Alchimie, stiinta, vrajeala Imprimare
Economie
Scris de Adrian Mosoianu   
Joi, 19 Mai 2011 08:12

 

Zice Isarescu: „Miscarea cursului in anumite limite poate sa gaseasca un echilibru de tip alchimic intre dorinta BNR de a avea o influenta cat mai neutra a cursului asupra inflatiei de fond si descurajarea fluxurilor volatile de capital”.

Si tot el: „Dozajul politicii monetare presupune o alchimie (...)”.

Si nu doar atat: „Sistemul bancar (...) indeplineste functia esentiala de protector si de multiplicator al banilor, de triere si validare a investitiilor si, prin urmare, a productiei. Este aici o intreaga <alchimie>”.

Da, o intreaga alchimie, care, bineinteles, trebuie administrata de initiati, spre binele profanilor.

Ce este si cum se obtine „echilibrul de tip alchimic”? O fi asta? Sau asta?

Cei mari, insa, au trecut deja la nivelul urmator: politica monetara a progresat si a devenit stiinta, doar politica fiscala a ramas la stadiul de alchimie:

Monetary policy decisions tend to be based on systematic analysis of alternative

policy choices and their associated macroeconomic impacts: this is science. Fiscal

policy choices, in contrast, spring from unsystematic speculation, grounded more in

politics than economics: this is alchemy”.

Concluzia? Mai multa putere bancilor centrale, „independente”, „neutre politic”, detinatoare de „instrumente stiintifice”:

Although major changes to fiscal institutions that would contribute to anchoring fiscal expectations and to making fiscal policy scientific are obviously beyond the purview of central banks, there is much that central banks and their leaders can do to move fiscal policy closer to the science that it could be”.

(Pentru cei curiosi, acesta este autorul randurilor de mai sus)

Pana una alta, indivizii din lumea reala incearca sa supravietuiasca in creuzetul planificatorilor elaborand antidoturi. Culmea, optimizarea fiscala se numeste tot alchimie fiscala.

Pentru cei care inca mai cred ca o banca centrala „independenta” si „stiintifica” (dar nu mai putin detinatoare a monopolului de stat asupra productiei de moneda) ii va feri de politicieni si de taxele lor, ca si oamenilor de afaceri care vor impozite mici (sau inexistente), dar si credite ieftine:

„Iar ei, venind, I-au zis: Invatatorule, stim ca spui adevarul si nu-ti pasa de nimeni, fiindca nu cauti la fata oamenilor, ci cu adevarat inveti calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Sa dam sau sa nu dam?

El insa, cunoscand fatarnicia lor, le-a zis: Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un dinar ca sa-l vad.

Si I-au adus. Si i-a intrebat Iisus: Al cui e chipul acesta in inscriptia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.

Iar Iisus a zis: Dati Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Si se mirau de El”. (Marcu, 12, 14-17).

Dar, bineinteles, este vorba doar de Filius Microcosmi, Cel venit „doar” pentru mantuirea oamenilor: „In the alchemical view, Christianity has saved man, but not nature. The alchemist’s dream was to save the world in its totality: the philosopher’s stone was conceived as the filius macrocosmi, which saves the world, whereas Christ was the filius microcosmi, the savior of man alone”.

 

P.S. Marin Dinu, membru in Consiliul de Administratie al BNR, are printre hobby-uri „lectura lucrarilor din zona gri a cunoasterii (magie, sacru, ezoterism, cabala, alchimie)”. Nu asta e surprinzator, ci o anumita concluzie: „Prima mare bresa aparuta in viziunea realista a economicitatii s-a produs din momentul in care monetarismul a făcut din economia simbolica laboratorul alchimic al valorii adaugate. Incepand cu ambitia neoclasica a crearii cererii si pana la creatia monetară sau de la stimularea leverage effect la efectivizarea pietei duale bancare, fictivizarea instrumentelor in spatiul actiunii economice a intretinut forta de atractie a speculatiei pe seama consumului”.

 

Share/Save/Bookmark