Jocuri de imagine ecologiste |
Economie |
Scris de Florin Rusu |
Miercuri, 08 Iunie 2011 12:07 |
Investitiile publice sunt principalul dusman al investitiilor private. Acest adevar macroeconomic se aplica nu numai la nivelul bunurilor ce pot fi produse privat, ci chiar si al unor bunuri considerate “publice”. Cel mai bun exemplu este cel al conservarii naturii. Ecologismul este considerat monopol de stat, el fiind cel mult “concesionat” unor ONG-uri ce traiesc din finantari publice sau uneori din finantari private, obtinute pe baza de santaj legislativ si mediatic. Cu toate acestea exista si organizatii private care se ocupa cu “free-market environmentalism”, care nu vor sa elimine CO2-ul de pe planeta sau sa se lupte pe bani buni cu “efectele de sera”, ci au scopuri mai pamantesti, precum conservarea unor proprietati, cu speciile adiacente. Potrivit unui recent studiu, investitiile organizatiilor private de protejare a mediului evolueaza in functie de intentiile guvernului federal (protejarea naturii din spatiul public sau achizitionarea de terenuri ce urmeaza a fi protejate). In rezumat, daca guvernul federal “investeste” mai mult in protejarea spatiului public, sectorul privat cu aceleasi obiective are de suferit, iar daca federalii achizioneaza mai multe terenuri private pentru a le “proteja”, organizatiile care se ocupau cu protejarea florei si faunei prin achizitii de proprietati sunt “izgonite” de actiunile guvernantilor. Si mai grav este ca aceste investitii publice care elimina demersurile private protejare a naturii sufera de o ineficienta crunta. Cel mai bun exemplu este cel al unui antreprenor american, Thomas Chapman, care „santajeaza” guvernul SUA folosind legislatia si ONG-urile ecologiste ca sa obtina un pret ridicat pentru “comorile nationale” peisagistice.
Broker imobiliar într-un mic orasel american, el si-a construit o cariera controversata profitând de legislatia americana referitoare la conservarea parcurilor.
Curat santaj, coane Chapman Drept urmare, Chapman joaca tare. Impreuna cu partenerii sai de afaceri, a achizitionat o parcela de 112 acri în Black Canyon din Parcul National Gunnison. Pretul: 240.000 de dolari pentru un teren estimat de guvern la 175.000. Dar nici ecologistii si nici guvernul nu s-au aratat interesati de teren, asa ca a construit o casa de vacanta de 3.000 mp pe marginea canionului, cu loc de aterizare pentru elicopter, pe care a pus-o în vânzare la 13 milioane de dolari. El a vândut deja o parcela din cei 112 acri pentru construirea unei alte case cu 2,1 milioane de dolari. Aceasta este doar ultimul business al antreprenorului. Prima afacere de acest fel a fost facuta de Chapman în 1984, reprezentându-l pe prietenul sau Richard Mott. Acesta detinea 4.200 acri la nord de Black Canyon, pentru care statul oferea 250 de dolari/ acru. Chapman a depus un plan de construire a 132 de case de lux si, în plus, într-o scena gândita special pentru televiziuni, a adus si un buldozer la fata locului, care facea un zgomot infernal. ONG-urile au presat statul sa cumpere terenul. Chapman a cerut 700 de dolari/ acru, dar negocierile au esuat si s-a ajuns în fata unei curti federale, care a decis ca pretul sa fie 500 de dolari/acru, de doua ori mai mult decât oferise initial statul. O alta afacere profitabila a facut în 1993, când a început constructia unei case de vacanta în inima Parcului National Gunnison. Disperati, oficialii i-au oferit alt teren la schimb. Tribunalul a decis ca schimbul e corect, evaluând ambele proprietati la 639.000 de dolari. În numai doi ani însa, Chapman a reusit sa vânda terenul oferit de stat la schimb cu 4,2 milioane de dolari, de sase ori mai scump decât era estimat de autoritati.
Cum se vede John Wayne prin termopane
|