Când am ales numele de Karamazov pentru acest blog am făcut-o nu doar pentru a-mi exprima admirația față de roman și pentru ceea ce îi datoram, ci și pentru a sublinia diversitatea în unitate ilustrată de personajele sale centrale.
Tot pe atunci l-am descoperit, la recomandarea prietenului meu C.C., pe James Corbett, un jurnalist din media alternativă pe care l-am urmărit constant de atunci și care nu mi-a înșelat niciodată așteptările. A rămas până astăzi una dintre cele mai solide surse de informare pentru mine, chiar dacă știrile la zi nu mă mai pasionează atât de mult. Într-o versiune mai veche a karamazov.ro, site-ul său figura chiar printre referințele permanente.
În urmă cu un an am publicat cartea lui James Corbett la Editura Contra Mundum, din dorința de a oferi publicului un model de documentare și de prezentare a unor informații controversate.
Ulterior, un alt prieten a venit cu ideea de a-l invita pe autor în România pentru a susține o conferință. Ceea ce am și făcut. Doar că James Corbett, cum era și firesc, a dorit să afle mai multe despre mine, cel care îi adresase invitația. Așa am ajuns la o întâlnire video foarte interesantă, care a trecut de la generalități despre editură și starea vremii la subiecte precum literatura (James Corbett este absolvent de litere în Canada).
Nu-mi mai amintesc exact cum au apărut în discuție Dostoievski și Frații Karamazov, însă el susține că eu i-am recomandat să citească romanul. Este foarte posibil să fi fost deja convins să o facă.
Cert este că, la puțină vreme după această convorbire, mi-a trimis un e-mail în care îmi mărturisea cât de încântat era de roman și, în special, de Legenda Marelui Inchizitor. Apoi m-a întrebat dacă aș fi dispus să particip la o conversație pe marginea capodoperei lui Dostoievski. Am acceptat fără mari ezitări, fiind de-a dreptul flatat.
Urmarea poate fi văzută mai jos.