Laicizarea societatii moderne a adus cu sine o intoleranta din ce in ce mai manifesta impotriva comunitatilor religioase. Cu toate acestea, pana si cei mai atei “iubitori ai libertatii” ar trebui sa le fie recunoscatori acestora, pentru ca, cel putin juridic, lupta cea mai apriga impotriva excesului de impozitare si reglementare al statului modern este purtata in prezent (in special in SUA, dar nu numai) de astfel de comunitati.
Amish-ii sunt cel mai bun exemplu. Conceptia lor despre stat este extrem de complicata si paradoxala pe alocuri (despre ea promit sa scriu in alta zi). Pentru a simplifica insa, atitudinea amish-ilor fata de stat poate fi rezumata drept un permanent conflict intre Regatele politice ale acestei lumi, bazate pe forta si coercitie, si Regatul spiritual al lui Dumnezeu, construit pe suferinta si iubire. Desi recunosc legitimitatea Regatelor lumesti (numai cea formala insa, nu si cea substantiala), amish-ii cred ca, in calitatea lor de cetateni ai Regatului spiritual, nu pot participa la actiunile coercitive in care se angajeaza guvernele.
Dar de ce ar trebui iubitorii libertatii, chiar si atei, sa le fie recunoscatori amish-ilor? Pentru ca, incepand de la standardele de calitate aplicate alimentelor sau obligativitatea educatiei publice pana la recrutare sau interdictia de a munci aplicata copiilor, aproape toate prevederile statului bunastarii modern au fost subiectul unui conflict (juridic) aprins intre stat si amish-i.
Dar cine sunt amish-ii? Acestia formeaza o societate inchisa extrem de pasnica (in anul 2000 numara aproximativ 200.000 de membri), lucreaza pamantul tot cu caii si plugul, si nu cu tractoare. Ei refuza sa foloseasca energia electrica si mare parte din tehnologia moderna. Tot ce produc, produc mai mult pentru autoconsum. Ei se aseamana in mare parte lui Moromete. Insa ca si Morometele nostru, nici ei nu scapa de Jupuitu, „agentul de urmarire cinstit, adica prost” al IRS.
In 1956, amish-ul Valentine Byler avea, potrivit IRS, restante la plata asigurarilor sociale pe ultimii patru ani. Un total de 308,9 dolari, cu tot cu penalitati. Intrebat care este motivul pentru care nu a platit birurile, amish-ul le-a explicat agentilor IRS ca religia ii interzice, pentru ca membrii comunitatii sale se intrajutoreaza reciproc si ca niciodata, timp de trei secole, nu au apelat la pomenile statului american. Taxele sunt obligatorii, au afirmat oficialii IRS. Pai taxele da, dar nu asigurarile, le-a replicat cu blandete Byler. Contribui doar daca intentionezi sa beneficiezi de serviciile sociale ale statului. Nu poti sa platesti ceva de care refuzi sa beneficiezi. Amish-ii considera ca e de datoria membrilor familiei, ai comunitatii sa ofere aceste servicii, fie ca este vorba de ingrijirea la batranete sau de serviciile medicale. Suparati, inspectorii au plecat si au incercat sa-i blocheze contul din banca. Numai ca, spre surpriza lor ignoranta, Morometele amish nu avea asa ceva. Dupa ce initial a refuzat sa se prezinte la audierea in procesul pe care IRS i l-a intentat, Byler a fost adus cu forta in fata unei curti din Pittsburgh. Cand a auzit despre ce este vorba, judecatorul a clasat cazul, rastindu-se la inspectorii IRS: „Nu aveti nimic mai bun de facut decat sa-l luati cu forta de la muncile campului pe acest om pasnic si sa-l tarati prin tribunale?”. Cu toate acestea, pe 18 aprilie 1961, pe cand se afla la muncile campului, Byler a fost nevoit sa asiste neputincios (religia ii interzice orice manifestare violenta, chiar daca e in legitima aparare) la confiscarea de catre IRS a trei dintre cei sase cai pe care ii detinea. Acestia au fost scosi la vanzare. Comunicatul IRS este edificator: „Domnul Byler nu detinea niciun cont bancar necesar recuperarii prejudiciului adus statului. S-a decis adoptarea masurii celei mai drastice”.
Cu toate ca sunt impotriva oricarui act care ar fi semanat a riposta, amish-ii au decis sa angajeze un avocat pentru a-si apara cauza. Presa a avut si ea un rol important in sensibilizarea opiniei publice cu privire la nedreptatea care li se facea amish-ilor. Intr-un articol intitulat „Statul bunastarii a luat-o razna”, „New York Herald Tribune” se intreba retoric: „Ce fel de «bunastare» e aceea in numele careia i se confisca unui fermier caii (mijlocul lui cel mai important de trai, din moment ce refuza sa foloseasca tractorul) in mijlocul sezonului de arat, pentru a obliga o intreaga comunitate sa plateasca pentru niste «beneficii» pe care nu le doreste si de care nu are nevoie, si care le incalca flagrant principiile religioase?”.
Rezultatul: in cele din urma, amenintat cu un proces la Curtea Suprema, care ar fi pus in pericol intregul sistem de asistenta sociala, in anii ‘60, Senatul american a decis sa introduca un amendament in Codul Fiscal prin care grupurile religioase care nu doresc sa beneficieze de serviciile sociale ale statului sa fie exceptate de la plata contributiilor.
Derogarea din Codul Fiscal li se poate aplica doar pentru ca ei au un sistem functional paralel de asigurari (evident intricate cu religia). Poate totusi scrieti si despre dispretul lor profund fata de bani, profit si mai ales fata de inventia care sta la baza multor rele si anume oferirea de imprumuturi cu dobanda (interzisa de religia lor).
inca una cu amish-ii: tot mai multi americani au inceput sa ia lapte ecologic de la amishi. insa protectia consumatorului nu doarme nici in america: laptele nu indeplineste standardele. si iata inca un conflicat in care statul se lupta cu amish-ii.
Stiti cumva, e vreun amendament si in .ro la codul fiscal pentru vreo religie, comunitate ceva? simt o ferventa religioasa dupa ce am citit articolul asta.
1) Amishii sunt diferiti de religiile institutionalizate (crestinismul ortodox, islamul, etc), de aia se lupta cu statul, in timp ce religiile traditionale (Ortodoxismul, Catolicismul, Islamul, Mozaismul) fac tocmai opusul, il apara. Chiar „sfintii” acestor religii institutionalizate considera „pacat” sa te opui abuzului statului (vezi Apostolul Pavel, cuv. Paisie Aghioritul ca reprezentanti mai de seama ai sclavagismului fata de stat si comunitate, pana si Hristos face aceasta apologie a statului cand zice sa dai Cezarului ce e al Cezarului);
2) Intoleranta „ateilor” nu este impotriva religiei ci impotriva abuzului acesteia asupra libertatilor omului; cand vine un gunoi si-mi cere sa renunt la o parte din avere pentru saraci, asistati social, bugetari si alte (sub)specimene, amenintandu-ma in caz contrar cu moartea sau inchisoarea, din punctul meu de vedere poate fi ateu, crestin sau ce naiba doreste el, ca la fel il tratez, cu intoleranta si violenta, nu conteaza ca vine in numele tamplarului sau al lui Cezar;
3) Sunt convins ca multi „infideli” si „necredinciosi” se aprovizioneaza cu produse alimentare de la astfel de comunitati, si ca le respecta (poate chiar admira) tocmai pt. faptul ca respecta si ele libertatea aproapelui; lucrul acesta nu poate fi spus insa de religiile institutionalizate care mereu au abuzat de aceasta libertate si de adeptii lor. Sa amintesc aici doar pozitia unui „cuvios” contemporan, venerat de ortodocsi ca sfant, Arsenie Papacioc, a carui radicalism sustine cu nonsalanta ca, daca ar fi fost conducator lumesc, ar fi ras de pe fata pamantului catolicismul. Curat iubitor al libertatii acest batran!
4) Din punct de vedere al libertatii, Biserica nu e deloc cunoscuta ca un aparator al acesteia ci dimpotriva, iese destul de sifonata si pica testul libertarian (cruciade, inchizitie, persecutii ale ereticilor si paganilor, arderea de carti eretice si pagane, distrugerea bibliotecii din Alexandria de catre crestini, blagoslovirea feudalismului si a conducatorilor statelor – unsii lui dumnezeu dupa biserica – ca si a activitatilor reprobabile ale acestora, sustinerea exproprierii „bogatilor” si alte magarii).
Nu vad legatura dintre titlu si continutul articolului. In primul rand ca in SUA marea majoritate a oamenilor sunt statisti (republicani sau democrati) si marea majoritate sunt si credinciosi. O diagrama simpla arata ca marea majoritate sunt etatisti si religiosi in acelasi timp. Nu inteleg logica dupa care se pot imputa aceste abuzuri minoritatii ateist-statiste (multi atei sunt liberali sau libertarieni).
Articolul este interesant, in special pentru cei care nu sint in tema cu conflictul latent dintre statul american si amish. Dar titlul este cel putin nepotrivit: inspectorii IRS erau cumva atei? au existat grupuri de atei care sa hartuiasca programatic micile comunitati ale amishilor? Eu as pune pariu ca perceptorii erau metodisti… 😉 si ca aveau ce aveau cu secta concurenta neplatitoare de taxe impuse cu forta.
Daca Vaticanul predica inchizitia, evolutionsimul si ufologia nu inseamna ca e datorita, mai curand decat in ciuda influentelor crestine din Apus. Daca filetisto-ecumenismul de rit bizantin predica jihadul anticatolic, sau cruciade catolice prin Spania, sau inchinarea la ‘bisericile & valorile euroatlantice’ cu Rockfeller on top – http://www.youtube.com/watch?v=jABDBjlSzKE, similar. Logica & discernamantul istoric sunt inca necesare pt sesizarea locului pacifismului (resp. non-agresiunii) in ordinea raportarii crestine (si monastice) canonice la violenta: http://mises.ro/493/ Washingtonul o fi doar nominal ateu, insa e clar anti-crestin, daca nu crestinii au inlocuit crucile & rugaciunea cu ocultismul falsificatorilor de bani, ritualurile religiei ‘ecumenice’ a pagubelor colaterale etc. Economia si etica ‘austro-libertariana’ trimite (fara a se confunda cu ele, ca program stiintific) la idei de lege si ordine naturala cel putin istoric favorizate de crestinism (Rothbard)
[quote name=”Cristian C.”]Economia si etica ‘austro-libertariana’ trimite (fara a se confunda cu ele, ca program stiintific) la idei de lege si ordine naturala cel putin istoric favorizate de crestinism (Rothbard)[/quote]
E lasati ca crestinismul n-a adus inovatii nici in materie de morala nici in materie de filozofie. Ideile de lege si ordine naturala au aparut cu mult inainte de Isus. Sau regula e ca daca teorema lui Pitagora e predata de un profesor de matematica crestin, atunci teorema e de „sustinuta” de crestinism?
Rothbard (Etica, Istoria ideilor economice, de referinta pt toti cei interesati serios de liberalism sau economie austriaca), pornind de la Acton, Schumpeter, Kauder si multi altii sugereaza ca nu este o coincidenta progresul stiintelor legii si ordinii naturale in mediu crestin, in particular datorita mutarii centrului de pe hoslism pe persoana in sfera polititico-economica, de la care cea o privire critica pe New Darwinian/Transhumanist Age etc cred ca sugereaza ca acum ‘ne’ tragem inapoi si poate mai rau, cu consecintele de rigoare (ceea ce nu inseamna ca crestinismul are vocatia de a dogmatiza in materie de st. sociale, evident). Cred ca se poate argumenta chiar ca n-a mers destul de departe (mai ales pt ca se limiteaza totusi la cadrul augustinian totusi reductionist, dar practic singurul cunoscut in Apus), desi ultimele lui contributii sunt deschizatoare de orizonturi ref. la interferenta aberatiilor antropologice, eshatologice (fie si ca metafizici implicite) etc cu societatea
@Cristian
Sunt de-acord cu un singur lucru ce-l spui: libertarianismul s-a dezvoltat in spatiu crestin pt. faptul ca, in opozitie fata de ideologiile rivale (islamism, confucianism, socialism francez, comunism chinezesc, militantismul ateu rusesc etc), crestinismul avea o abordare mai relaxata asupra libertatii. Mai pe sleau persecutia impotriva „ereticilor” dincolo de inchizitie & bizantinism nu era atat de dura precum in mediile rivale. Dar asta nu-nseamna ca nu e o doctrina anti-libertariana (cum iti explici faptul ca cvasimajoritatea crestinilor imbratiseaza socialismul si privarea de libertate iar Biserica la nivel institutional asemenea?).