Povestirile au un rol important in viata oricareri comunitati deoarece exprima imaginarul moral. Astazi ele nu mai au iau forma concreta a unei scrieri sau transmiteri orale, ci aceea relativ mai sofisticata a filmelor, a muzicii, a televiziunii, a jocurilor video, a romanelor. Toate aceste variatiuni imprima, alaturi de scoala, un anumit tip de filozofie, ceea ce ii face pe oameni sa arate intr-un anumit fel. Spiritual vorbind.
De pilda, micul Dostoievski a fost “hranit” la varste foarte mici cu Vietile Sfintilor si Pateric. Asta l-a ajutat, in buna masura, sa treaca peste propaganda nihilist-atee a occidentalizatilor de tipul Belinski si sa supravietuiasca fizic in ocna siberiana. Chestie de gust, ar spune un modern.
Insa pana si un om foarte modern, cum e de pilda Mugur Isarescu, sesizeaza ca e ceva in neregula cu povestile de succes ale prezentului.
“Ce modele le dăm (copiilor – n.r.), ce modele le dă societatea românescă în prezent, samsari de fotbalişti care câştigă cu sutele de milioane? Ei vor prelua treptat conducerea acestei ţări dacă nu le dăm modele”.
Putem fi de acord, pe baza experientelor istorice locale, ca impresarii nu reprezinta niste indivizi foarte simpatici, cu atat mai putin modele de urmat. Dar, teoretic, ei nu fac niciun rau si indeplinesc un serviciu de piata foarte cerut.
In schimb, guvernatorul BNR are proriul program si sugestii in materie de povestiri cu talc pentru societate.
“De exemplu, apropo de contrafaceri, de falsuri in materie de bancnote, eu va spun ce m-a impresionat pe mine, o cartulie despre educatie, din asta, care pare ciudata. Pentru cei din generatia noastra, probabil ca suna ca povestile alea cu pionerul sovietic, dar, vedeti, se mai repeta istoria. Cu baiatul bun, baiatul rau, fata – prietena băiatului bun si cum il descopera pe cel rau, care se ocupa cu spalatul de bani, cu bani falsi. O poveste, as putea spune, usuratica, dar ea era dedicata unui public tinta, tineretul, care trebuie sa fie educat”, a declarat Isarescu.
In materie de bani falsi, guvernatorul are o experienta si o parere avizate, asa ca spusele lui trebuie tratate cu mare atentie. Totul pleaca de la confuzia verbala a vremurilor noastre si am sa simplific istoria foarte mult, in cele ce urmeaza.
In trecut, sec. XIX de pilda, inflatia era definita drept cresterea masei monetare, insa in prezent este masurata ca indice al preturilor de consum (IPC). Adica se ia un “cos de bunuri” (cartofi, mazare, paine, utilitati, etc) si, daca au crescut preturile, inseamna ca a crescut si inflatia. Doua probleme imediate cu aceasta abordare: din IPC pot fi scoase diverse produse cu majorari neplacute, astfel incat inflatia sa nu sara din grafic, iar preturile pot creste si din alte motive decat cele monetare. In aceasta abordare se pierde legatura esentiala dintre moneda si inflatie.
In fine, ideea de baza e ca inflatia a fost cosmetizata astazi intr-un fenomen impersonal, ce poate aparea de niciunde, asta daca e sa te iei dupa bancherii centrali. Asta dupa ce vreme de secole avusese vinovati precis identificabili, care tipareau bani falsi, subtiau moneda, inlocuiau aliajul de aur sau argint, samd. Iar acei vinovati se gaseau, de pilda, mereu la conducere, de unde si privilegiul monarhilor de a bate moneda. Insa cum monarhia nu avea niciun interes sa-si fure singura caciula, inflatia era, comparativ cu timpurile actuale, insignifianta. Dar in vremurile democratice, cand tiparitul de moneda a devenit o afacere impopotonata cu termeni academici (“quantitative easing”, “injectie de lichididate”) si grafice aiuritoare, bancherii centrali au devenit niste supraoameni, situati dincolo de bine si rau, fara nicio responsabilitate deoarece “pe termen lung suntem toti morti” (Keynes). Asa ca tiparnita democratica falsifica bani la foc continuu (sub diverse umbrele conceptuale) spre saracirea materiala si morala majoritatii si protejarea grupurilor de interese apropiate. Adica exact ca baiatul din povestea guvernatorului.
In final un quick quiz : care sunt asemanarile si deosebirile dintre falsificatorul de bani din brosura si Mugur Isarescu?
Varsta si ordinul de marime 😉
Celor de la conducere incepe sa le frica de uraganul ce vine din spate dupa ce decenii intregi au semanat doar vant. I s-a facut frica lui Mugurel ca baietii bogati d’alde Becali vor ajunge in pozitia sa-l fure pe el, intelectual scolit care n-a scuipat seminte in viata lui pe stadion si-a castigat doar jocul cu zecimalele? Oare cine-o fi individul care, manipuland moneda, l-a facut miliardar pe Becali si acum, idolul tineretului fara modele?
Cel din imagine nu falsifica „bani”! Cel ce falsifica niste (deja) falsuri nu poate fi numit falsificator!
Ca atare intre cei 2 e o diferenta uriasa: Isarescu e falsificatorul „legalizat” iar cel din imagine copiaza falsuri.
intrebare de 10 puncte: daca refuzam sa catalogam cresterea preturilor ca inflatie, cu ce ma afecteaza pe mine cresterea masei monetare?
@ionut…observatia ta e corecta
@vlad…redistributie de venituri. daca esti printre protejate care primesc primii injectia monetara, atunci beneficiezi. daca esti pensionar, atunci suferi.
apoi te mai afecteaza la distorsionarea calculelor antreprenoriale, samd.
si mai tine si de rigoare stiintifica…
@vlad
O precizare: distributie ILEGITIMA de venituri. Deoarece poate exista si o distributie legitima a acestora in cadrul pietei definite ca: anasmblul actiunilor voluntare de schimburi de drepturi de prorietate legitime asupra bunurilor economice/resurselor.
In rest ti-a explicat Ninel Ganea ce si cum. De retinut: inflatia (taxa/exproprierea „ascunsa”) nu e „nociva” pentru toti, e doar ilegitima si o iluzie (aceea ca putem manca tortul si in acelasi timp el sa raman intreg). Pentru exproriator ea e chiar benefica…
Bună ziua domnule Ganea. Vreau să vă spun mai întâi de toate că vă citesc cu regularitate și vă apreciez foarte mult articolele. Mai apoi aș dori să vă cer părerea într-o privință. Ca persoană ce încearcă să fie cât mai apropiată de adevăratul spirit creștin, am vagi nemulțumiri în ceea ce privește fenomenul modei și creației vestimentare. sentimentul meu este că ceva nu este în regulă, ceva nu se potrivește cu învățătura Sfintei Scripturi. Din păcate însă, cunoștințele mele și puterea mea de interpretare nu îmi permit să formulez o luare de poziție atât de edificatoare precum cele pe care le scrieți dumneavoastră. m-ați putea ajuta vă rog cu un articol pe acest subiect, al compatibilității dintre fenomenul modei și „inspirația artistică a designului vestimentar” și spiritul creștin autentic ? vă mulțumesc cu anticipație.