Pentru orice rău existent, oricât de enervant sau insuportabil, se poate găsi cu ușurințăt la îndemână un rău și mai și. De altfel, cam asta este strategia generală de a conduce lumea în ultimii ani: se inventează ori se amplifică o problemă, se vine cu o soluție dezastruoasă, după care rezultatele catastrofale, previzibile de altfel,…
Singura chestiune relevantă, nu doar la nivel politic, în ultimii ani, o reprezintă dispariția suveranității naționale în defavoarea unor organizații transnaționale. Nu sunt la fel de importante nici drepturile personale, nici problema taxării, nici statutul reglementărilor, nici măcar subiectul băncilor centrale și al despotismului subtil pe care îl exercită. Nimic. Toate acestea au o greutate…
Un semn clar al unei patologii spirituale și politice îl reprezintă dorința de a schimba întregul sistem. Nici mai mult, nici mai puțin. Boala asta, care de multe ori se confundă cu o febră revoluționară, se poate întâlni cu precădere la vârste nubile, însă cum astăzi toți suntem tineri la minte, ea a devenit cvasiubicuă.…
Chiar dacă am crescut exclusiv în oraș, nu îmi este deloc greu să îmi amintesc influența cartierului și a comunității asupra educației mele. Ieșitul afară, de pildă, era doar în teorie nesupravegheat pentru că în realitate existau de fiecare dată vânzătoare de magazine, pensionari în fața blocului, sau alte figuri familiare în cartier care interveneau…
Piotr Stolypin, fără îndoială cel mai competent și eficient prim ministru al Rusiei Țariste, a crescut într-o casă în care existau peste 10.000 de cărți în bibliotecă. Era un fapt firesc în familiile cu posibilități materiale. Bibiliotecile private erau cvasiubicue în Europa prerevoluționară și se mai puteau întâlni chiar și la începutul secolului XX. Astăzi…
La cele două mari certitudini ale vieții, taxele și moartea, putem adăuga, fără mari complicații, prăbușirea constantă a învățământului public. Chiar în momentele în care ai fi înclinat să spui că mai rău de atât nu se poate, o nouă programă, un nou concept educational sau pur și simplu un dictat birocratic astupă, aproape definitiv,…
E un spectacol, doar la prima vedere, ciudat acela al oamenilor de stat contemporani înconjurați de bodyguarzi, girofare, trupe speciale și de securitate deghizate în popor entuziast. Dacă poporul își alege liber și nesilit de nimeni conducătorii, se presupune că nu ar trebui să existe un pericol la adresa președinților sau a oricărui alt demnitar…
Fiecare teorie a educației este subîntinsă, invariabil, de anumite presupoziții antropologice și metafizice. Ca să facem rapid axioma mai limpede, să luăm, de pildă, situația în care un cuplu de părinți își “îndoapă” copilul preșcolar cu tabletă, televizor și telefon. Argumentul avansat, îndeobște, de părinți este că odrasla se va lovi, fără doar și poate,…
Seminarul își propune să deschidă o discuție asupra câtorva figuri mai puțin cunoscute ale secolului XX și a problemelor ideologice pe care au încercat să le combată. Firul comun care strânge la un loc biografiile prezentate este o curățenie interioară a personajelor și un angajament intelectual dar, mai ales, personal, consistent pentru o ordine naturală.…
Cel care avea să fie Țarul Alexandru al III-lea (în poză, alături de soție și copii) s-a născut în 1845, în vremea domniei lui Nicolae I, și conform legilor care guvernau monarhia era a treia persoană în succesiunea dinastică, după tatăl, Alexandru al II-lea, și fratele, Nicolae, de care îl despărțeau 18 luni. Deși abia…
