S-ar spune ca traim intr-o epoca plina de originali si nonconformisti. Peste tot se cultiva excentricul, exoticul si opinia surprinzatoare. De la literatura, care de doua veacuri pune la pamant aceleasi canoane traditionale, pana la cele mai noi ghidusii artistice, nu exista domeniu unde sa nu fie pretuita noutatea. Si daca ne uitam, de pilda, spre problemele morale, nici aici lucrurile nu au o dinamica diferita. Zi de zi aflam ca nu mai exista normalitate, ca totul e o chestiune de “lifestyle”, ca alternativele sunt cel putin la fel de bune ca norma, ca noile descoperiri biologice reconfigureaza prejudecati morale solide, ca ereziile au devenit firesti.
E limpede ca spiritul timpului reprezinta diversitatea, iar libertatea de exprimare are granite fluide. Se permite orice, dar doar cata vreme se pliaza pe dogma amintita.
De acest lucru si-au dat seama, cam tarziu, doi oameni cu biografii si viziuni despre lume complet diferite.
Thomas Nagel este unul din cei mai importanti filozofi contemporani, in special in lumea anglo-saxona, autorul unor articole care au facut istorie, profesor la New York University, dupa ce a ocupat pentru 15 ani o catedra la fel de importanta la Princeton, intr-un cuvant o celebritate a lumii academice, dar a carui notorietate s-a extins si in afara cercului de specialisti. Ultima sa carte Mind and Cosmos: Why the Materialist Neo-Darwinian Conception of Nature Is Almost Certainly False (2012) are, insa, potentialul de a-l transforma pe autorul ei dintr-un star universitar intr-un paria. Motivul il constituie contestarea presupozitiilor naturaliste, care de mai bine de un secol constituie religia oficiala a nominalismului. Aceasta filozofie, cunoscuta si sub numele de materialism, evolutionism, determinism sau pozitivism, considera ca explicarea lumii si a naturii umane poate fi reductibila strict la fenomene fizice. Geneticianul Francis Crick a oferit o imagine foarte plastica a viziunii naturaliste: “Tu, cu bucuriile si supararile tale, cu memoriile si ambitiile tale, cu sensul tau de identitate personala si vointa libera, nu esti altceva decat expresia unui vast conglomerat de celule nervoase si moleculele asociate. Ceea ce esti nu este altceva decat un pachet de neuroni”. Sau, in cuvintele lui Daniel Dennett, oamenii sunt “roboti umezi”. Daca pentru multa lume aceasta poveste este greu de inghitit, in filozofia contemporana ea reprezinta ortodoxia.
Nagel incearca sa demonstreze in schimb ca materialismul reprezinta o presupozitie importanta a stiintei contemporane si nu o descoperire a sa, ceea ce face ca reductionismul sau implicit (ideea ca orice nu poate trece testul empiric nu exista, stiintific vorbind) sa conduca la fundaturi semnificative. Ceea ce ma intereseaza aici nu este neaparat validitatea argumentelor lui Thomas Nagel sau ale preopinentilor sai, ci reactiile vehemente starnite de “Mind and Cosmos”, care tradeaza o intolerenta aparent nebanuita a establishmentului academic. In acest context, ar trebui amintit ca filozoful american ramane, pana la final, pe pozitii agnostice, fiind la fel de departe de “inteligent design”, pe cat este de evolutionism, ceea ce nu i-a convins, insa, pe adversarii sai sa nu il suspecteze de simpatii creationiste.
Weekly Standard a realizat un inventar al injuraturilor incasate de Nagel, iar imaginea finala nu arata deloc bine pentru comunitatea academica. “The Guardian” a recompensat cartea cu premiul de “cea mai dispretuita carte stiintifica a anului”, desi e un volum de filozofie, dar in fine…Brad DeLong, economist la Berkeley, crede ca Nagel “nu e mai destept decat noi, ba chiar e mai batut in cap” decat oricine l-a frunzarit pe Hume. Revista britanica “Prospect” a publicat o recenzie sub titlul “Thomas Nagel nu e nebun”, in timp ce pentru psihologul evolutionist Steven Pinker cartea demonstreaza “rationamentele de calitate inferioara ale unui fost mare ganditor”.
Daniel Dennett, in special, s-a simtit suficient de lezat incat sa declare pe un ton de patriarh stiintific ca: “sunt consternat sa vad ca, in pofida a ceea ce cred ca este progresul realizat de noi in ultimii 25 de ani, exista inca o gasca retrograda. (…) Iar lucrarile lor nu valoreaza nimic – sunt dragute, sunt istete si nu pretuiesc un cent”. Mai mult, un conclav de ateisti cu reputatie, tinut in Berkshires, a fost teribil de dezamagit de isprava lui Nagel. Ca urmare, filozoful american s-a trezit peste noapte urmarit furibund de o “gasca evolutionista” decisa sa-i casapeasca ideile. Ce-i drept, nimeni nu i-a interzis nimic, nu a fost demis din Universitate si nici nu a primit scrisori de amenintare. Insa nu e nevoie sa se intample toate astea pentru a realiza ca e ceva in neregula, intr-o lume pentru care libertatea de exprimare reprezinta dreptul personal prin excelenta. Iar campania declansata impotriva lui Nagel e un avertisment nu doar pentru filozof, ci si pentru oricine ar mai incerca de acum incolo sa arunce vreo umbra de indoiala asupra unor propozitii situate in afara testelor de verificare empirica.
In alta ordine de idei, Jeremy Irons a fost suficient de neinspirat sau curajos (depinde cum privesti) pentru a-si face publice opiniile privind casatoriile intre barbati. “Mi se pare ca ei acum se lupta pentru nume. Ma ingrijoreaza ca intr-un fel devalorizam, sau schimbam, ceea ce reprezinta mariajul (…) Ar putea un tata sa se casatoreasca cu fiul sau?”, s-a intrebat actorului britanic. In secunda urmatoare publicarii acestor pareri, s-a declansat jihadul corect politic. Ca de obicei, grupurile de presiune LGBT s-au aflat in ofensiva, un purtator de cuvant al Stonewall (un ong de profil din UK), de pilda, lansandu-se in ironii rasuflate despre rolul din Borgias, (eticheta de crestin reprezinta, se pare, cel mai jignitor epitet in lumea progresivista), dupa ce in prealabil etichetase drept “bizare” declaratiile lui Irons. Presiunea exercitata a fost atat de mare incat vedeta britanica nu a mai rezistat si a postat o scurta si clara retractare pe site-ul personal.
“I am deeply concerned that from my on line discussion with the Huffington Post, it has been understood that I hold a position that is anti gay. This is as far from the truth of me as to say that I believe the earth is flat. (…) „I am clearly aware that many gay relationships are more long term, responsible and even healthier in their role of raising children, than their hetero equivalents, and that love often creates the desire to mark itself in a formal way, as Marriage would do. Clearly society should find a way of doing this,” a declarat, spasit, Irons.
Cele doua exemple sonore indica, dincolo de orice dubiu, dogmatismul agresiv al postmodernitatii. In pofida (sau din cauza) libertinismului afisat, nu exista vreo toleranta pentru disidentii de la canoanele materialismului, relativismului si corectitudinii politice. Inca nu e nimeni bagat la ocna pentru delict de opinie, dar totalitarismul soft al minunatei lumi noi (control prin intermediul patimilor) isi pierde pe zi ce trece farmecul narcotizant al confortului. Iar nonconformismul va fi acceptat si incurajat astazi doar cata vreme evita subiectele tabu pentru establishmentul anglo-saxon. In rest, e libertate.
„nu esti altceva decat expresia unui vast conglomerat de celule nervoase si moleculele asociate”
O astfel de aberatie (la fel ca mai toate prostiile lumii postmoderne) poate fi redusa imediat la absurd.
Cine este observatorul care declara ca e doar un conglomerat de molecule ?
Si cum poate fi un asemenea conglomerat luat in serios, in orice ar zice, din moment ce „combinatiile” moleculare care-l fac pe el sa sustina o anumita parere, il pot face pe un altul sa sustina ceva diametral opus ?
Faptul ca nimeni nu-si pune serios problema in privinta incoerentei evidente ce reiese de aici e suficient sa demonteze orice pretentie de „rationalitate” si de „gandire logica” pe care mai sus mentionatii (Dennet&co), chipurile, o promoveaza.
„progresul realizat de noi in ultimii 25 de ani, exista inca o gasca retrograda. „
Sunt curios cand progresistii o sa aduca si dovezi (nu doar slogane) in sustinerea teoriei privind „progresul”.
Nu exista nici o solutie rationala la divergenta dintre persoane (de credinte, ideologii, sisteme economice etc) decat razboiul total si genocidul, asta e singurul raspuns logic. Omul e prea mandru sa cedeze libertatea sa (cel mai pretios bun dealtfel), si chiar in cazul indoctrinarii perfecte, nu poti obtine unanimitate la nivelul intregii societati. Deci singura solutie rationala e razboiul total. Si dezintegrarea sociala si economica, urmata de formarea de noi grupuri si societati mici, care au un mod de gandire asemanator, credinte asemanatoare, ideologii asemanatoare etc.
In fond, banul ori capitalul nu reprezinta scopul suprem pentru om, poate doar pentru o elita parazitara (si pana si acelora le pasa in ce fel de societate, cu ce fel de conceptii si ideologii, traiesc). Deci globalizarea economica nu va putea nivela decat gunoaiele rasei umane care oricum nu-si au valoare (cauta numai banul, fara a creea nimic valoros), in schimb va duce la ura si razboi total.
In plus, cenzura despre care vorbesti si corectitudinea politica este creeata mai mult sau mai putin tot de sistemul capitalist (sau corporatist – chiar daca exista teoretic diferente, d.p.d.v. practic cele doua sisteme s-au pliat perfect unul peste altul nu doar in SUA), pentru ca intr-un asemenea sistem nu exista o morala mai inalta decat profitul monetar. Deci e normal ca sistemul sa persecute ori cenzureze tot ce dauneaza ori inhiba profitul monetar/banesc (religia, traditia, cultura unui popor sau a unui grup restrans care nu se pliaza pe „economia de piata” ci care are valori mai profunde decat liberul schimb si chestiuni exclusiv monetare/banesti). Punerea sub semnul intrebarii a evolutionismului, selectiei naturale, libertinajului si consumerismului loveste in principiile capitaliste de calcare peste cadavre pana ajungi in varful piramidei (monopolist), pune la indoiala lupta pt. supravietuire si capital ca scopuri supreme in viata. Redefinind totodata libertatea umana.
Pana la urma, Thomas Nagel nu a fost denigrat atat pentru simpla sa pozitie vizand teoria evolutiei, cat pentru ca prin critica acestei teorii sunt dinamitati cativa piloni de baza ai societatii moderne capitaliste:
– lupta pt. supravietuire si capital ca scop suprem in viata;
– competitia dintre indivizi (care exclude cooperarea dezinteresata… sa „ajuti” pe cineva cand tu ai de castigat din asta nu inseamna cooperare si nici caritate) si selectia naturala (ori artificiala mai degrab, tinand cont ca omul stabileste principiile „capitaliste” si „libere” ale selectiei, nu natura);
– materialismul si scientismul;
– cele trei „virtuti” ale capitalismului: lacomia, relativismul moral (principiul proprietatii private NU este morala, ci cel mult un principiu economic), intoleranta doctrinara (exportul de „capitalism” in tari sau comunitati ce nu-l accepta, prin forta armelor, acolo unde propaganda esueaza).
In fine e aproape hilar ca autodeclarati credinciosi sustin un sistem care prin natura sa conduce la asemenea rezultate, cum ar fi cenzura si eliminarea religiei din societate ori promovarea pseudostiintelor ca adevar.
Republicanii americani de pilda care, multi dintre ei, se bat in piept ca ei cred in Dumnezeu si au o viata religioasa activa, sunt ori mincinosi constienti, ori batuti in cap, cum intocmai sistemul promovat de ei naste ceea ce ei infiereaza (evolutionismul, activismul homosexual/feminist, ateismul si multe altele, ca sa nu mai amintim de intoleranta fata de agnostici ori incercarea de alipire a acestora fie la tabara credinciosilor fie la tabara ateilor depinzand de gruparea care-i acuza, pentru a avea motive de discriminare suficiente la adresa lor).
Adevarul e ca nici un sistem nu poate functiona fara un „om nou” (i.e. indoctrinat care-ti accepta sistemul); cu omul corupt/imoral modern pana si capitalismul esueaza lamentabil.
[quote name=”Mihai”]”progresul realizat de noi in ultimii 25 de ani, exista inca o gasca retrograda. „
Sunt curios cand progresistii o sa aduca si dovezi (nu doar slogane) in sustinerea teoriei privind „progresul”.[/quote]
Progresul in domeniul cunosterii stiintifice este evident, progresul societatii umane, mai putin. Cred ca Dennet se refera la primul. Oamenii de stiinta au capatat un prost obicei in a cere dovezi pentru orice teorie emiti si devin irascibili daca vii doar cu teoria (nu si cu practica). Au pretentia nejustificata de a nu-si pierde timpul cu chestiuni ce nu au aplicabilitate practica. Si se irita aiurea cand cineva spune ca toate aplicatiile practice dezvoltate in ultima suta de ani sunt desconsiderate pe motiv ca nu ne place sa ni se spuna ca suntem „roboti umezi”.
„Progresul in domeniul cunosterii stiintifice este evident”
Daca privim doar aplicatiile practice in sine, da, sunt de acord. Dar chiar si la nivelul asta, daca largim putin orizontul vizual si le consideram dintr-o perspectiva mai extinsa sunt o multime de argumente care arata ca o mare parte din aceasta cunoastere limitata e inutila, iar multe din aplicatiile sale practice sunt de-a dreptul nocive.
Oricum, progresistii cand zic „progres” vorbesc, in general, fara niciun fel de rezerve- adica un progres constant, la toate nivelele, si continuand indefinit. Ori pentru o astfel de conceptie istoria nu ne ofera absolut niciun exemplu, ba dimpotriva.