Nu era normal ca tocmai noi, mereu dornici de sincronizare occidentala, sa fim lipsiti de un Bernie Madoff. Daca prin anii ’90 am fost pricopsiti cu o multime de Charles Ponzi, dintre care cel mai grosolan a fost si este guvernul Romaniei, astazi avem parte, in sfarsit, de o inselaciune financiara “sofisticata”, “ca-n afara”. S-au folosit pentru asta derivate, analize tehnice, relatii publice, presa la greu si cate si mai cate. Tot arsenalul contemporan al manipularii obisnuite.
Cum povestea brokerului fugar nu e inca foarte clara, ar trebui sa ne luam precautia minimala de a-i acorda prezumtia de nevinovatie. Insa cateva observartii se impun aproape indiferent de confirmarea acuzatiei.
Vazand lista stralucitoare a pagubitilor, imi apare limpede ca unul din motivele fascinatiei si increderii acordate o constituia alura de specialist pur sange a personajului cu pricina. Limbajul tehnic, imprumutul unor formule desprinse din matematica, trecutul de matematician, familiaritatea reala sau doar pretinsa cu marile centre financiare ale lumii au contribuit cu toate la imaginea de guru al speculatiilor. Si implicit la credite generoase de resurse personale.
Intr-un interviu acordat revistei “Money Express”, brokerul nostru declara: „40% folosesc economie, 60% matematica. Fac analiza grafica, am niste algoritmi pe care i-am facut singur. (….) Am avut un singur 9 in toata facultatea“. Pentru asteptarile omului cultivat aceasta marturisire e sinonima cu o garantie de sfintenie. Se echivaleaza inteligenta cu matematica, iar apoi inteligenta cu moralitatea si rezulta de aici ca omul nostru nu are cum sa fie altfel decat impecabil….personal si profesional. Nu mai insistam asupra competentelor sale specifice. Cu o singura scadere minora, in patru ani de studii avansate, nu exista vreun motiv puternic de indoiala. Iar presupozitia metafizica, nu stiintifica, aproape unanim acceptata de cel putin 200 de ani incoace, este ca nu numai universul, dar si comportamentul uman poate fi descris exclusiv prin relatii matematice. (Sima declara, intr-un interviu in care poza drept specialist al guvernarii, ca oamenii ar trebui impiedicati sa-si cheltuie banii “oricum si fara discernamant”.) Ce sa mai vorbim de cazul banal al bursei?! Viitorul e maculatura, vorba cartii…
Toata aceasta istorie, probabil penala, e o mica drama, tipic moderna a expertului. Niste indivizi, specialisti in domeniul lor, isi incredinteaza economiile unui specialist financiar, convinsi fiind ca alti specialisti in control si reglementare vor avea grija de investitia lor, in cazul in care specialistul financiar ar avea alte planuri. Etichetele preced reputatia, iar mecanismele naturale de control sunt inhibate de prejudecati nemarturisite niciodata, deoarece ar insemna o reevaluare radicala a vietii in ansamblul ei. “It has been remarked that when one passes among the patients of a psychopatic ward, he encounters among the several sufferers every aspect of normal personality in morbid exaggeration, so that it would be possible theoretically to put together a supermind by borrowing something from each. And as one passes through modern centers of enterprises and of higher learning, he is met with similar autonomies of development. Each would be admired for his little achievement of power and virtuosity” (Richard Weaver – “Ideas have consequences”)
In acelasi timp, pe langa problema mai larga a specialistului, intervine si cea a statului. Pentru ca institutiile etatiste de supraveghere, compuse la randul lor din experti, reprezinta o inducere in eroare manifesta a clientilor, care traiesc cu sentimentul ca sunt protejati de fraude datorita ochiului vigilent al statului. In fapt, asa cum istoria (Caritas, Gerald, SAFI, FNI, etc) a aratat dureros in cei 20 de ani, nu se intampla nimic de acest fel, ba mai mult autoritatile au colaborat fructuos cu escrocii.
Pe o nota comica, nu putem sa nu remarcam cat de ironica este prezenta pe lista victimelor a economistului Daniel Daianu, un vesnic sustinator al reglementarii “pietelor” si un acuzator neobosit al liberalismului. De acum inainte, argumentele in favoarea supravegherii financiare vor avea un parfum suparator de personal.
Despre Cristian Sima a scris si Bogdan Glavan
Observatia de bun simt ar fi ca n-ai cum sa aplici ce nu cunosti. Sima scrie in CV-ul sau ca a „dezvoltat si aplicat formula Cross(sic!) -Ross-Rubinstein pentru calculul garantiilor pozitiilor short.” Ma-ndoiesc ca o asa formula exista, pe cind utilizarea formulei Cox(!)-Ross-Rubinstein in estimarea costului de risc in pozitii short nu cred ca-i apartine lui Sima. Asta-i un escroc, cu nimic mai bun ca Stoica, care putea fi usor detectat, iar ca ,e.g., si Daianu s-a lasat prins, spune cit il duce capul si pe ala. (NB: Eu NU sint specialist in matematici financiare).
Cred ca tot ce putem spune e ca omul a fost lacom.
Nu cred ca are vreo vino aplicarea matematicii cu faptul ca el si-a asumat riscuri pe care clientii lui nu le doreau.
Dumneata probabil te referi la argumentele austriece impotriva folosirii calculului cantitativ in economie care in esenta se bazeaza pe un apriorism praxeologic.
In acest sens, pot spune ca consider argumentele gresite deoarece pot exista limitari de cunoastere ale agentilor economici care actioneaza in piata si utilizarea matematicii foloseste. In afara de acest lucru, austriecii nu pot intelege si accepta probabilitatea.
Bineinteles aceste metode cantative, ca si apriorismul misesian, au limitele lor.
Nu trebuie pusa niciodata masurarea in fata semnificatiei lucrurilor. Apoi, trebuie intelese aceste metode. Nu cred ca sunt multi oameni in lume care le inteleg pe deplin.
Oricum, in opinia mea e clar faptul ca finantele cantitative imbunatatesc luarea deciziei antreprenoriale.
Cazul lui Sima este prea pueril ca sa fie un argument impotriva economiei matematizate. Aici nici nu vorbim de fapt de STIINTA ECONOMIEI ci de un joc pe niste „piete” profund manipulate. Alte cazuri pot fi astfel de argumente, de exemplu cel al lui Scholes (ca fapt divers, modelul Black-Scholes este un caz particular al modelului invocat de Sima). Problema-i ca si daca modelele astea ar fi universal valide (nu sint), in cazul in care sint aplicate corect, dupa un timp scurt avantajul competitiv este pierdut pentru ca ceilalti participanti au si ei ochi sa vada. Dar in majoritatea cazurilor modele sufera profund din cauza modului in care algoritmii concreti sint construiti si din cauza presupunerii facute a priori ca modelele ar fi valide in orice moment; adaugind si manipularea, iese o ciorba prima.
Asta-i doar cazul unui escroc cu victime gomoase si “nesofisticate”.
Da, bineinteles ca daca toata lumea ar stii formula magica, nimeni nu ar mai marca profit deoarece informatia ar fi inclusa in pret instantaneu (ipoteza de eficienta a pietelor financiare). De aceea modelele care functioneaza nu vor fi niciodata spuse, ele sunt foarte bine protejate de marile banci si de cei care le cunosc (acesta e afacerea lor pana la urma).
In esenta nu cred ca modelele au vreo problema, ele pot ajuta investitorii sa tranzactioneze corect, deoarece spre exemplu sunt anumite legaturi intre pietele spot si futures care daca nu sunt respectate, se pot realiza profituri fara risc. In acest sens modelele ajuta la intelegerea mecanicii pietelor financiare.
Acum, dumneata spui ca ele sunt construite pe ipoteze nerealiste. Cat de nerealiste sunt, este foarte discutabil in opinia mea si nu cred ca are rost sa ne intindem.
sima m-a interesat doar cu o ilustrare a unei filozofii care trece dincolo de granitele unei discipline anume (economie, matematica, etc). presupozitiile (metafizice dar si antropologice) sunt cam aceleasi in econometrie, matematica, psihologia contemporana. pt alte exemple mai sonore vezi si documentarul BBC, dangerous knowledge https://www.youtube.com/watch?v=E5cstffGFjo
1. Sima nu este escroc. Toti clientii stiau riscurile. Ca acum nu vor sa le accepte e alta poveste. De asemenea a povestit de X ori ca mai pierduse de doua ori tot – odata 1 mil EUR si altadata 2.8 milioane.
2. Sima nu credea in infailibilitatea expertului. De altfel (auto)ironia visavis de experti il caracteriza prin gluma de care uza frecvent: „Care este diferenta intre un analist econimic si Dumnezeu? Dumnezeu nu se crede analist”
3. Sima stia ca matematica nu e totul. De altfel spunea ca analiza fundamentala (informatile) sunt 40% si matematica 60%. Eu banuiesc ca procentul pentru prima era chiar mai mare.
4. Sima e un romantic, se crede Ronin si crede in Dumnezeu (sic!)- vezi scrisoarea 2: ” In toata povestea asta Make are un rol determinant , voi reveni asupra,dar el macar a recunoscut cu nonsalanta ca nu e evreu sau crestin, e ateu,adica fara de Dumnezeu. Nu stiu daca cineva imi va putea ierta pacatele dar eu macar am cui sa cer iertare.”
5. Sima nu a vrut sa-si insele clientii si nu a patronat o schema Ponzi sau o institutie gen FNI, Gerald, SAFI. Autoritatiile i-au pus mai degraba bete in roate in incercarile de „reformare” a bursei.
„n acest sens, pot spune ca consider argumentele gresite deoarece pot exista limitari de cunoastere ale agentilor economici care actioneaza in piata si utilizarea matematicii foloseste.”
Foloseste la ce? Asta-i una dintre cele mai mari erori ce populeaza lumea actuala! „Econometria” probabil ca ar merge intr-o populata cu roboti utilitaristi: adica una non-umana.
„austriecii nu pot intelege si accepta probabilitatea”
Asta, pur si simplu, e o minciuna, sursa ei fiind, evident, ignoranta. Din contra, teoria austriaca are capitole intregi dedicate probabilitatii, care destelenesc domeniul si clarifica confuziile.
@Ionut
La ce foloseste am zis in comentariile trecute. Legat de utilitarism, nu e asa de rau cum ai crede, chiar Mises se foloseste de el (e adevarat nu in totalitate cu sensul mainstream) pentru a isi duce teoria mai departe de idealul kantian si a face apel la moralitate.
Bineinteles, utilitarismul exagerat are puternice repercursiuni negative asupra individului, foarte bine expuse in „Crima si pedeapsa”.
Oricum, eu chiar am spus ca semnificatia lucrurilor este mult mai importanta decat masurarea lor, deci macar ignorant nu sunt.
Legat de probabilitate e o discutie mai veche in care se pune problema case/class probability dar mi se pare incompleta. Poate exista completari pe care eu nu le-am parcurs, dar nu cred ca vreun austriac adevarat ar accepta teoria probabilitatilor ca modalitate de explicatie a comportamentului agentilor economici sau a fenomenelor economice.
Oricum, eu nu pretind ca sunt austriac, e posibil sa intelegi tu mai bine perspectiva austriaca, dar acum sa spui ca intelegi si econometria si finantele (din moment ce spui ca functioneaza doar intr-o lume utilitarista) si scoala austriaca si pe cea neo-clasica mi se pare deja prea mult.
1)Pai utilitarismul e una dintre (putinele e adevarat) greseli majore ale lui Mises!
2)Excepatand eroarea majora care e confuzia intre clasa/caz, teoria probabilitatii este un instrument total neadecvat a fi folosit in cunoasterea actiunii umane. In ciuda parerii publicului, agentii economici „nu dau cu zarul” (aa rog, avand in vedere interventionismul, afirmatia nu e chiar 100% adevarata) 🙂
3)”dar acum sa spui ca intelegi si econometria”. Ce e de inteles la o sarlatanie? Econometria este paravanul in spatele careia se „tes” politic ” (o alta gogorita)publice”, adica se „justifica” si legalizeaza jaful.