Ca urmare a inca unui rand de alegeri “decisive”, desfasurate la sfarsitul saptamanii trecute, multa lume va fi speriata de propaganda anti-ruseasca. Noii invingatori vor fi creionati in culori rosii si tuse aspre. Drumul nostru, cum altfel decat ascendent, spre raiul european, va fi blocat de o gasca de barbari hotarati sa ne deturneze spre tinuturile inghetate ale stepei.
Toata aceasta opozitie dialectica intre lumea civilizata a Apusului si primitivismul politic traditionalist al Moscovei poate pacali pe foarte multi. Am fost la randul meu inselat de razboiul psihologic desfasurat de regimul lui Vladimir Putin. Nu in sensul in care vanatorul de tigri masca prin scenarii nu foarte iscusite caracterul autoritar al puterii, ci prin opozitia relativ viguroasa in fata unui globalism anglo-saxon tot mai violent. Expulzarea unor agentii straine cum sunt oficinele lui George Soros, miza pe cartea ortodoxa, disidenta informatiilor practicata de Russia Today, sunt doar cateva din exemplele de actiuni derulate in contradictie directa cu linia oficiala a Occidentului. Din aceste motive mi se nascuse ideea ca Rusia ar putea fi un bastion impotriva curentului noii ordini mondiale. Asta pana am dat cu ochii de filozofia ideologilor semi-oficiali ai Moscovei, Alexander Dugin si Igor Ivanov.
Departe de a fi niste conservatori, chiar si in versiune ruseasca, nici macar niste nationalisti desueti, cei doi ganditori se remarca tocmai printr-un elan globalist surprinzator de vivace.
Intr-un articol publicat pe “gulfnews.com”, sub titlul “Nevoia de Integrare Europa-Rusia”, fostul ministru de externe Ivanov incearca sa argumenteze ca fara o integrare politica mai accentuata cele doua entitati vor decadea.
“Daca, la randul ei, Europa nu va reusi sa raspunda la provocarile secolului 21, se va confrunta cu stagnare economica, cresterea tensiunilor sociale si instabilitate politica. Intr-adevar, cum productia industriala va migra spre Asia de Est, iar inovatia va fi cantonata in America de Nord, Europa risca sa-si piarda pozitia pentru cele mai bune piete internationale. Din acest motiv, insasi proiectul european ar putea fi pus la indoiala.
Pentru a evita aceste rezultate, Rusia si Europa trebuie sa identifice acele domenii unde interesele lor converg si sa lucreze pentru a stabili parteneriate reciproc avantajoase in acele domenii. Totusi, pentru ca acest lucru sa se intample, este nevoie ca ele sa isi schimbe perceptia negativa pe care o au una despre cealalta”
Ivanov nu vede Rusia intrata in NATO intr-un interval de timp mediu, dar nu pare sa aiba vreun dubiu legat de prezenta tarii sale intr-o constructie europeana mai ampla. “(…) intr-un secol globalizat, este singura optiune”, afirma categoric fostul oficial moscovit.
Daca Ivanov poate fi suspectat de simpatii occidentale stipendiate discret de elitele anglo-saxone, in aceeasi masura in care Mihail Gorbachov a devenit o flasneta a globalismului ecologist, cu greu se poate sustine un lucru asemanator despre Alexander Dugin. Proiectul sau de suflet il reprezinta Eurasia, adica o uniune similara constructiei comunitare europene, cu diferentele geografice de rigoare. Consolidarea acestei idei politice se va face, in opinia lui Dugin, prin aderenta la traditionalism si antiteza la filozofia iluminista dominanta in Vestul aflat intr-o decadenta generalizata. “Presupune crearea de diferite entitati transnationale politice si economice strategice unite de o comunitate de civilizatie si valori religioase (in unele cazuri religioase, in altele seculare si culturale). Ar trebui sa consiste in state integrate si sa reprezinte poli ai unei lumi multipolare. Uniunea Europeana ar trebui sa fie un exemplu de acest fel”, declara Dugin in cadrul unei dezbateri cu Olavo de Carvalho. Inspirat de scrierile esoterice ale unor ganditori ca Rene Guenon sau Julius Evola, Dugin pastreaza aparenta traditiei doar prin infatisarea pravoslavnica. Pentru ca altfel, de la steagul Eurasiei, care reprezinta simbolul “haosului magic”, pana la ideile propuse, ideologul rus merge, inconstient sau nu, brat la brat alaturi de cei mai infocati comunisti de extractie internationalista, ascunsi sub palariile Council of Foreign Relations, Trilateral Commision, Bilderberg Club, Aspen Institute, samd. Si asta chiar daca ignoram babilonia New Age, plus “unitatea transcendentala a religiilor” si multe alte teozofii nastrusnice propagate de autorii de suflet ai lui Dugin, scrieri care se regasesc de altfel si in biblografia oficiala a noii ordini mondiale. Mai evident este insa ca proiectul unui singur guvern mondial este complet irealizabil fara proiecte comunitare “restranse” precum Uniunea Europeana, Eurasia si cate vor mai fi. In fapt, planurile lui Dugin nu fac altceva decat sa dea o mana de ajutor arhitecturii descrise in “Noi”, “1984” sau “Minunata Lume Noua”, dupa preferinte. Apoi, trebuie inteles ca mijlocul de transmisie privilegiat pentru subversiunea religioasa, sociala si politica din ultimii 250 de ani l-a constituit dialectica. Adica, opozitia unor contrarii false, de tipul Rusia-Occident, din cenusa carora se naste progresul. Este o viziune conflictuala a istoriei. Nu mai insist acum asupra absentei complete din peisaj a unor idei precum subsidiaritate sau proprietate, deoarece in discursul lui Dugin abunda abstractiile reci, precum “Ordinea viitoare”.
Asadar, in loc nelinisti viguroase generate de amenintarea ruseasca, progresistii nostri ar trebui sa stea relaxati gandindu-se ca asezarea geografica si mentala nu ne lasa sa picam in afara istoriei. Suntem prizonierii voluntari ai proiectului globalist indiferent in ce directie ne uitam. Poate doar daca am incerca sa recuperam cate ceva din traditia uitata sa mai avem vreo sansa, insa din pacate ne-am transformat din prima in sclavii viitorului.
Şi ce aţi zice dacă v-aş spune că Rene Guenon a fost principala influenţă a lui Serafim Rose, atât în lupta impotriva a ceea ce el numea „religia viitorului”, cât şi în lucrarea lui în care a abordat problema şi istoria nihilismului în gândirea occidentală ?
PS: Comentariul precedent nu este o apărare a ideilor lui Dugin. Nu ştiu foarte multe despre el, dar din ce am citit este, aşa cum ziceţi, influenţat, mai degrabă fără inconştient cred eu, de ideile globaliste cărora ar vrea să le opună.
„With my exposure to Orthodoxy and to Orthodox people, however, an new idea began to ender my awareness: that truth was not just an abstract idea sought and known by the mind, but was something personal–even a Person–sought and loved by the heart.” (SR: http://web.archive.org/web/20080705121020/http://strannik.com/watchful_gate/node/24); cautatorii seriosi (daca nu musai si Dugin…cine n-are partener dialectic sa si-l cumpere!) au la Cuv Serafim elementele (http://ancientfaith.com/specials/christ_the_eternal_tao ) sa nu cada in absolutizarea impersonalului, cu revamped orientalism (Gods of The New Age: https://www.youtube.com/watch?v=rtW9uC5uBgc ) NWO & anything goes on top. ‘Hitlerian Weltanschauung is inseparable from the metaphysics that underlies it. That is so true that a critic of National Socialism and the work of René Guénon could say that the latter was „Hitlerism minus the armored divisions without the initiate of Cairo ever writing one single word on „politics.”‘(S Devi)
[quote name=”Cristi”]”With my exposure to Orthodoxy […][/quote]
Mi-e greu să decid dacă acesta este un răspuns adresat mie, dar tind totuşi să cred că da.
Într-adevăr, Pr. Serafim, cu timpul, a respins unele dintre ideile avansate de către Guenon. Dar critica lui la adresa lumii moderne, ca şi ideea însăşi de „religie a viitorului” a fost dezvoltată pe fundamentul pus de Guenon şi transpusa de Pr. Rose în lumina Ortodoxiei.
Asta ca să nu zic că tot datorită lui Guenon, sau mai degrabă a unui discipol de-al lui, a ajuns el la Ortodoxie.
Iar citatul ” that the latter was „Hitlerism minus the armored divisions”
este acel tip de aberaţie care nu merită răspuns.
Mihai, recuperand ce se poate din alte contexte narative Cuv Serafim nu face decat sa lucreze in ‘via’ apologetilor si misionarilor crestini dintotdeauna, un Iustin Martirul si Filosoful: http://logismoitouaaron.blogspot.ro/2009/06/with-truth-shiningst-justin-martyr.html, un Vasile ce Mare: http://www.tertullian.org/fathers/basil_litterature01.htm, un Maxim: http://theburningbush.wordpress.com/2009/02/23/st-maximus-the-confessor-on-the-holy-spirit/ si atatia altii, incepand cu Sf Pavel. Cheia e discernerea duhurilor, deomogenizarea metafizicilor si contextelor. In part, detronarea primatului ‘metafizic’ al ‘unului’ impersonal si rece (cripto-filioquist: http://mises.ro/491/) in favoarea chipului persoanei si culturii comuniunii interpersonale, fundamental treimice, la care cred ca trimite si scrisoarea P Serafim. Din pacate Savitri Devi (care subscrie cu viata si ‘opera’ citatul mentionat & far more) e deja pe blogosfera guenonista – afinitate de ‘underlying metaphysics’…?
Vrem, nu vrem, traim deja intr-o lume a comertului global si a circulatiei globale a ideilor. Faptul ca ideile se intalnesc atat de frecvent duce la o concurenta mai intensa intre acestea. Ideile sunt o marfa ca oricare alta, asa cum au fost tot timpul in istorie, numai ca acum, concurenta e mai intensa datorita rapiditatii comunicatiei. Practic, cine adopta capitalismul, traieste, cine adopta comunismul si alte „isme” cu accente tribaliste (noi albii/crestinii/europenii, clasa muncitoare), sfarseste prin a pierde, si a iesi din competitie. Totusi sunt sceptic ca vom avea vreodata un guvern mondial. O entitate, cu cat este mai mare, cu atat devine mai inflexibila, mai vulnerabila la schimbare, si mai predispusa la conflicte interne. Una este sa ai o organizare policentrica, cum sunt de exemplu relatiile economice intre companii din tari diferite, sau chiar relatiile dintre tari, cu totul altceva sa ai un monopol global sau regional. Si UE scartaie din toate incheieturile.
@alex…ue se clatina serios, dar problema e daca se va faramita inspre statele nationale sau spre o entitate „mai globala”.
[quote name=”Cristi”]Mihai, recuperand ce se poate din alte […][/quote]
Problema este că site-ul acesta, de multe ori, abordează mult prea simplist sau superficial anumite chestiuni mult mai complexe care ar merita o atenţie mai serioasă.
Spre exemplu: „scrieri care se regasesc de altfel si in biblografia oficiala a noii ordini mondiale”
Dacă anumite idei din scrierea lui Guenon pot fi şi sunt adoptate în mod abuziv şi distorsionat de noua „elită”, mă îndoiesc totuşi că o carte precum „Domnia cantităţii şi semnele vremurilor” face parte din bibliografia mai sus menţionaţilor- mai ales ultimele capitole din aceasta, în care avertizează în privinţa creării unei contra-elite cu o ideologie satanică-o contra-tradiţie ce ar reprezenta, la propriu, domnia anticristului.