Blogroll
- On the Saving Nativity of our Most Pure Lady the Theotokos and Ever-Virgin Mary
- The Birth of Mary the Holy Mother of God
- Offsite Post: ‘The Best Help for Haiti’
- Episode 465 – The UN’s [Death] Pact for the [Globalist] Future
- Short Hiatus—Burned Out
- How Hip Hop Was Infiltrated With LGBTQ Agenda, And Nobody Noticed
- Border Patrol Agent Testifies Biden Admin Ordered Him To Conceal Arrests Of Terror-Affiliated Migrants: "The Administration Was Trying To Convince The Public There Was No Threat At The Border."
- Very Popular Journalist Ian Carroll Covers Jonathan Oddi In Wake Of Combs' Arrest, Two Days After The Truth Barrier
- Offsite Post: ‘Pride and Humility in Geopolitics’
- Worst Magazine Article Of 2024: Scientific American Wins
- Sean "P Diddy" Combs Arrested: In 2018 A Man Claiming To Have Been His Sex Slave Shot Up A Trump Hotel Lobby, He Said, To Warn Trump Of Illuminati Assassination
- Is It Pyramids All The Way Up? – Questions For Corbett
- Replicon: Big Pharma Preps the Next Bioweapon
- Gospel Commentary for the Twelfth Sunday of Matthew
- A Sermon on Little Good Deeds
- Joy is Given Only to a Poor Spirit
- St John the Faster
- Meet Allen Dulles: Fascist Spymaster (2015)
- Offsite Post: ‘Views of Theology: Southern, Greek, and Irish’
- Interview 1897 – James Corbett Answers 9/11 Questions
- Remembrances for September Addendum
- Offsite Post: ‘The Persistence of Christlike Figures in Pop Culture’
- “Someday You Will Throw Dirt on Me.”
- St. Panteleimon’s Legacy: Miracles, Medicine, and Martyrdom
- ‘Vaxxed III: Authorized to Kill’ Premieres Nationwide September 18
- The Future of Food is OURS to Decide – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘Red State Wins and Losses vs Leviathan’
- CHD Marks 10th Anniversary of CDC Whistleblower Disclosure of MMR Vaccine/Autism Link
- ‘Make Room for God in Your Life’ an Inside Look at the Belarusian Cross Procession
- A Christian Is a Person Who Remembers the Purpose of His Existence: 10 Powerful Quotes of Fr. Dimitry Smirnov
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- Why Did a Saint Doubt His Own Repentance on His Deathbed? The Profound Humility of St Sisoes the Great
- Down the COVID-19 Rabbit Hole: Independent Scientists and Physicians Unmask the Pandemic
- Little Miracles Everywhere: Memoir of a Holistic Veterinarian
- The Ultimate Vaccine Timeline: A Fact-Packed History of Vaccines and Their Makers
- The Art of Sacred Music: Inside Archimandrite Matthew’s Choir Room
- The Final Days of the Iconic Fashion Designer Billy Bo
- Children’s Health Defense Responds to SCOTUS Decision in Murthy v. Missouri
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Omul din corporație |
Economie |
Scris de Ninel Ganea |
Luni, 20 Februarie 2017 08:59 |
Un scriitor britanic remarca undeva că, dintre toate formele de autodistrugere, niciuna nu este mai patetică decât aceea în care individul alege să fie tratat în relațiile umane vitale ca membru al unei organizații și nu ca o persoana umană, de sine stătoare. Mi-am adus aminte de vorbele acestea după ce am urmărit în ultimele săptămâni revolta tinerilor și maturilor din corporații, satisfăcuți de eforturile lor politice și economice. Corporația s-a transformat pe nesimițite într-un etalon pentru liberalism, gândire independentă, democrație și bunăstare. O etichetă cu sclipici, bună de pus la costumul (vorba vine) de duminică. Nu e tocmai dificil să demonstrezi că niciuna din însușiri nu este conformă realității. Ca să luăm doar exemplul mai paradoxal, corporația, deși este (?) un produs al pieței libere, întotdeauna va acționa împotriva pieței libere. Adică, nu doar că marile corporații nu vor sprijini promovarea ideilor liberale, dar vor lucra fără întrerupere pentru a introduce reglementări împotriva competiției, a distruge mici întreprinzători, pe cale de consecință, a exploata angajații și a oferi servicii/produse din ce în ce mai proaste, etc. În practică, corporația este echivalentă fascismului economic, iar partenariatul public-privat nu înseamnă altceva decât că, așa cum strigau aceiași tineri furioși în urmă cu vreo câțiva ani, corporația face legistlația. Codul Fiscal al României, de pildă, se face aproape întotdeaună după discuții cu marile firme de consultanță fiscală, al căror interes obiectiv este de a nu simplifica legislația și de a obține spațiu de optimizare fiscală pentru clienții lor (alte corporații). Exemplele sunt, de altfel, nenumărate. Unul dintre cele mai amuzante este acela al unui antreprenor local, proprietarul unui lanț de cafenele și restaurante, care a susținut cu aplomb legea anti-fumat, fiind conștient că mulți competitori vor sucomba în absența vicioșilor. Singurul lucru neluat în calcul a fost efectul aproape fatal pe care legea l-a avut asupra propriei afaceri. Cazurile descrise succint mai sus pălesc ca gravitate în comparație cu activitatea corporațiilor bancare, petroliere, farma sau agricole, responsabile, printre altele, de declanșarea unor războaie sau conflicte de amploare. Dar esența este aceeași. Corporația nu se manifestă nociv doar în exterior, ci își desfășoară propriul fascism și asupra membrilor organizației. Jacques Barzun a observat undeva că statul totalitar și marile firme au același obiectiv: controlul total al individului, abolirea completă a spațiului privat. Oricine a petrecut chiar și puțină vreme într-o astfel de întreprindere poate depune mărturie despre practicile (extra)curiculare. De la faimoasele teambuilduinguri cu jocuri de rol (un prieten îmi mărturisea despre o excursie în care șeful i-a pus să practice jocul de-a stâpânul și sclavii, în care sclavii erau, bineînțeles, angajații ), până la testele de personalitate, birourile de resurse umane cu selecția lor în funcție de conformitate, panourile motivaționale, etc., toate dau seama despre încercarea de a absorbi complet persoana și a o transforma într-o caricature disciplinată, care răspunde satisfăcută la comenzi, inclusiv la cele din afara orelor de program, atâtea câte sunt. Așa că nu e de mirare de ce, recent, angajații multinaționalelor s-au încolonat, docili și mulțumiți, pentru a face revoluție. Recomandările “dezinteresate” ale top managementului au contat, probabil, puțin, decisivă a fost nevoia de conformitate. Într-un experiment mult discutat și devenit o referință clasică în istoria managementului, Elton Mayo a scos în evidență importanța condițiilor informale, în special nevoia de apartenență, pentru a obține o productivitate sporită din partea muncitorilor. Cu alte cuvinte, standardizarea psihologică și presiunea informală din marile întreprinderi nu reprezintă un dat colateral, ci o necesitate economică, în primul rând. Grupul are o prioritate funciară în fața individului. Grupul este standardul după care se adaptează individul. Grupul decide ce trebuie să gândească individul. Aceasta este în esență etica fundamentală a oricărei corporații. Orice altă perspectivă devine irelevantă. “În realitate, aceia care aderă cel mai entuziast la etica organizației își pun foarte puține întrebări legate de mersul societății pe termen lung. Nu e pentru că nu le-ar păsa, ci mai degrabă pentru că tind să creadă că obiectivele corporației și cele ale moralității coincid”, scria, în 1956, Whilliam Whyte într-un studiu neegalat despre omul din corporație, “The organization man.” Tirania corporatistă se face, însă, prin colaborarea voluntară, de regulă, a angajaților, bucuroși să ia parte la beneficii materiale și psihologice îndoielnice. Acest lucru sugerează un model coercitiv soft, mai înșelător, dar cu atât mai periculos. După cum remarca același Whyte, măcar într-un scenariu ca “1984” știai cine sunt oamenii cei răi, pe când aici ești supus unei dictaturi impersonale. “Trăiesc în Epoca Managerială, într-o lume a Administraţiei. Acum, cel mai mare rău nu se face în acele "bârloguri ale crimei" murdare, pe care îi plăcea lui Dickens să le descrie. Nu se face nici măcar în lagărele de concentrare şi în lagărele de muncă. În acelea vedem rezultatul său final. Dar el e conceput şi comandat (mutat, secondat, dus la îndeplinire şi înregistrat) în birouri curate, cu covoare, încălzite şi luminate corespunzător, de către oameni tăcuţi, cu gulere impecabile şi unghii tăiate şi obraji proaspăt bărbieriţi, care nu au nevoie să ridice vocea. Din această cauză, desigur, simbolul meu pentru Iad seamănă cu birocraţia unui stat poliţienesc sau cu sediul unei companii de afaceri extrem de josnice.” (C.S. Lewis – Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr) |