In fanteziile scientiste ale lui Bertrand Russell, societatea viitorului va trebui sa modeleze indivizii din copilarie astfel incat acestia sa accepte fara rezistenta ideea ca, de pilda, “zapada este neagra”, si nu alba. Pentru asta, spune filozoful establishement-ului anglo-saxon, trebuie indeplinite cateva conditii esentiale: indepartezi copiii de familie, statul ii ia in primire cat mai devreme, pui poezia dorita pe muzica usoara si o repeti cat mai des, le dai oamenilor senzatia ca, de fapt, sunt excentrici, nonconformisti, rebeli, cand iti repeta lozincile si cliseele inculcate de marii manipulatori.

Russell credea - intemeiat sau nu, ramane de vazut – ca, dupa un astfel de dresaj, elitele conducatoare (anglo-saxone, bineinteles), nu vor mai avea nevoie de institutii desuete de represiune. Ce se poate spune acum este ca nu am atins inca stadiul unei comunitati sclavagiste globalizante, adica statul mondial, tintit in mod explicit de ganditorul nostru, dar pasi consistenti in aceasta directie, mai ales pe linia educatiei, au fost facuti deja.

Mi-au venit in gand ideile lui Russell dupa o serie agasanta, dar neterminata, de evenimente publice, in care cineva parca se incapateaza sa observe cat de neagra este zapada in mintea indivizilor. Am avut de-a face, de exemplu, cu celebra intrecere caritabila de aruncat galeti cu gheata in cap. Cu mic, cu mare, de la opinca la vladica, toata lumea a inceput sa-si toarne apa congelata pentru a gasi remediu unei boli rare. Ca amanunt de culoare, organizatia din spatele campaniei, ALS Association, a folosit in 2014 doar o treime din fonduri pentru cercetare, restul fiind salarii de sase cifre. In fine, dincolo de coruptia inerenta, de moralitatea telescopica si tampenia ideii, ceea ce mi-a ramas cu adevarat in minte, dupa aceasta campanie de succes, este impresia de experiment radical cu o intreaga omenire. Nu e greu sa-ti imaginzei cativa ingineri sociali din descendenta spirituala a lui Russell, decisi sa vada cat de rudimentar si grosolan pot fi manevrati indivizii. Si pe masura ce spalarea pe creier se accentueaza (scoala controlata de stat, mai multa si mai proasta, televizor si internet cat cuprinde), nivelul de sofisticare al manipularii coboara, in asa fel incat, de multe ori, ai senzatia ca traiesti intr-o lume populata cu predilectie de un om “formă fără contur, umbră fără culoare, forţă paralizată, gest fără mişcare;”.

Tot la capitolul experimente, in Israel, are loc, in fiecare vara, un festival dedicat tinerilor, Coca Cola Village. Adolescentii fac acolo ce stiu ei mai bine sa faca si ce au fost invatati, adica se distreaza. Partea inovatoare a experimentului consta in folosirea unor bratari cu cipuri RFID, prin care pot sa se logheze pe contul de facebook si sa dea like la modul material. Daca tanarul se simte bine la piscina, inoata pana vede un semn mare de like, apropie bratara si astfel afla toata lumea ce frumos e in satul Coca Cola. Experimentul cu cipuri are un succes nebun (pagina evenimentului este cea mai populara din Israel) iar profesionistii marketingului abia asteapta sa multiplice modelul. “We are continuously looking for ways to connect the physical world with the virtual world. The idea behind ‘the Like machine’ is an ultimate solution. It is an innovative and pioneering method, and through it the possibility to involve your Facebook friends in events and experiences that are happening to you around the world becomes a very true reality”, a afirmat unul din creativii agentiei. Ce se poate desprinde lesne de aici este ca oamenii accepta cipurile fara probleme sau mustrari de constiinta libertara, cu singura conditie sa fie fun si cool. In cuvintele Marelui Inchizitor, nimic nu este mai intolerabil pentru individ si societate decat libertatea.

In ceea ce priveste televiziunea, aici posibilitatile de experimentare sunt reduse, dar merg la sigur. Ce se vede e Adevarul. Iar daca receptia critica scade tot mai tare, si Adevarul devine din ce in ce mai grosolan, astfel incat nimeni nu se mai chinuie sa faca o manipulare cum trebuie. Sa luam, de pilda, filmuletul asasinarii jurnalistului James Foley de catre ISIS (organizatie finantata, echipata si antrenata de SUA). Din secventele video transpira din abundenta senzatia de facatura de la cadrul de carpeta pana la declaratiile recitate cu un patos suspect. Media alternativa a receptionat de la bun inceput toata povestea sub beneficiul indoielii, dar asta nu a oprit “marile cancelarii” sa ameninte si sa ne asigure ca ucigasul va fi gasit. Dupa doar cateva zile, pana si un ziar mainstream ca Daily Telegraph s-a vazut nevoit sa puna sub semnul intrebarii naratiunea oficiala. Dar lumea a ramas cu indignarea in fata barbariei islamice, cu promisiunile de ordine, pace si razbunare ale puterii anglo-saxone, plus asteptarea unor noi bombardamente prin care sa fie rezolvata aceasta noua situatie de criza.

Tot in acest palier al Adevarului difuzat in direct la televizor, razboiul din Ucraina a oferit ipostaze uluitoare. La doar cateva ore de la doborarea avionului malaezian, vina a picat imediat pe umerii separatistilor sustinuti de Rusia. Televiziunile au transmis chiar un dialog interceptat intre executantii loviturii. Dupa ce s-a lipit aceasta stampila nu s-a mai intamplat mare lucru cu investigatia oficiala, iar conform informatiilor publicate recent, guvernele Ucrainei, Olandei, Belgiei si Australiei au semnat un acord privind secretizarea rezultatelor. Nu s-a aflat nimic nici despre lunetistii de la Kiev dar, in schimb, am fost informati de presedintele Poroshenko ca armata Rusiei a invadat saptamana aceasta Ucraina, dupa un model teribil de asemanator cu “invadarea” Georgiei, iar toata lumea buna a inceput sa condamne agresiunea si sa solicite noi sanctiuni (pana la razboiul efectiv). Desi avem norocul imens de a trai intr-o epoca a tehnologiei de varf, nu au aparut nici poze relevante, nici imagini video, dar cand televiziunea libera este de partea Adevarului, peste aceste detalii se asterne irelevanta.

Zapada devine neagra.