Blogroll
- Where To Go To Follow The Unfolding Moderna Shot Manslaughter Case In Sweden, And A Few Words About Stepped Up Engagement In The War
- St. John of Kronstadt on the Saints
- St. Elizabeth the New Martyr in Cullman, AL
- Homily on the Sunday of All Saints
- First Sunday after Pentecost
- A Living Proof of the Burning Faith
- Moses of Optina
- Seymour Hersh Asks The Question On Everybody's Mind: WHO IS RUNNING THE COUNTRY? Biden Insiders Speak On Record "They're Trapped"
- What Was Funny? My Only Concern Right Now, As An American
- Remembrances for July – 2024
- MORE PAIN FOR IMPLODING DEMOCRAT JUNTA: SCOTUS OVERTURNS UNLAWFUL J6 PROSECUTIONS, J6 POLITICAL PRISONERS JUBILANT: "OUR 1512 HAS BEEN OVERTURNED. I AM NOT A FELON"
- America Wakes Up To Surreal Dream: RFK Jr. Got Most Viewers By Landslide Yet Is Un-Personed, While Trump and Biden Fight Inside CNN Box Where No Covid Genocide Is Mentioned
- Presidential Debate Outtake: Trump Strong, Biden Weak, RFK Jr. Soaring In Popularity From Adjacent Debate
- Interview 1889 – Assange is Free, But Speech…? Not so much. (NWNW 559)
- Clearing the Decks – Questions For Corbett
- Offsite Post: ‘What Would Make US Billionaires More Generous?’
- Episode 461 – I Read The Most Dangerous Superstition (And You Can, Too!)
- Here’s Why the World is Falling Apart (and What You Can Do About It!)
- Interview 1888 – James Corbett on How the Media Sausage is Made
- Offsite Post: ‘We Probably Shouldn’t Call Them Fossil Fuels’
- Interview 1887 – James Corbett Predicts the CBDC Rollout on Reality Check Radio
- Offsite Post: ‘Putting Trump’s Conviction in Historical Perspective’
- Offsite Post: ‘States Shouldn’t Kowtow to Racially-Gerrymandering Courts’
- Offsite Post: ‘“Ferris Bueller’s Day Off” Captures the Essence of Americanism’
- The Roots of Sunday as a Day of Rest and Worship
- Can Work Ruin a Feast Day? Insights from Elder Paisios
- Three Days Preceding Pascha: Insights into Holy Week
- CHD Asks Supreme Court to Hear Case Alleging FDA Misused Emergency Power by Authorizing COVID Shots for Children
- “May my Prayer be Set before You…” Exploring a Lenten Chant
- 2024 Secret Angel Christmas Charity Campaign Results
- The Other Child
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Străbătând Parisul | ![]() | ![]() | ![]() |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Luni, 25 Mai 2015 07:22 |
Dacă îi dăm crezare lui Balzac, Parisul era deja, în Belle Epoque, o “sucursală a gheenei”, chiar dacă, așa cum remarca un critic literar, orașul rămânea singurul loc în care merita să trăiești, pentru autorul “Iluziilor pierdute”. Cel mai probabil, în secolul XIX, Parisul nu era invadat încă de șaormării orientale, deși Haussman începuse să radă centrul istoric și să inaugureze acele bulevarde largi, care fac astăzi deliciul turiștilor. Acum, mașinile circulă în voie, zgomotul te asurzește, iar în multe locuri nu e ușor să te ascunzi de soare. Dacă te plimbi pe rue Rivoli, însă, ai avantajul nesperat al unor coloane care formează o umbră protectoare în zilele călduroase, în timp ce noaptea servesc de toalete publice, dăcă e să te încrezi în simțurile olfactive. Lumea, însă, iubește Parisul pentru că este orașul modern prin excelență. Istoria și-o devorează și tinde să o oculteze, atunci când nu trece cu buldozerul peste ea. Și unde nu e istorie, nu e nici identitate. Simbolul orașului este o schelă metalică gigantică, și nu vreo catedrală gotică desfigurată oricum de inovații tehnologice. Dar Parisul nu ține cont nici măcar de istoria recentă. La fântana St. Michel, unde în timpul revoltelor din ‘68 studenții au declarat zona stat independent, nu găsești picior de zurbagiu. Locul protestatarilor a fost luat de comercianți ambulanți și saltimbanci. Oricum, e inutil a căuta revoluționarii pe străzi. În prezent, ei ocupă catedre universitare, poziții politice și funcții publice importante. Arunci un ochi, de pildă, în vitrina unei librării specializate în cărți de filozofie, chiar în fața Sorbonei, și observi că trei nume domină categoric rafturile: Foucault, Derrida și Merleau-Ponty. Nu-ți trebuie indicii suplimentare pentru a înțelege decăderea Franței. De la Sorbona, mai faci puțini pași pe bulevard și observi Café de Flore, o braserie frecventată pe vremuri, printe alții, și de Cioran. Nu pricepi de unde i se trage farmecul. E pe colțul unui bulevard zgmotos, iar mesele de la terasă sunt la o distanță mică de mașini. Probabil că e greu să faci acolo conversație serioasă, dar pentru poze pare a fi un loc excelent. Un alt loc favorit al lui Cioran erau grădinile Luxemburg. Aici, pomii sunt ordonați geometric, aleile rectangular, iar întregul peisaj are o structură matematică. Ceea ce înseamnă că nu poate fi separat de o anumită artificialitate, caracteristică, de altfel, parcurilor franțuzești. Te poți întreba naiv ce i-a plăcut unui spirit anarhic-nihilist în toată desfășurarea aceasta de precizie nenaturală, dar ar însemna să ignori că orice Rousseau are nevoie de un Calvin. Geometria grădinilor te copleșește. Vrei să ieși din străzile largi și să te odihnești într-un parc, dar dai peste modele matematice. Admiri dexteritatea arhitecților și poate fi chiar frumos, dar per total e mai degrabă obositor și deloc pitoresc. Senzația se păstrează și la Luvru, un muzeu cu dimensiuni copleșitoare. Îmi vine în minte citatul lui Burke despre condițiile frumosului: “În primul rând, să fie comparativ mic. Secundar, să fie neted. În al treilea rând, să aibă o varietate a părților; dar în al patrulea rând, părțile nu trebuie să fie unghiulare, ci topite ca și cum ar fi una într-alta. În al cincilea rând, să aibă o constituție delicată, fără vreo aparență remarcabilă de putere. În al șaselea rând, să aibă culorile clare și luminoase, dar nu foarte puternice și bătătoare la ochi”. Palatul în mod clar nu e mic, iar impresia de putere și megalomanie nu te face să te simți prea confortabil. Asta doar dacă nu ești un vreun tănăr dezinhibat, care joacă fotbal pe peluză sau se tăvălește pe iarbă alături de iubită. Romantismul de duzină e bine merci la Paris. Pe o notă politică, Luvrul te lămurește și de ce Revoluția a reușit atât de lesne în Franța. Centralismul se găsește aici în toată splendoarea sa. Aproape toate clădirile Vechiului Regim respiră aerul triumfalist al Puterii, chiar dacă nu a mai rămas nimic din monarhia franceză. În afara palatelor, bineînțeles, care servesc de minune și noului regim, deși sunt cam elitiste pentru gusturile democratice. Dacă părăsești centrul și te îndrepți spre cartierele mai accesibile, părăsești și Europa, pentru a ajunge rapid în colonii. Spectacolul e deprimant, deoarece vezi oameni suspendați între culturi, în mod natural incapabili să deprindă rapid manierele unei civilizații oricum în declin. În fine, Parisul a reușit să-și păstreze pe ici pe colo tradiția culinară și e plăcut să vezi cum oamenii se îndreaptă spre casele lor cu baghetele cumpărate de la “boulangerie”. Respectul pe care îl acordă pâinii (făcută doar din făină, apă, drojdie și sare!) are ceva înduioșător de arhaic, într-o lume în care singura tradiție este aceea a contestării radicale. Nici cofetăriile și patiseriile nu o duc rău, iar grija pe care o dau detaliilor ar fi, cumva, demnă și de alte lucruri. Dacă te întrebi cum va arăta Parisul în viitor, aeroportul Charles de Gaulle îți poate oferi o idee. Un tub imens de metal, cu fante de lumină ici-colo, în care angajații au fost înlocuiți de roboți, cu locuri publice de dormit, console pentru jocuri și multă singurătate în mulțime.
|