Blogroll
- Where To Go To Follow The Unfolding Moderna Shot Manslaughter Case In Sweden, And A Few Words About Stepped Up Engagement In The War
- St. John of Kronstadt on the Saints
- St. Elizabeth the New Martyr in Cullman, AL
- Homily on the Sunday of All Saints
- First Sunday after Pentecost
- A Living Proof of the Burning Faith
- Moses of Optina
- Seymour Hersh Asks The Question On Everybody's Mind: WHO IS RUNNING THE COUNTRY? Biden Insiders Speak On Record "They're Trapped"
- What Was Funny? My Only Concern Right Now, As An American
- Remembrances for July – 2024
- MORE PAIN FOR IMPLODING DEMOCRAT JUNTA: SCOTUS OVERTURNS UNLAWFUL J6 PROSECUTIONS, J6 POLITICAL PRISONERS JUBILANT: "OUR 1512 HAS BEEN OVERTURNED. I AM NOT A FELON"
- America Wakes Up To Surreal Dream: RFK Jr. Got Most Viewers By Landslide Yet Is Un-Personed, While Trump and Biden Fight Inside CNN Box Where No Covid Genocide Is Mentioned
- Presidential Debate Outtake: Trump Strong, Biden Weak, RFK Jr. Soaring In Popularity From Adjacent Debate
- Interview 1889 – Assange is Free, But Speech…? Not so much. (NWNW 559)
- Clearing the Decks – Questions For Corbett
- Offsite Post: ‘What Would Make US Billionaires More Generous?’
- Episode 461 – I Read The Most Dangerous Superstition (And You Can, Too!)
- Here’s Why the World is Falling Apart (and What You Can Do About It!)
- Interview 1888 – James Corbett on How the Media Sausage is Made
- Offsite Post: ‘We Probably Shouldn’t Call Them Fossil Fuels’
- Interview 1887 – James Corbett Predicts the CBDC Rollout on Reality Check Radio
- Offsite Post: ‘Putting Trump’s Conviction in Historical Perspective’
- Offsite Post: ‘States Shouldn’t Kowtow to Racially-Gerrymandering Courts’
- Offsite Post: ‘“Ferris Bueller’s Day Off” Captures the Essence of Americanism’
- The Roots of Sunday as a Day of Rest and Worship
- Can Work Ruin a Feast Day? Insights from Elder Paisios
- Three Days Preceding Pascha: Insights into Holy Week
- CHD Asks Supreme Court to Hear Case Alleging FDA Misused Emergency Power by Authorizing COVID Shots for Children
- “May my Prayer be Set before You…” Exploring a Lenten Chant
- 2024 Secret Angel Christmas Charity Campaign Results
- The Other Child
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Bietul București |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 28 Februarie 2019 12:29 |
„Este o întrebare deschisă dacă sub comuniști s-a distrus mai mult din vechiul București decât în perioada democratică”. Astfel mă gândeam să-mi încep un articol despre mutilarea capitalei; asta până când am mai cercetat subiectul și mi-am dat seama că, de fapt, nu este niciun paradox la mijloc. Până în urmă cu cinci ani, conform specialiștilor, în București fuseseră puse la pământ cam 7-8% din clădirile istorice ale orașului, iar în toată cariera sa, Ceaușescu demolase 15% din patrimoniul capitalei. Totuși, în ultimi cinci ani s-a construit și s-a demolat cu o furie bezmetică așa că este foarte probabil să ne fi apropiat rapid, dacă nu chiar să fi depășit realizările arhitectonice ale epocii de aur. Însă indicatorii cantitativi nu dau nici pe departe măsura dezastrului petrecut în București. Pentru că, după cum au observat mai mulți cercetători, adevărata dramă constă în desfigurarea tuturor zonelor istorice, prin apariția unor clădiri incongruente cu peisajul urban specific. Sunt construcții care nu doar că nu se încadrează, dar par că își proclamă sfidător diferența, aroganța și urâțenia. Mergeți pe orice stradă veche din București indiferent de cartier și este aproape imposibil să nu descoperiți o mică sau, cel mai probabil, o mare cutie de beton și sticlă, bineînțeles, fără acoperiș și fără niciun fel de personalitate. S-au pierdut pentru totdeauna monumente istorice inestimabile, iar altele au fost pur și simplu desfigurate și ocultate. În timpul comuniștilor, de pildă, bisericile erau martelate. Astăzi ele sunt sufocate, copleșite și strivite de bastarzii stilului internațional. Nu este nicio metaforă la mijloc. Încercați să priviți dacă puteți la Biserica Armenească sau la Catedrala Sf. Iosif, asta dacă le veți mai descoperi. Nu este singura formă de agresiune, deși este printre cele mai radicale. Unele clădiri au trăit neșansa de a pica în mâna tineretului hipsteresc revoluționar, care altfel poate protesta pentru mediu, pentru patrimoniu și pentru salvarea Bucureștiului. Dar asta nu împiedică același tineret să vandalizeze fără nicio urmă de remușcare și „conștiință urbană” Palatul Știrbey de pe Calea Victoriei, cu acea formă de violență numită graffiti, cu atât mai respingătoare cu cât își arogă pretenția de a fi artă. Să mai spunem că pentru a desăvârși opera de distrugere, grădina din spatele Palatului a fost transformată în cârciumă de și pentru noul proletariat intelectual. Cel mai adesea, politicienii au fost identificați ca responsabili pentru apocalipsa urbană și arhitectonică a orașului. Ei sunt cei care au dat avize pentru construcții ilegale, care au dat ordine de demolare a cartierelor și caselor istorice, ei sunt cei care nu poartă niciun respect patrimoniului șamd. Sunt acuzații juste dar mută disproporționat vina, deoarece în București este îngrozitor nu doar ce s-a demolat, ci poate mai ales ceea ce s-a construit. Deși s-au ridicat sute de clădiri, cu fonduri uriașe, este greu de remarcat măcar o singură creație cât de cât frumoasă. Peste tot unde privești îți apar coloși de sticlă, mamuți de beton, aceeași apăsătoare și deprimantă uniformitate. Să luăm ca exemplu o zonă, oricum nu foarte strălucită, precum campusul Grozăvești. Acolo, mai întâi s-a construit un complex comercial, la fel de atrăgător stilistic precum o schelă pusă la pământ, apoi s-a ridicat un pod de fier milităros, iar capodopera s-a desăvârșit printr-un mastodont de sticlă - uzină desăvârșită a corporatismului. Odată ce avem în vedere în principal ce s-a construit ne dăm seama că adevărații vinovați nu sunt politicienii și funcționarii publici, ci arhitecții. Nu politicienii și birocrații au decis cum vor arăta noile case și clădiri din București. Libertatea de a construi ce vrei și cum vrei, conferită în perioada democratică, nu a rezultat decât într-o monotonie stilistică înfiorătoare cu nimic mai strălucită decât cea comunistă, pe care filosoful Sir Roger Scruton o explica prin educația arhitecților: „Programa universitară de astăzi nu-i mai învață pe tineri respectul față de tradițiile din arhitectură (...) Tinerii (pe vremuri) erau învățați să deseneze (inclusiv figura umană), să studieze Ordinele istorice ale arhitecților, să facă lucruri precum desenarea unei umbre când soarele cade, la ora 16.00, asupra unui capitel ionic. Odată ce un arhitect putea să facă asta, el nu mai băga în seamă copilăreștile desene „moderniste” ale lui Le Corbusier. Păcat că școala românească de arhitectură a pierdut aceste nobile deprinderi.” Singura virtute a arhitecturii românești contemporane o reprezintă sincronizarea cu un deșeu cultural internațional. Oriunde călătorești astăzi în lume vei da peste aceleași construcții stupide, uniforme și barbare, pe care le vezi în toată mizeria lor și la București. Din acest punct de vedere este surprinzătoare propunerea lui Nicușor Dan de a aduce un arhitect șef străin de „anvergură” peste București, pe considerentul că „în Occidentul european respectul pentru patrimoniu este încetățenit”. Occidentul are propria sa istorie rușinoasă de demolări, cu mult mai îndelungată decât a noastră (vezi de pildă „Distrugerea Parisului”), iar importul nu garantează în sine nimic. De altfel, problema arhitecturii și a orașului violat de arhitecți nu a apărut nici după Revoluție, nici odată cu Ceaușescu, ci cu mult mai înainte. Chiar și în venerabilele cartiere bucureștene construite în interbelic poți găsi fără greutate case ultra moderniste, care, deși respectă regimul de înălțime, sunt ca un corp străin în organismul local. O ilustrare grăitoare pentru filosofia arhitectului român modern ne-o oferă romanul „Bietul Ioanide”. Personajul principal, instruit în Franța, construiește la București, în răspăr cu întreaga tradiție, o biserică de ciment iar descrierea ditirambică a lui Călinescu ne spune tot ceea ce ar trebui să știm despre cultura noastră urbană: „Ioanide ridicase biserica având înainte ochilor orașul de mâine fără nicio considerație față de efemera improvizație momentan vizibilă. Dărâmase cu imaginația tot cartierul de cocioabe.” |