Daca economistii mainstream sunt optimisti cu privire la evolutia economiei globale ca urmare a progresului tehnologic, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai Scolii Austriece de Economie, Jörg Guido Hülsmann isi pastreaza precautia. Chiar daca recunoaste ca Grecia are probleme insurmontabile, profesorul german este reticent cu privire la posibilitatea dezmembrarii zonei euro. In opinia sa, spre deosebire de alte disolutii ale unor uniuni monetare, precum cea care a urmat dezmembrarii politice a Imperiului Habsburgic, in prezent populatia Uniunii Europene, si mai ales politicienii si tehnocratii europeni, nu vor sa accepte acest lucru. Hülsmann a dat exemplul germanilor, care, in continuare, isi exprima opinii majoritar pro-europene. “Lucrurile ar putea sa se schimbe in urmatorii cinci ani, in functie de evolutia evenimentelor si a cadrului institutional”, a declarat Hülsmann. Intrebat ce ar alege daca ar avea in fata un dolar, un euro si o marca germana, profesorul german a raspuns ca evident marca, numai ca acest scenariu este imposibil pentru ca nemtii nu vor deocamdata sa renunte la moneda euro.
In dizertatia sustinuta in urma cu cateva luni la Academia de Studii Economice, unde s-a aflat la invitatia Institutului Ludwig von Mises Romania si a Centrului de Economie Politica si Afaceri Murray Rothbard, Hulsmann a criticat teoria ca pietele financiare ar reprezenta un bastion al capitalismului. Si cum ele de obicei sunt acuzate pentru actuala criza, aceasta este catalogata drept o criza a capitalismului. In general cand se vorbeste despre implicatia statului in economie se vorbeste doar despre impozitare si reglementare. Insa mai exista un tip de implicatie, interventionismul pe pietele financiare, care se manifesta in mai multe forme: cerinte minime de detinere de titluri de stat pentru asiguratorii privati, solicitarea de titluri de stat drept colateral de catre bancile centrale sau cerintele de capital specifice acordurilor Basel. Nu numai ca pietele financiare sunt obiectul mai multor forme de interventionism al statului, dar statul este si principalul lor client. “Guvernele sunt si actori pe pietele financiare, pentru ca detin banci. De remarcat este si faptul ca in marile centre financiare peste o treime din economiile din sistemele financiare sunt absorbite de stat si folosite de guverne pentru finantarea cheltuielilor publice. Aceste cheltuieli nu sunt rentabile, iar statul acopera pierderile prin impozitele si taxele impuse populatiei si companiilor, care trebuie sa plateasca propriile imprumuturi, dar si pe cele ale statelor”.
Fara stat nu ar fi existat nici capitalismul modern, desi de regula capitalistii sunt dusmani iredutabili ai statului. Pai, daca revolutiile comuniste nu ar fi fost puternic finantate de capitalisti americani, nu ar fi avut puterea financiara sa rastoarne tarismul in Rusia, si imperiul Chinez. Iar fara comunismul din Rusia/China, crestinismul ortodox pe care il urasc capitalistii ar fi dainuit si acum ca forma de guvernamant (tarismul) in Rusia, iar chinezii ar fi fost si acum organizati sub forma traditionala a imperiului (bazat si el pe credinta).
Capitalismul nu ar fi avut nici o sansa macar sa spere sa puna piciorul in tari crestine; de ce bunaoara comunistii nu au atentat sa ocupe bastionul capitalismului, SUA, sau tari ca Elvetia si altele, ci s-au dezlantuit cu ura asupra tarilor profund crestine sau cu spirit religios (ca si China de pilda)? Care nu pot fi considerate capitaliste dupa nici un criteriu, si care totusi aveau dezvoltate sisteme sociale acceptabile?
Un sistem in sine nu garanteaza lipsa crizelor. Degeaba elimini statul si interventionismul de la centru din societate, ca de crize nu scapi, si lumea nu va deveni mai buna sau perfecta. Asta pentru ca, si statul ala, e alcatuit din oameni, deci tot oamenii sunt responsabili de criza, nu regnul animal sau vegetal. Iar daca oamenii pot creea o criza printr-o institutie centralizata (statul), ce i-ar opri sa creeze aceeasi criza sub corporatii/multinationale? Oare in capitalism nu vor exista falimente mari? Ce te faci de pilda cand la un moment dat da faliment o societate de asigurari sau o banca printre cele fruntase din lume in sistem capitalist si trage dupa ea si investitorii/clientii sai?
In SUA, inaintea instituirii FED, a avut loc criza bancara, asta a fost motivul pt. care JPMorgan a propus instituirea FED, ca sa evite asemenea crize pe viitor (el scotand din rahat sistemul bancar pe banii lui inaintea existentei FED).
Comunismul s-a impus cu precadere in tari inapoiate, cu societati dominate de aristocratie, si structurate pe caste, unde inegalitatea sociala si economica era impusa prin lege, iar legea e vointa autocratului. Astfel de societati sunt in mod natural mai sarace decat unele libere, si au probleme si conflicte sociale mai acute. Faptul ca astfel de societati sunt si mai permeate de religie nu este intamplator, avand in vedere ca inca de la inceput religia organizata s-a aflat in cardasie cu statul, pentru supunerea si jefuirea poporului. Astfel, ideologiile mesianice egalitare par extrem de atragatoare, spre deosebire de societatile bogate, cu o mobilitate sociala ridicata.
Capitalismul e rezultatul firesc al existentei unui set de norme sociale care apara persoana, proprietatea privata, si libertatea individuala. Capitalismul nu e impus de nimeni, ci apare acolo unde exista conditii propice. Nu e rezultatul unei constructii, al unui model impus de centri de putere in rolul de planificatori centrali, ci un rezultat al ordinii spontante. Nimeni nu spune ca intr-un sistem economic in care statul nu ar interveni deloc nu am avea crize, ci doar ca amploarea si frecventa crizelor ar fi mai redusa.
Cu ceea ce ne confruntam acum, si e denumit eronat „criza” este, de facto, un ciclu economic recurent (boom-bust) care are drept cauza socialismul monetar (monopolul statului in domeniul monetaro-financiaro-bancar). Care, in absenta interventiei statului, n-ar mai putea avea loc, sau,cel mult, ar fi de o cu totul alta amplitudine si frecventa (mult mai reduse).