Poate parea doar o cautare avida a paradoxului, insa nu exista vreo diferenta esentiala intre globalistul fanatic si nationalistul pur-sange. E o idee destul de veche si familiara multor monarhisti pentru care miscarile de “eliberare nationala” din secolul XIX respirau deja un aer socialist-totalitar inconfundabil, in pofida etichetei de “liberal” atasata stingher politicienilor vremii. Chiar si o scurta istorie a Revolutiei Franceze (cu episodul Bonaparte inclus) dezvaluie transformarea in doar cativa ani a elanului nationalist intr-o orgie a violentei “peste hotare”, acelasi lucru fiind valabil si pentru Revolutia Bolsevica.
Astazi ni se propune o falsa alegere intre doua optiuni care nu reprezinta decat fetele aceluiasi demon in momente istorice diferite.
Ceea ce au in comun atat globalistul cat si nationalistul este ideea unui stat ultracentralizat, cu puteri cvasi-totale asupra “cetatenilor” sai. In niciun caz nu se vorbeste de proprietate, de autonomie, de persoane. Ca unul vede capitala la Bucuresti, iar altul la Bruxelles sau New York reprezinta o nuanta geografica, in principiu nu foarte relevanta. Si asta deoarece ambii isi doresc un univers perfect omogen, populat de indivizi predictibili si devotati trup si suflet etatismului national/global. “Internationalismul – consevatorii trebuie sa retina asta- este de stanga doar daca vrea sa instituie o identitate globala, o uniformitate monstruoasa care sa cuprinda intreaga lume. In acest sens, internationalismul nu reprezinta altceva decat un nationalism global” (Erik von Kuehnelt-Leddihn).
Din acest punct de vedere, obiectivul numarul unu al internationalismului contemporan il constituie disparitia ideii de persoana umana. Diferentele locale trebuie sterse, limba trebuie sa fie unica, iar identitatea culturala si religioasa va fi impusa arbitrar de la centru sau voluntar prin televizor. Mai important, in faza globalista, chiar si deosebirea dintre om si animal se pierde deliberat pe parcurs.
Ar fi o naivitate sa ne lasam inselati de lozincile contemporane ale diversitatii si multiculturalismului. In fapt, tinta lor o reprezinta abolirea ramasitelor de identitate locala, etnica, culturala si, cel mai important, religioasa. O comparatie cu inceputurile statului national e, cred, lamuritoare. Pentru revolutionarii francezi, de exemplu, biserica reprezenta un dusman intolerabil, deoarece insemna o alternativa spirituala la conformismul ideologic al noilor vremuri. In viziunea globalista contemporana, credinta religioasa trebuie redusa la insignifianta prin mijloacele soft, in prima faza, ale relativismului. ONU, alaturi de multe biserici “nationale”, sustine cu toata forta ideea unei religii mondiale; fostul papa, pe langa multe alte nazbatii eretice, a introdus o statuie a lui Buddha intr-o biserica catolica, exista un consiliu mondial al bisericilor, la noi se da de pamant cu “dogmatismul” si “fundamentalismul ortodox”. Spiritul vremii e ecumenist…Orice sare din norma trebuie egalizat.
In acelasi timp stilurile de viata alternativa primesc incurajari si subventii deoarece ele nu reprezinta decat o conformare la standardul antropologic necesar pentru s(t)atul global.
Resursele de independenta materiala si spirituala sunt sortite pieirii in noul univers. Pentru o lume noua se cer oameni noi, iar daca ei nu exista trebuie creati prin invatamant. De unde si importanta fundamentala atasata educatiei in proiectul nationalist/globalist. Scolile publice obligatorii erau inexistente pana la aparitia statului natiune.
In fine, ca sa nu lungesc prea tare aceasta schita as mai spune doar ca in spatele ambelor proiecte se gasesc acelasi tip de oameni.
Iti citesc pagina de cateva luni. Trebuie sa te felicit.Articolele sunt foarte realiste si foarte bune d.p.d.v calitativ.Toate cele bune.
Pai acesta este ideea: etatismul, pentru a fi coerent si consecvent, presupune ideea statului/guvernului unic la nivel planetar. Curios e ca vasta majoritate a adeptilor statului sare ca arsa la auzul ideii asteia. Ceea ce, se pare, nu le provoaca nici un fior meditativ. Adica, desi ii deranjeaza ideea de anarhism (bine, multi dintre ei nu inteleg corect termenul), nu pare sa-i deranjeze starea evidenta de anarhie interstatala actuala.
Nu pot sa gasesc cuvinte potrivite pentru a va felicita pentru acest excelent articol !
Nationalismul (cu statul-natiune ca ideal) este un globalism la scara locala. Incepand cu secolul XX, acest ideal a fost transpus la o scara cu adevarat globala. Asa cum nationalismul a distrus si a nivelat toate diferentele regionale, la fel si globalismul distruge toate particularitatile nationale.
Iar globalistilor le convine de minune cand presupusii lor adversari nu vad dincolo de nationalism. In fond, ei opun acestei etape extreme (globalismul) punctul de pornire al ei (statul-natiune.
Sa ne amintim si cum bolsevicii, pentru a-si extinde autoritatea, sustineau in anumite zone, intr-o prima faza, miscari nationaliste, pentru ca pe urma sa le transforme in societati perfect omogene, sovietizate (vezi cazul Vietnam)
Nationalismul este sindromul bolii unei natiuni; atunci cand oamenii nu mai urmeaza sufletul unui popor, cultura si traditiile lui, si mai presus de toate credinta, apare aceasta scindare in sanul unui popor, adica, nationalistii sunt cei ramasi ancorati in traditie iar ceilalti sunt masele amorfe ce si-au pierdut apartenenta la popor prin lepadarea de credinta si traditie, devenind din persoane, indivizi.
Nu inteleg de ce alaturi credinta crestina indeosebi ideologiilor paganesti si satanice (cum si libertarianismul este)? Oare n-ai citit „Natiune si Crestinism” de Pr. D.Staniloae? Sau n-ai auzit de Miscarea Legionara si sfintii martiri pe care i-a dat in temnitele comuniste? Astia au fost toti nationalisti pur-sange, si Oameni, nu dihori, ca si capitalistii si comunistii – care se inchina aceluiasi dumnezeu, Capitalul.
Presupun ca dupa tine si Sfantul Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, tot ticalosi au fost, nu?
Intelegi tu care este diferenta dintre persoana si individ? Persoana este, teologic vorbind, diferita si chiar opusa individului.
Exista o bogata literatura patristica ce trateaza acest subiect (Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii) si care opune ego-ul, individualismul (exclusivist, rau prin sine, inchis in propria-i nimicnicie, satanic) persoanei (deschisa comuniunii cu Dumnezeu si aproapele si faptelor de mila).
Sau mai in vremurile noastre, mitropolitul Antonie al Surojului (Anglia), trateaza aceasta tema, diferenta persoana – individ.
Daca si cei care se numesc credinciosi au ajuns sa faca apologia acumularii de capital, ai nemilostivirii si urii de saraci, ai dezintegrarii statului si lipsei legilor, ce pretentii sa mai ai de la atei si oameni al caror singur principiu e „sa-mi fie mie bine”?
Sf. Apostol Pavel le-a zis crestinilor din timpul sau sa se supuna statului-natiune ca e de la Dumnezeu iar pe vremea lui, Cezar era Nero!
@dan….cand m-am referit la nationalisti nu am avut in vedere succesiunea Sfantul Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul…mai degraba „dreptatea si fratia”…sunt convins ca niciunul dintre cei enumerati de tine nu ar fi inteles cuvinte ca Romania.
Exista si cazurile nefericite in care unii chiar cred in ideologia pe care o expun, iar acestea sunt chiar mai periculosi cand ajung la conducere – un tiran care crede ca face bine va fi mai salbatic decat unul care realizeaza ca face rau. Cat despre Biserica, a fost complice cu aproape toate regimurile politice in ultimii 2000 de ani.
Domnitorii enumerati mai sus numai „sfinti” nu au fost – curvari, betivi, criminali, talhari, tirani. La fel ca si in cazul politicienilor moderni, scopul lor era jaful, insa mijloacele nu erau la fel de rafinate, iar retorica (nationalista, socialista sau de alta natura) nu era necesara, avand in vedere ca publicul era in mare masura captiv. De exemplu, Mihai Viteazu a legat serbii de glie (azi s-ar numi optimizare fiscala), si a cautat doar sa-si extinda aria de impozitare, prin inglobarea principatelor vecine. Nu ii ardea lui de idealuri nationale, la fel cum nici „nationalistilor” nu prea le arde – ei vor banul si puterea. Restul sunt pretexte.
[quote name=”Dan”]Nu inteleg de ce alaturi credinta crestina indeosebi ideologiilor paganesti si satanice (cum si libertarianismul este)? Oare n-ai citit „Natiune si Crestinism” de Pr. D.Staniloae? Sau n-ai auzit de Miscarea Legionara si sfintii martiri pe care i-a dat in temnitele comuniste? Astia au fost toti nationalisti pur-sange, si Oameni, nu dihori, ca si capitalistii si comunistii – care se inchina aceluiasi dumnezeu, Capitalul.[/quote]
Nationalismul e o forma de colectivism, care este diametral opusa, si deci incompatibila cu doctrina liberala/libertariana. Legionarii, niste colectivisti, nu se deosebeau prea mult de comunisti in practica. Delirul mistic, era mai mult o nuanta, nu o esenta a cristo-fascismului romanesc. Legionarismul sade bine unde e, la lada de gunoi a istoriei.