Potrivit parerilor “neutre”, manifestatiile tineresti din ultimele zile semnifica, in primul rand, trezirea constiintei civice la generatia noua. Fie ca esti pro sau impotriva, nu ai cum sa nu aplauzi, ni se spune, actiunea junilor din toata tara, solidarizati impotriva clasei politice, a corporatiilor, a capitalismului, a socialismului (o minoritate), impotriva a tot si toate. Cu haine sic, discursuri elaborate si sloganuri istete, noii protestatari se detaseaza inevitabil de figurile terne ale revoltelor sindicale sau de partid. Mai mult, ne spune cineva, acesti (vesnic) copii (re)educati in fata calculatorului, au devenit imuni la propaganda si la manipularea desfasurata prin intermediul mass-media. Isi iau informatia cu ajutorul internetului, “butonează tot timpul smartphone-ul, nu poţi să-i duci de nas aşa uşor: ştiu să-şi caute singuri informaţia relevantă, comunică mai departe ce au aflat, au o prudenţă
sănătoasă faţă de comunicatele oficiale şi au învăţat să detecteze minciunile politicienilor”. Mai mult, nici macar o intoxicare mai subtila, potrivit careia protestele sunt finantate de Soros&co. nu mai prinde la generatia noua. Sau cel putin, asa ne asigura Mircea Vasilescu, presedintele fundatiei Soros in Romania.
Dar sunt cateva probleme mai adanci, legate de aceasta perspectiva asupra lucrurilor, indiferent de banii “filantropilor” occidentali sau de idealurile ecologiste ale tinerilor. (Nu ca nu ar fi suficient de relevant ca umbra sponsorului stangii de pretutindeni pluteste deasupra mitingurilor sau faptul ca singurul motiv mai breaz pentru care s-a gasit generatia emancipata sa iasa in strada tine in buna masura de un ideal socialist, directionat impotriva unui proiect cel putin la fel de socialist).
Prima dintre ele priveste forma de manifestare a protestului, si anume revolutia, fie ea si pasnica, pana acum. Gena modernitatii e prin definitie revolutionara (de la francezi incoace, cel putin, daca nu chiar de la Revolutia Papala), asa ca nu ar trebui sa ne mire prea tare acest lucru. Relativ curios este, insa, cat de multi oameni trag nadejde de mai bine din fervoarea revolutionara, in pofida asteptarilor mereu inselate. In aceste conditii, nici nu au vreo semnificatie speciala motivele protestelor. Iar aici ma unesc si eu cu opiniile “echilibrate”, doar ca, spre deosebire de ele, nu vad niciun motiv de sarbatoare. Ba dimpotriva. Pentru ca daca esenta revolutiilor (moderne), dupa Voegelin, o constituie variantele mai mult sau mai putin tari de milenarism, “imanentizarea Eschatonului”, sau progresivismul (“totul se află într-o schimbare continuă şi prin urmare toţi trebuie să se schimbe. Singurul fapt neschimbător, inevitabil este însăşi revoluţia” – Vladimir Moss), atunci prin insasi strategia adoptata rezultatele vor fi, in cel mai bun caz, dezamagitoare. Sigur ca nimeni din Piata nu se gandeste sa aduca Raiul la Universitate, desi pasiunea ecologista are radacini religioase indubitabile, insa e vorba de dezvoltarea unei culturi a protestului radical, in care politica se tranforma in religie. Iar ceea ce pare ca ii incanta la culme pe observatorii de pe margine este tocmai dezvoltarea acestui ferment instabil, chiar daca pentru moment nu sunt mari motive de entuziasm.
Apoi, si in conditiile unei prezumtii de nevinovatie asupra mijloacelor si scopurilor (nu cred ca e cazul aici), daca se poate desprinde vreo lectie din istoria revolutionara, este manipularea grosolana a participantilor de catre o oligarhie bine organizata. Chiar cand se pleaca la drumul revolutiei cu idei inaltatoare si sentimente curate, rezultatul va fi in final o baie de sange orchestrata. Exemplele sunt numeroase si pot merge de la Revolutia din decembrie ’89, pana la Marea Revolutie din Octombrie. Iar daca ne uitam si mai in urma, spre sec XIX, tot ceea ce vom descoperi in spatele agitatiilor politice de anvergura va fi societatea secreta (vezi James Billington – “Fire in the minds of men”). Probabil ca specializarea contemporana in “conflict management” isi trage seva de aici…
De asemenea, ramai perplex cand vezi catinerii imposibil de “manipulat” iti indica solutia problemei la Minsterul Global al Transhumanismului, UNESCO. “Society as such embodies no values comparable to those embodied in individuals; but individuals are meaningless except in relation to the community” (Julian Huxley – UNESCO – “It’s purpose and it’s philosophy”). E clar: ticalosii locali trebuie sa lasa locul arhanghelilor globali.
Nu in ultimul rand, o alta presupozitie care opereaza cu lejeritate in comentariile neutre priveste rolul mesianic al tinerilor. S-a trezit poporul cult, corporatist si neinfluentabil, iar prin vocea lui graieste insasi spiritul adevarului. Orice ar spune, spune bine. Cu tableta alaturi si conexiunea wi-fi la indemana nu are cum sa dea gres. Ca in romanele rusesti despre nihilism, parintii se uita acum cu admiratie la copiii instruiti in facultati si tari straine, dornici sa schimbe cat mai repede si cat mai radical lumea in care traiesc…
Va citesc cu mare interes toate postarile, domnul Ganea.
Am fost di eu la protestele pentru rosia Montana si nu sunt coporatist sau ong-ist..sunt doar revoltat ca nu se mai respecta nici o lege in tara asta..sunt revoltat de dimensiunea jafului si da, imi pare foarte rau si sunt alaturi de acei oameni din Rosia montana care doresc sa-si pastreze pamanturile si casele. Nu am fost doar la proteste ci m-am adresat si parlamentarilor in mod direct. Daca momentan am interes comun cu marii manipulatori, merg alaturi de ei ..pina la punctul in care ne vom desparti.
va multumesc pentru interesul acordat blogului. sunt sincer flatat.
in articolasul de sus incercam sa ating mai putin protestarii (un grup divers) cat chibitii care se incanta la agitatia produsa, indiferent de motiv. si sunt destui in tabara asta, nu doar m.v.
ideea ar fi mai pe sleau ca tocmai conflictul social de amploare este incurajat prin diversele manifestatii civice si comentariile adiacente, spre delectarea manipulatorilor. dar nu cred ca momentan e cazul sa ne facem griji la noi in romania, desi majoritatea finantarilor rockefelller&co catre ong-uri s-au dus tocmai spre incurajarea „spiritului civic”
sper ca nu v-am pierdut de cititor fidel.
pai si din punctul dumneavoastra de vedere, care ar fi solutia opusa pasivitatii generale a romanilor, cea care-i lasa pe politicieni sa faca prostii din ce in ce mai mari?
nu m-ati pierdut de cititor.
Cineva mi-a spus mai demult: „solutii la nivel de tara nu mai sunt, mai pot exista doar solutii individuale. Scapa cine poate!” Sunteti de aceeasi parere?
problema rosia montana asa cum e pusa pe tapet azi e specific dialectica: doua alternative conflictuale, la fel de proaste, prezentate ca exclusive. mai mult, se pompeaza din greu in ideea ca a noasta clasa politica e incapabila, iar singura solutie e la UE, UNESCO, ONU, etc.
solutia generala e,cred, educatia, centrata pe „reforma” sinelui si dobandirea triviumului. asta si ca sa nu mai vina domnul de la Soros sa ne asigure ca nu suntem manipulati.
solutia particulara la cazul de mai sus sunt drepturile de proprietate si secesiunea sau, ma rog, autonomia locala. asta ca sa decida cel de la rosia montana ce vrea sa faca acolo si nu cei de la piata universitatii sau de la casa poporului.
Nu ştiu dacă mişcările ‘civice’ verzi finanţate şi activate acum de soros in ro au vreo încărcătură ideologică. Mai degrabă au in spate o motivaţie financiară. Pe piaţa aurului au inceput incă din mai 2013 să se repoziţioneze greii, dar după anunţul lui Bernanke ieşirile s-au accelerat. Soros, şi nu numai el, incearcă să speculeze o potenţială scădere bruscă a preţului aurului şi acţiunilor companiilor implicate in industrie generată de iminenta întărire a dolarului. In august 2013 SPDR -cel mai mare fond al deţinătorilor de aur- a fost părăsit concomitent aproape de miliardarii Paulson, Loeb şi Soros. ăştia şi-au vândut apoi şi din acţiunile deţinute la companiile cu profil extractiv. Deci, aş căuta explicaţia pentru vânzoleala din Ro in aceste manevre petrecute la NY cu doar câteva zile înainte.