Se spune ca, exasperat de rusofobia lui Petre Tutea, un interlocutor a incercat sa-l incolteasca si l-a intrebat ce parere are despre Dostoievski. Raspunsul lui Tutea nu l-a dezamagit: “Era neamt!”. Savuroasa, replica filozofului concentreaza toate idiosincraziile romanului, mai mult sau mai putin invatat, fata de Rusia si cultura ei. In raportarea la marele vecin, dispar orice clivaje ideologice si afinitati politice, sunt date uitarii rivalitatile temporare, se evapora normele de bun-simt, iar rezultatul final se invecineaza cu rasismul.
In linii mari, europenizatii locali nu au putut suporta Rusia, deoarece a amenintat cu precadere, in trecut, monopolul de legitimitate al Occidentului, in timp ce pentru filetisti punea in pericol ideea exceptionalismului romanesc. Nu e, de altfel, o intamplare ca ambele falange se intalnesc in chestiunile vitale.
Valoarea incontestabila a culturii ruse a fost, in general, admisa, dar cu anumite rezerve. In primul rand, omologarea s-a facut doar sub spectrul criteriilor de evaluare apusene. Literatura, muzica si artele frumoase au avut ceva de spus in masura in care reuseau sa se integreze in “marele dialog al umanitatii”, adica in “canonul occidental”. Secundar, s-au accentuat influentele vestice in capodoperele rusesti. Alain Besancon, in “Sfanta Rusie”, si, pe urmele lui multi ciraci romani, a spus-o explicit: “Baletul rusesc se nascuse la Sankt-Petersburg din samanta fertila sadita de scoala franceza de coregrafie”. Apoi, pictura datoreaza mult impresionistilor francezi, iar palatele splendide poarta semnatura arhitectilor francezi, italieni si scotieni. Cat despre icoane, in mod normal tratate ca autentic rusesti, acelasi Besancon nu le vede in culori foarte originale: “o pictura care ar putea fi legata de primitivii italieni, de arta bizantina, de marea traditie comuna”. De orice, numai de Rusia nu.
O astfel de evaluare precara a culturii ruse ii lasa totusi o oarecare demnitate, nu multa, si o separa cumva de manifestarile totalitare din secolul trecut. Este descoperit un spirit al locului, care poate primi marea lumina din Apus, este apreciata calitatea artistica, chiar daca in anumite conditii.
Insa exista foarte multi interpreti pentru care comunismul sau totalitarismul deriva aproape determinist din spiritualitatea ruseasca. De la Ivan cel Groaznic la Stalin am avea variatiuni pe aceeasi tema. “Ofiterul sovietic care ii propavaduia iubirea lui Kundera cu kalashnikovul in mana nu era un personaj deviant, ci exprima neputinta funciara a culturii ruse de a pricepe ca nu toata lumea vrea sa fie rus sau vasal rusilor. De ce? Doar suntem cei mai puri, mai onesti, mai sfinti. De ce nu ne iubiti? De ce?”, scria Cristian Ghinea, intr-un articol din “Dilema Veche”. In opinia sa, realitatea ruseasca pre-revolutionara se reduce la trei atribute, “inapoiere, saracie si dictatura”, iar “marea cultura rusa rastoarna masa si logica: OK, poate ca noi suntem inapoiati, dar acesta e marele nostru noroc”.
Trecand peste ideea bizara de a eticheta ca “dictatura” un regim dinastic de Secolul XIX, se pot aduce ilustrari si argumente istorice constrangatoare, care sa subrezeasca etalonul cantitativ-marxist dupa care este judecata Rusia tarista. De pilda, nivelul impozitelor era cel mai scazut din Europa, nivelul de trai urban era mai ridicat decat in orasele italiene ale vremii, nu exista banca centrala (desi pentru Cristian Ghinea&co. aceasta ar putea fi trecuta la minusuri), taxarea indirecta era cea mai scazuta de pe continent. Despre “duritatea” regimului avem marturiile unui Lenin, care a trebuit sa traiasca o perioada in exil in Siberia, unde primea pensie, pescuia, vana, citea, scria, si pe cele ale lui Trotski care a povestit despre tratamentul bland din inchisorile imperiale; Vera Zasulich, judecata pentru tentativa de ucidere a prefectului politiei, a fost achitata de un juriu in Rusia tarista. Taranii detineau, in preajma revolutiei, aproximativ 80% din terenuri, iar mobilitatea sociala putea fi comparata doar cu situatia din SUA, dupa cum a aratat Erik von Kuhnelt Leddihn. Potrivit aceluiasi scriitor catolic, in educatia femeilor, Rusia era un stat pionier, iar universitatile sale se puteau compara fara complexe cu institutiile similare din Vest. Cat priveste politia si aparatul de represiune, existau 5.000 de agenti la o populatie de 180 milioane de suflete. Cu alte cuvinte, chiar si dupa calapodul materialismului dialectic, Rusia nu o ducea rau.
In aparenta, astfel de rateuri istorice ar putea fi puse pe seama neatentiei sau a necunoasterii, dar, in fapt, tradeaza o reactie viscerala impotriva unui model politic si comunitar care se nu incadreaza in sabloanele occidentale. Cifrele nu vor convinge prea multa lume, pentru ca resorturile urii au cauze religioase. Atunci cand peroreaza impotriva Rusiei tariste, autorii nostri peroreaza, “constient sau nu”, de fapt, contra Ortodoxiei. Din acest motiv, violenta simbolica si fizica indreptata impotriva Imperiului a lovit primordial in religie, vazuta ca piatra de temelie a regimului.
Cardinalul Sibor, arhiepiscopul Parisului, nu avea nicio indoiala asupra acestui lucru. “Este o fapta sfanta, o fapta placuta lui Dumnezeu, sa respingem erezia lui Fotie (Ortodoxia –n.n.)”, sa o subjugam si sa o distrugem cu o noua cruciada. Acesta este scopul clar al cruciadei de astazi. Acesta a fost scopul tuturor cruciadelor, chiar daca niciunul dintre participanti nu a fost pe deplin constient de asta. Razboiul pe care Franta se pregateste acum sa-l poarte impotriva Rusiei nu este un razboi politic, ci un razboi sfant. Nu este un razboi intre doua guverne sau doua popoare, ci in mod precis un razboi religios, iar celelalte motive prezentate nu sunt decat pretexte”, declara cardinalul, in preajma Razboiului din Crimeea, in care catolicii si protestantii s-au aliat cu musulmanii contra ortodocsilor. Ideile arhiepiscopului au fost confirmate, de altfel, peste ani, cand Vaticanul a intrat in negocieri cu regimul sovietic pentru a inlocui “erezia lui Fotie” cu o forma de catolicism.
Daca iritarea occidentela in fata Rusiei poate fi tributara unor sechele confesionale, cea a intelectualilor romani este circumstantiala si nu are in mod necesar legatura cu dictatura comunista, mai ales ca se pot gasi lesne exemple de rusofobie inainte de ’45 sau de Revolutia Bolsevica, desi mai greu inainte de 1848. In esenta, cred ca, pe langa imitarea fara discernamant a unor mode occidentale, “intelighentia” locala isi tradeaza pe deplin complexele provinciale in chestiunea ruseasca. La nivel psihologic, dupa cum a remarcat excelent un prieten, intelectualul roman ramane un taran dezradacinat, stingherit de trecutul sau si mai ales de locul din care provine. Ajuns la oras, adica in marea cultura, se minuneaza bleg in fata bibliotecilor bine echipate si a numelor stralucitoare, iar singurul obiectiv care-i mai tulbura existenta este integrarea cat mai rapida pe unul din rafturi, chiar si pe cel mai prafuit si ascuns. Stingherit de caracterul minor al culturii din care provine, romanul cultivat repeta “ad nauseam” slagarele ideologice la moda, pentru a arata ca este in permanenta sincronizat. De aici provine dispretul pentru Biserica, pentru traditiile rurale si pentru orice i-ar aduce in vreun fel aminte de originile sale. Dispretul pentru Rusia este o alta varianta a dispretului pentru Romania, tari invechite, cu mentalitati arhaice si o Biserica inca potrivinica vremurilor.
In sfarsit, ceva de bun simt! Ma bucur ca v-am gasit!
Multumim frumos, Alice!
Ninel, nu consideri ca rusofobia asta, dincolo de mimetismul specific provincialilor, are legatura si cu trecutul nefericit al relatiilor dintre cele doua tari si amenintarile recente la adresa Romaniei din partea lui Putin, Lavrov, Rogozin? Chiar sa fie vorba doar de manipulari catolice, rasism, frustrare si prostie? articolul e bine scris, dar e scris ca si cum nu are exista nici trecu, nici prezent, deci nici viitor. Nu se potriveste cu realitatea de pe teren.
Exact cand am terminat de citit articolul, mi a sunat telefonul. Ma uit pe ecran :Moscow. Ai pomenit asa ceva? :)) Omu vorbea in engleza si oferea imprumuturi bancare.
De-aia e Cioran honoris cauza, de la Petru Voda la GDS!
@razvan reactiile romanilor nu au legatura cu istoria recenta. cum spunea cineva mai devreme pe aici, apar la Eminescu, la gandiristi, la ’48, samd.
@ alex nu era rus sigur, ca aia au nevoie sa ia, nu sa dea credite 🙂
Există totuși o teamă, la nivelul omului simplu, de ruși! Este ceva indus sau rodul unui fel de a fi al rușilor în timpul campaniiilor desfășurate în Principate împotriva Imperiului otoman?
Nu te-ai săturat, mă, să mănânci căcat rusesc? Sau iubirea de ruble îţi blochează bunul simţ?
Ninel, sa presupunem, pe de o parte, ca atitudinea fata de Rusia nu e determinata de istoria recenta, a ultimilor aprox. 200 de ani.
Apoi, sa prespunem o alta lume, in care istoria din ultimii 200, hai 100 de ani, continua sa existe, si cu toate astea romanii au doar sentimente calde, de apropiere si identificare cu rusii.
Nu ar fi absurd?
Nu ar fi absurd ca romanii sa fie iubitori, chiar neutri fata de rusi dupa toata istoria recenta a Basarabiei, dupa comunism? Sau hai sa ne referim doar la ultimii 70 de ani, sa il excludem pe Eminescu, nu ar fi contrar instinctului de autoconservare si supravietuire sa existe azi simpatie pt Rusia? Cum poti avea simpatie fata de o tara ai carei principali lideri te ameninta cu tancul, bombardierul etc? asta cand exista deja un razboi la cateva sute de km de noi.
Indiferent de marea cultura rusa, pt ca Tolstoi si Tarkovski nu te scutesc de toanele lui Putin.
Iar în contextul actual, al conflictului care se conturează tot mai concret lîngă noi, reîncălzirea ciorbei rusofobiei devine cu atît mai ridicolă și amuzantă!
Cu badea goagăl la purtător nu e prea greu să pricepi de ce dintr-o dată de la historia la fițuica adevărul toată lumea și-a reamintit brusc de ce îi urîm pe ruși nelimitat
În context sunt de acord cu subtextul, sunt pe aceeași lungime de undă, rusofobia noastră e doar un ecou al luptei de secol XIX dintre Franța Imperială a lui Napoleon care aproape că a reușit crearea UE și Imperiul Țarist care nu vroia să fie integrat în sistem
Noi, romînii, ca berbecii am ales una din tabere în chip nelimitat și minunat la fel ca în WW2 cînd mare minune mare eram gata să cucerim Moscova uitînd pe parcurs de Transilvania!
Asta da rușinoasă victorie a la pirus!
Uratorii de rusi ar trebui sa se gandeasca la cateva aspecte.
1. Rusia e o tara puternica militar si suverana (e pe primele locuri in lume la armata), in timp ce Romania ramane ce-a fost din perioada interbelica incoace – o tara curva ce joaca la bara dupa pofta puternicilor lumii.
2. Rusii sunt oameni tari, obisnuiti cu viata grea, reala; romanii sunt in general niste smiorcaiti prosti si slabi abuzati de toti puternicii lumii. La o confruntare reala cu rusii in aproape orice domeniu romanul ramane cu buza umflata.
3. Romanii nu au cu ce sa se mandreasca, mereu dau vina pe conducatori, pe politicieni, pe masoni ori pe cine stie ce conspiratii intortocheate pt. mizeria lor doar ca sa fuga de ratarea lor personala – atat ca indivizi cat si ca natiune. Rusii au cu ce se mandri, atat ca indivizi cat si ca natie, material si spiritual.
4. In ciuda rusofobilor, rusa ramane o limba destul de raspandita si studiata.
Ar mai fi si un alt aspect – mereu vei gasi romani rusofili sau americanofili – insa niciodata nu vei intalni rusi sau americani (sau orice alta natie de pe pamant) care sa iubeasca prea mult pe romani, incat sa le studieze limba, cultura, obiceiurile etc.
Nu ca vreau sa-i insult pe cei care se trag din violurile armatei rosii de dupa 1948, insa macar cunoscandu-si lungul nasului ar fi bine sa nu se mai pronunte pe subiecte ce-i depasesc.
Nu de alta dar suna ca popoarele alea smiorcaite din antichitate ce ii injurau pe imperialistii romani ca le-au cucerit teritoriile :).
La drept vorbind, in afara de SUA, Rusia, China, Japonia si intrucatva Germania nu prea vad de ce ar iesi careva in fata sa se laude cu ceva… Nu de alta dar adevarata putere sta in armata si tehnologie – nu in bani si PIB.
Ca daca ne luam dupa PIB/capita, de vreo trei ani incoace Quatar ocupa pozitia 1 in lume – dar ma-ndoiesc ca-l are cineva drept model :D.