La ora aceasta, in SUA subiectul principal de disputa, in urma masacrului de la Newtown, il constituie controlul armelor, cand, de fapt, polemica ar trebui sa fie despre antidepresive sau despre scoala publica. Probabil ca nu vor fi foarte multe canale de stiri mainstream care vor publica informatia oficiala ca ucigasul Adam Lanza urma un tratament cu Fanapt, un medicament care are drept efecte colaterale cresterea agresevitatii si stari suicidale. Nu e nicio intamplare stranie la mijloc sau vreo coincidenta.
In nu mai putin de 14 cazuri recente de ucideri in lant, autorii se aflau sub influenta unor droguri pentru ameliorarea starilor psihice. Rezultatul ultimelor tragedii: 109 raniti si 58 de morti.
Cei doi tineri de la Columbine, Unabomber si multi altii au inghitit pastile similare. In alte circumstante, precum atacul recent al lui James Holmes intr-un cinematograf din Colorado, autoritatile au refuzat sa dea publicitatii informatii despre medicamentele luate de criminali, desi jurnalistii au aflat ca multi dintre ei, inclusiv Holmes, urmau sedinte de terapie impotriva depresiei. Mai mult, ca un corolar la propaganda impotriva portului de arma, este de mentionat ca astfel de masacre au survenit si in tari, unde legislatia specifica este mai restrictiva.
Cat priveste Fanapt, pe instructiunile oficiale apar urmatoarele efecte secundare: ostilitate, agresivitate, manie, stari confuze. Medicamentul a fost respins initial de agentiile de reglementare americane, dar ulterior a trecut testele, in pofida unor unor experimente precare. In ziua in care a fost aprobat de FDA, actiunile companiei au explodat pe bursa.
Piata antidepresivelor in SUA este estimata la aproximativ 16 miliarde de dolari anual, fiind de departe cea mai utilizata categorie de medicamente. Si nici nu e de mirare dat fiind faptul ca Center for Disease Control and Prevention apreciaza ca jumatate din americani vor fi diagnosticati in cursul vietii cu o boala psihica. In prezent, 49 de milioane de americani folosesc medicamente contra depresiei si anxietatii. Potrivit unei estimari, unul din cinci copii este diagnosticat cu probleme psihice, proportia (si medicamentatia) fiind mai mare in randul celor abandonati in casele de orfani, adica in parohia statului. Mai mult, Congresul a aprobat, in trecutul relativ apropiat, finantarea testelor psihologice obligatorii pentru elevi, care urmau sa se desfasoare fara stirea parintilor. De aici si pana la incadrarea unor copii sanatosi mental in categoria celor cu probleme psihice a fost un pas foarte mic, de unde si numarul imens de pacienti.
„Sovieticii ii catalogau pe toti cei care faceau opozitie drept nebuni. Acum se pare ca guvernul nostru vrea sa creeze un stat terapeutic, incepand cu cei mici. Nu e greu de imaginat, in 20 sau 30 de ani de acum incolo, cum psihologii statului ii stigmatizeaza pe acei copii ale caror valori religioase, sociale si politice nu se pliaza cu cele ale statului secular si ale corectitudinii politice” a profetit atunci Ron Paul.
Ca urmare, a rezultat o avalansa de retete si tratamente cu medicamente, problematice de multe ori, chiar daca au nume cunoscute. Ca sa imprumut pentru putin timp jargonul ziarelor financiare, acest lucru a insemnat ca piata pharma a crescut exponential in ultimii ani.
“Violenta si alte comportamente potential criminale cauzate de medicamente prescrise reprezinta cel mai bine pastrat secret al medicinei”, afirma Dr. David Healy, un psihiatru cu o reputatie globala.
Privind din alt unghi aceasta problema, inca din 1953, Bertrand Russell pleda pentru folosirea pe scara larga a injectiilor si a dietei pentru a produce in copii, de la varste fragede, atitudini obediente fata de establishment. Insa problema principala nu o reprezinta nici armele din scoli, nici medicamentele si nici mancarea (cornul si laptele) oferita copiilor de catre guverne. Cheia intregii ecuatii sociale si politice e data de scoaterea scolii in afara puterii Leviathanului. Fara acest pas absolut esential, niciun program liberal nu va putea rezista, experimentele pe cei mici vor continua, iar dramele individuale si colective se vor inmulti. Iar tipul de argumente rationale in favoarea sau defavoarea a orice vor cadea peste niste minti albe.
Citatul exact din Russell: „Diet, injections, and injunctions will combine, from a very early age, to produce the sort of character and the sort of beliefs that the authorities consider desirable, and any serious criticism of the powers that be will become psychologically impossible”.
Asta se cheama, mai nou, pledoarie. Fireste, Bertrand Russell este cunoscut pentru obedienta fata de establishment de care a dat intotdeauna dovada. Cat despre medicamentele prescrise excesiv, ba chiar abuziv, si efectele lor secundare (lucruri pe care nu le contest, ba chiar ma ingrijoreaza), astept cu interes un scenariu plauzibil despre felul in care o piata dereglementata (daca suntem libertarieni, sa fim pana la capat) ar proteja pacientii, bolnavi real sau inchipuit, impotriva abuzurilor de felul asta.
@victor…sper ca vor deveni din ce in ce mai putini cei care vad libertariansimul ca panaceu, de tipul doar proprietate privata si e gata raiul pe pamant
pe karamazov.ro nu e cazul. pe de alta parte, constat prin piata ca se inmultesc dezamagitii care sar in barca inginerilor sociali, de tipul lui russell.
Pot sa inteleg (ba chiar sunt incantat) ca nici tu, nici altii de pe karamazov.ro nu vedeti libertarianismul ca panaceu. Pe de alta parte, cand vad aici critici (perfect legitime de altfel) ale modului descreierat in care sunt folosite medicamentele psihiatrice in State, nu pot sa nu remarc urmatoarele:
1. Panaceu sau nu, tendinta generala pe karamazov.ro e de a sustine dereglementarea. Or, cazul de mai sus, dupa mintea mea, este mult mai clar decat altele si implica intrebarea „cine protejeaza consumatorul/pacientul impotriva unor companii dispuse sa vanda mizerii cu titlu de medicament si sa sporeasca substantial si artificial nevoia de medicamente psihiatrice?”. Chiar as vrea sa stiu raspunsul tau – si al celorlalti semnatari de aici, daca se nimeresc prin preajma – la intrebarea asta.
2. In postare, observ o serie de sageti aruncate in directia generala a Leviathanului. Cotatia la bursa creste pana la cer din pricina aprobarii FDA, Congresul voteaza porcarii, ba chiar, zice Ron Paul (caruia, fara sa fiu psiholog al statului, sunt inclinat sa-i aplic aici un diagnostic de paranoia) „psihologii statului” au sa ne treaca odraslele pe calmante din pricina ca nu corespund ideologiei seculare. Departe de mine gandul ca statul e nevinovat si numai capitalistii cei rai vor sa ne bage la balamuc si sa ne tina acolo (pe bani multi, fireste). N-ar strica, insa, sa observam ca la radacina problemei sta foamea de profit a industriei farmaceutice, si singura posibila aparare impotriva acesteia pe care o vad eu este reglementarea corecta a pietei de catre stat.Si n-ar strica nici sa nu transformam problema in povesti despre conspiratia statului care, sa mi se ierte excesul de imaginatie, toarna pe furis Xanax in agheazma.
Problema mai trebuie pusa si din alta perspectiva: de ce au putut oameni care aveau boli psihice grave, si se aflau sub tratament sa cumpere legal arme de foc. O restrictie de cumparare, detinere si port a armelor de foc in cazul celor cu boli psihice si cazier mi se pare de bun simt. Elvetia are o rata de detinere a armelor extrem de ridicata, insa acolo armele sunt controlate strict din acest punct de vedere.
@ alex… ce incercam eu sa sugerez e ca multi oameni/copii nu au probleme psihice dar capata unele in urma unor excese de medicamente rezultate ale unor diagnostice indoielnice. La newtown autorul a incalcat vreo trei legi privind “regimul armelor si munitiilor”
@victor… ce e cert: consumatorul va fi foarte greu protejat intr-un regim de reglementare excesiva, pentru ca presupozitiile antropologice/ economice pe care tu le aplici pe buna dreptate firmelor mari sunt valabile si in cazul “neutralitatii” agentilor statali. Ba chiar, din experienta istorica, companiile mari incurajeaza reglementarea pentru ca descurajeaza competitia.
ce nu e la fel de cert: care vor fi incitativele companiilor intr-o piata dereglementata sa nu isi pacaleasca clientii. In opinia mea, e relevanta dimensiunea pietei/tarii de care discutam si cultura regiunii/institutiile informale. Cred ca din exemplele de succes (Elvetia, Lichtenstein, etc) reiese destul de clar ca un regim liberal functioneaza doar in zone goegrafice foarte reduse ca intindere si omogene cultural. Deci pana la piata libera ar fi traditiile, dimensiunea si absenta multiculturalismului.
Legat de conspiratiile statului impotriva indivizilor, unele sunt celebre si recunoscute in final de guvern, precum cazul fluorului din apa: http://naturalsociety.com/government-calls-for-lower-fluoride-levels-admits-it-harms-children/
@Victor Ghiga
Reglementarea de catre stat a pietei medicamentelor este impusa cu forta, faramciile neavind voie sa vanda decat ceea ce este aprobat de stat. Intr-o societate libera, eu imi imaginez mai multe firme specializate ce ofera un catalog al medicamentelor si indreptul fiecaruia scrie la ce e bun, ce efecte secundare produc,sau cat de nocive sunt dupa caz. Aceste firme sunt in competitie directa pentru a publica un catalog cat mai corect, neobligind farmaciile sa tin cont de el. Dupa legea competitiei pe o piata libera, cele mai bune firme vor iesi in evidenta. Pacientii vor fi protejati prin faptul ca, cei ce au grija de ei vor avea la indemana cea mai buna informatie disponibila pentru a-i trata.
Intr-adevar, in viata reala se intampla ca o firma de medicamente sa corupa angajati ai unor astfel de companii, doctori care sa promoveze anumite medicamente pentru a incasa un comision, insa esti liber sa alegi pe acei care te vor ingriji mai bine cu adevarat.
Sistemul chiar creaza bonusuri pentru educatori in scoli daca au copii in clasa cu eticheta de tulburare mentala.La mine in Quebec este o intreaga generatie numita copiii Retalin (dupa numele medicamentului care le-a fost administrat) pentru sindromul de deficit de atentie cu sau fara hiperactivitate.Parintii erau sfatuiti constiincios sa administreze medicamentele copiilor pentru ca acestia sa poata sa se concentreze si sa fie mai linistiti la scoala.Ce nu stiau parintii este ca la fiecare eticheta lipita unui copil ,un cor de subventii se ataseaza scolii si bonusuri salariale profesorilor de la clasa.Rezultatele secundare au rasarit de-abia peste ani cind au ajuns la trouble anxieux si depresii majore.Asa cum ati mentionat in articol si la noi una din cinci persoane sufera de maladie mentala, iar statisticile ne indreapta inspre una din trei in viitorii ani.
Criminalul din Newton suferea de sindrom Asperger (o tulburare din spectrul autist). Nu excesul de medicamente cauzeaza astfel de boli, ci o anomalie genetica. Unele cazuri sunt usoare, iar pacientii sunt non-violenti, insa nu era cazul aici. Vinovata moral de tragedie este, dupa parerea mea, mama criminalului, care a lasat armele la indemana, desi stia cu ce nebun sta in casa. Defapt, mobilul crimei se pare ca ar fi decizia acesteia de a-l trimite la balamuc. Dar ce ne facem cu ceilalti nebuni, cel de la Tucson AZ, cel din Aurora CO, sau cu Breivik, care numai sanatos la cap nu era? Se impun peste tot controale psihiatrice stricte la acordarea unui permis de port-arma, si existenta unui astfel de permis la cumpararea unei arme.
Ce nu-s eu lamurit e care e diferenta, din punctul de vedere al consumatorului, intre un sistem in care companiile sunt nevoite sa dea spaga la stat ca sa faca magarii si unul in care pot face magarii fara sa mai dea spaga la stat. Discernamantul consumatorilor suna bine cand e vorba de ciocolata; gusti, decizi ca e proasta si apoi cumperi de la altcineva. Cand vine vorba de medicamente psihiatrice si de efectele lor secundare, e absolut nerealist sa te astepti de la consumatori (in cazul asta, niste oameni nu deosebit de intregi la minte) sa-si dea seama ca, de pilda, agresivitatea neobisnuita li se trage de la bulina rosie. Ne-am putea astepta de la medici sa nu prescrie decat medicamente testate riguros, asa cum, fireste, ne asteptam acum de la functionari sa nu dea drumul pe piata decat unor astfel de medicamente. Asa cum ma astept si ca un medic pediatru sa nu-i prescrie fie-mii placebo cu zahar gen oscilococcinum, dar uite ca am primit si astfel de prescriptii.
„la radacina problemei sta foamea de profit a industriei farmaceutice, si singura posibila aparare impotriva acesteia pe care o vad eu este reglementarea corecta a pietei de catre stat.”
Pai, daca ar exista o „reglementare corecta” posibila a pietei de catre stat (intrebarea care vine imediat e: cu ce instrumente reglementeaza statul piata?), de ce mai e nevoie de piata? N-ar fi mai usor sa lasam statul sa se ocupe de problema asta? Ca si de multe altele? Statul, care poate fi definit ca „suma mijloacelor jafului” nu poate sa reglementeze nimic „corect”! Ca, prin definitie, statul e incorect (baza sa e jaful/talharia in forma continuata) si tot prin definitie e orb (actioneaza in plin haos).
„Foamea de profit a industriei farmaceutice” (exprimarea e marcata de un marxism evident) e posibila e posibila tocmai si numai cu ajutorul interventiei statului.
Altfel, coerent, consecvent si logic nu se poate apara decat libertarianismul si nu etatismul liberal care e o contradictie in termeni (o iluzie). Nu poti sustine, concomitent, si primatul proprietatii private si necesitatea (legitimitatea cu atat mai putin) statului.
@victor ghiga
„Ce nu-s eu lamurit e care e diferenta, din punctul de vedere al consumatorului, intre un sistem in care companiile sunt nevoite sa dea spaga la stat ca sa faca magarii si unul in care pot face magarii fara sa mai dea spaga la stat.”
Doar una, statul ia cu forta bani de la consumatori pentru a fi in pozitia coruptibila, si apoi impune cu forta deciziile sale, pe cand in celalat caz, e gratis, si nimanui nu i se impune ceva cu forta. Sa presupunem ca raul predomina intre oamenii acestei industrii. A pune pe cineva sa impuna cu forta o anumita conduita unor astfel de firme e un alt rau. A impune binele cu forta nu duce la nimic bun ci la mai mult rau.
Discutiile de genul: oare cum o fi solutionata intr-o societate libertariana o anumita chestiune, sunt greu de purtat. Noi cei ce stam in inchisoarea statului, ne e greu sa gasim solutii la niste probleme pe care le-am avea cand vom iesi de aici.
Altfel spus, este ca si cum un puscarias se intreaba: oare ce voi face cand voi fi liber, aici macar nu ma ploua, mi se da de mancare, pe cand afara trebuie sa ma descurc singur.
Atat timp cat suntem inchisi, chiar daca ni se pare ca am gasi solutii satisfacatoare la problemele ce vor apare dupa, sigur nu vor fi cele implementate deoarece odata liberi, vor fi gasite solutii mult mai bune.
@pentru administratorii websiteului:
puteti va rog sa mariti limita numarului de caractere pentru un comentariu. 1000 se dovedeste a fi putin cateodata.
Victor,
Diferenta este a treia posibilitate, cind firmele primesc spaga de la stat ca sa faca magarii. Asta-i de fapt ce se-ntimpla astazi, nu altceva. Statul, prin definitia lui fiind fascistoid, este interesat intr-o forma de eugenie, de selectie si modelare a indivizilor.
Cit despre discenamintul consumatorului: daca ar fi posibil (si nu este) sa primesti o informatie corecta despre o procedura sau tratament sub forma de PRET REAL, cind vei afla cit costa un lucru minor, sa zicem secretizarea datelor pacientilor, chiar si unul major, (e.g. 3 luni de viata = 100.000 de EURO) discenamintul tau se va ascuti ca briciul.
Purchase Generic Bactrim 800mg Without Prescription in Arlington ggcabgbcgcgfkfkk