Nu a trebuit să treacă prea multă veme până să apară ideea înființării unui partid conservator-tradiționalist în România. Credeam că dacă referendumul tocmai încheiat ne-a lecuit de ceva, ne-a lecuit de politică și de soluțiile bazate pe politica partidelor. Se pare că nu. Mulți oameni visează în continuare la o mare forță națională, care să reprezinte acel presupus electorat tăcut și moral, fără reprezentare politică reală.
E o greșeală din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, ceea ce lipsește în principal în România și nu doar aici, nu este un partid politic conservator, ci o cultură sănătoasă. Facultățile sunt populate într-o proporție covârșitoare de stânga radicală, așa că produsele lor de serie nu pot fi decât activiști analfabeți și violenți. Faceți apoi o plimbare prin librării și aruncați un ochi fugar pe oferta editurilor. Majoritatea traduc literatură contemporană, iar autorii selectați oscilează cu mici excepții între relativism moral, decadență, ateism și nihilism. Cunosc și două edituri conservatoare care gâfâie și scot, dacă au noroc, trei titluri pe an.
Filmele românești, admițând pentru moment genul, cultivă mimetic toate temele stingheritoare ale minorităților, asta când nu accentuează mizerabilismul local. La teatru îți trebuie destul curaj ca să te duci. O actriță bucureșteană îmi povestea că de ani buni nu le-a mai putut recomanda cunoscuților o piesă din motive de rușine.
Intelighenția română, din nou, cu mici excepții, lăsând la o parte oportunismul caracteristic, este în întregime progresivistă, cu variații de nuanțe și atât. Marele proiect de educație postdecembristă propus de cel mai în vogă intelectual român postdecembrist, președinte pe viață al Fundației Soros, se numește Colegiul Noua (!!!) Europă.
Pe de altă parte, ierarhia BOR se luptă oarecum cu modernismul din afară în timp ce îl încurajează în interior prin ecumenism și relativisme care fac de nerecunoscut bisericile și preoții.
În fine, soluția politică și culturală naționalistă, pe lângă multe alte neajunsuri, nu face în cel mai bun caz decât să ne întoarcă la momentul zero al modernismului românesc, adică la 1848.
Decadența înaltă se reflectă în degradarea cotidiană a limbajului, comportamentelor și interacțiunii sociale, și în indicatori sociali precum avorturi, divorțuri, vârsta primei experiențe sexuale șamd. Dincolo de statistici seci, este clar pentru oricine că familiile nu se mai roagă împreună, nu mai mănâncă împreună, iar când într-un final ajung să stea împreună au în față un ecran. Cât privește copiii familiilor nedivorțate ei petrec mai multă vreme la școală și after-school decât acasă.
Mlaștina în care ne scăldăm este atât de adâncă încât nici măcar nu ne dăm seama de ceea ce ne lipsește. Pentru gânditori altfel diferiți precum Aristotel, Confucius, sau Tocqueville, prima condiție pentru civilizație o reprezintă cultura sănătoasă. Astăzi, trăim printre ruinele unei mari civilizații, într-o cultură profund coruptă, ostilă acelei mari civilizații.
Un prim pas spre însănătoșire ar fi să realizăm gravitatetea bolii și să ne ferim de terapiile toxice, mai ales că nu suntem singurii.
„O cotitură importană în istoria mai veche s-a produs în momentul în care oameni de bine, bărbați și femei, au încetat să mai sprijine imperium-ul roman și nu au mai identificat continuarea civilității și a comunității morale cu menținerea acestui imperium. În schimb s-au apucat să constuiască – nerealizând adesea pe deplin ceea ce fac – noi forme de comunitate în care viața morală se putea susține astfel încât morala și civilitatea să poată supraviețui perioadei de barbarie și întunecime care se apropia. Dăcă expunerea mea despre condiția morală în care ne aflăm este corectă, ar trebui să tragem concluzia că și noi am ajuns de câtva timp la un moment de cotitură. În acest stadiu, e important să construim forme locale de comunitate în interiorul cărora civilitatea, viața morală și cea intelectuală pot fi menținute în vremurile întunecate care s-au abătut asupra noastră. Iar dacă tradiția virtuților a reușit să supraviețuiască ororilor ultimei perioade întunecate, mai avem motive să ne păstrăm speranța. De astă dată, însă, barbarii nu sunt adunați la frontiere, ei ne conduc deja de o bună bucată de vreme. Parte din nenorocirea noastră este că nu suntem conștienți de asta. Nu-l așteptăm pe Godot, ci pe un alt – și probabil, foarte diferit – Sf. Benedict”, scrie Alasdair Macintyre.
Deși nu împărtășesc speranțele filosofului, un al doilea pas ar fi pe liniile sugerate mai sus. Adică să încercăm soluțiile testate și la îndemână, care departe de a fi foarte spectaculoase, dau rezultate solide pe termen lung. De pildă, scoaterea copiilor din circuitul educației moderne. Și nu mă refer aici doar la evitarea școlilor publice care vor deveni în scurtă vreme laboratoarele de experimente ale revoluției sexuale, ci la eludarea întregului malaxor de copii compus din cărți, filme și muzică moderne, și îndreptarea lor spre curriculumul creștin-clasic. Nu este suficient doar să le spunem copiilor ce e rău, câtă vreme nu le arătăm ce sunt virtuțile și nu le clădim imaginația morală pe baza modelelor tradiționale. De cele mai multe ori, acest proces este echivalent cu o autoeducare, majoritatea dintre noi fiind tot produsul educației moderne, dar în esența cam asta presupune educația acasă: să înveți cot la cot cu cel mic.
Odată ce avem în vedere familia ca soluție definitivă, este relativ simplu să înțelegem că orice altă rezolvare va trebui să fie locală, de mici dimensiuni, bazată pe o tradiție și o preocupare comună. Originea grească a cuvântului „politică”, „polis”, desemna o comunitate de mici dimensiuni, în care apartenența era dată de o istorie și o tradiție împărtășită. Doar în acest sens are rost să facem politică.
Nu este nevoie de mari eforturi financiare și logistice pentru a începe o reînsănătoșire. Un prieten, la întrebarea „ce e de făcut?”, recomanda lectura în grup a unei cărți serioase. Câțiva oameni care se adună odată pe săptămână să citească și să comenteze Avva Dorotei sau „Analectele” lui Confucius pot avea un impact mai serios și mai sănătos decât 41 de organizații de partid conservator. Mai sunt și altele.
Cel mai important lucru de avut în vedere este, însă, că împărăția nu este din lumea aceasta – în definitiv, o vale a plângerii. Așa stând lucrurile, e limpede spre ce trebuie să ne ațintim duhul, sufletul și privirea. Civilizația creștină, chiar și în cele mai bune ilustrări ale sale, rămâne un produs secundar al încercării de a dobândi viața veșnică.
Cu totul de acord. Vă mulţumesc pentru articol; mi-a pus ordine în gândurile pe care le aveam şi eu. Mult succes în continuare!
PS. Vă rog schimbaţi modelul codurilor Kapcha. Îmi ia mai mult să nimeresc codul decât să parcurg articolul. S-ar putea să nu fiu singurul 🙂
Foarte buna analiza, singura solutie este intr-adevar educatia. Marea problema cu asta este ca in ziua de azi putini sunt oamenii care ar avea rabdare sa sacrifice pentru ceva ce nu va avea nicidecum rezultate vizibile majore in timpul vietii lor. Cu toate ca pe plan interior, personal, efectul este imediat sesizabil.
Cu toate astea, din nu stiu ce motiv, societatea romaneasca pare a fi infectata cu un spirit activist exasperant, care ii face pe foarte multi- chiar dintre cei ai Bisericii- sa creada ca o solutie decisiva poate fi gasita prin implicare pe plan socio-politic.
Legat de referendum, ar trebui totusi nuantat ca o astfel de initiativa este de inteles ca metoda de prim ajutor- o compresa pe rana care sa opreasca hemoragia pentru ca ranitul sa mai aiba timp sa ajunga la spital.
Vazand postarea de acum vreo saptamana de aici si ultimele postari de pe Contra Mundum, am impresia ca asa vedeti si Dvs.
Si eu cred ca e o idee mai buna decât organizarea unui partid.
Un alt lucru de mentionat este faptul ca în chestiunile principiale exista în mod real un acord inter-confesional (fara sa fie vorba de ecumenism). Acolo unde politicul nu intervine, cultele se aliaza în mod spontan în jurul valorilor comune (caci înteleg care e adversarul veritabil).
Si aceasta o afirm în calitate de musulman care, desi nu e de acord cu tot ce scrieti, va citeste constant.
Mult adevar insa nu sint de acord cu aceasta abordare, nu va suparati!
Abordarea este tributara unei viziouni optimiste asupra democratiei ne-reprezentative, cu ipoteza schimbarii „de jos in sus”, ori… pseudo ne-paternalista.
Cred ca „mergea” cand
– nu erau atatea reguli/legi,
– nu existau atatea autoritati/organisme,
– nu erau constituite atatea forte mai mult sau mai putin militarizate
si teritoriul nu era atat de strict controlat de „putere”.
Cu privire la reguli: nu mai sunt „bune” sau „rele” avand un set moral de principii si valori care sa asigure supravietuirea grupului, respectiv al neamului nostru – eu i-as zice – rumanesc.
Lista declarata de „valori europene” este potrivnica, impotriva firii – valori vazute de spiritualitatile quasi-prezente „in lume”. Este lista reperelor unei religii noi, Progresismul sau pro-GAY-sismul.
Autoritatile existente – prin cea legiuitoare/”vorbitoare” si cea executiva/„lucratoare” – darama caminul trainic al spiritualitatii romanesti – cladit fara termopane, garaj, hot-tub, panouri solare, etc – punand in loc cotete din carton dar spoite si lucioase prezentate drept stil de viata modern, civilizat, …
In loc de „dreptate” avem „justitie”.
In loc de „identitate’ avem „toate-s una”, in loc de „cartier” avem „satul global”…. in timpo ce „cetatenie” insemna apartenenta la comunitatea dintr-o CETATE, acum inseamna sa fii globalist – peste tot si nicaieri, multiculturalist – de toate si nimic, divers, adica struto-camila, tantar-armasar, om-neom!
Cat de liniste vrei sa fie in apartament (multi nu sint locuitori „la casa”) trebuie sa iesi – aici intri direct in Babilon; ochii si urechile vad si aud ceva distructiv in proportie covarsitoare.
Chiar daca te rogi – facand „biserica” din familie, in camin prin eliberare de adresarea minciunii prin televizor (dar nerenuntand la internet…), cand iesi „in lume” tentatiile/ispitele dar si actiunile pe care esti obligat sa le exerciti in public si in locurile unde mergi (serviciu, magazin, policlinica, etc. – nu spun scoala…) trebuie sa fie conforme cu timpul, locul si mediul in care te misti. Nu mai scapi de atacul spirtual distructiv.
Dupa contaminare si dedulcire (macar „de ochii lumii”…) vii acasa unde este din ce in ce mai greu sa repari in minte si in suflet ceea ce agresiune pseudo-civilizatiei murdareste, distruge, contamineaza.
UNDE SA TE DUCI?
…
Propunerea mi se pare ca o regasesc intr-o situatuatie din in alta parabola– samanta buna (trezirea duhovniceasca) lasata pe piatra seaca; nu e pamant roditor – nu va fi recolta ci pierdere pentru neam.
Individual, ma rog – cu familia si poate cativa prieteni sigur ca „se poate”, … asta pana sint declarate si sanctionate comportamente si activitati de acest fel – deja daca porti barba mai marisoara te incadrezi in suspiciune de a fi terorist.
Societatea nu traieste prin micro-comunitati iar supravietuirea fara legatura economica (bani, adica venit financiar pentru cheltuieli materiale obligatorii!) cu grupul a devenit practic o imposibilitate atat pentru individ cat si pentru familie si – cu atat mai mult pentru o comunitate relativ redusa numeric.
Sectele au delimitat teritorial locatiile unde isi impun conceptia de vietuire in grup, nu doar in India – asramuri – dar si in alte parti.
Prin Canada (de unde va scriu) si prin SUA macro-societatea s-a format din mici asezari/sate formate de grupuri de oameni din acelasi neam si CU ACEEASI CREDINTA.
Apoi au permis „altora”sa se apropie…
Marile orase s-au format din interes comercial (mai intai) si apoi din respingerea muncii agricole.
Dezvoltarea retelei religioase a „mers” pana la coruperea financiara masonica (stim cine a inventat franc-masoneria) care a deturnat spiritualitate comunitatii in mercantilism spiritualizat.
A inlocuit valorile (culturale si morale) crestine cu cele materialiste, semitice.
De-aici a pornit prima etapa de preluare a puterii care comanda si controleaza societatea.
Apoi, fiind insuficient pentru distrugerea spiritualitatii crestine, aceeasi corupatori au declansat zdruncinare ordinii sociale prin revolutii coordonate si finantate „cu atentie” in Europa care nu renunta la valorile crestine, fie si alaturate regulilor unor monarhi – oameni si ei – din ce in ce mai rar sensibili la durerile celor pe care ar fi trebuit sa-i aiba in grija.
Nu a fost destul – „marea revolutie” finantata indubitabil de aceeasi corupatori (care a debutat ritualic prin asasinarea intregii familii monarhice) a reusit sa interzica viata publica spirituala a crestinilor si sa aduca in regula societatii perversitatea sexuala si cultura satanica, materialista.
Nici asta nu a fost destul ca molima nu s-a extins in toata lumea crestina, a urmat pretextul nationalist german – finantat de aceeasi corupatori – pentru extinderea molimei rosii in Europa…. tot nu era de-ajuns insa deja se lucrase puternic pe alt front, cel cultural.
Daca agresiunea fizica (razboi si ocupatie straina) nu a rezolvat problema „mentalitatii” atunci tactica a fost schimbata si s-a trecut la agresiune „culturala”.
Scoala de la Frankfurt – laboratorul vrajitorilor mintii, facut cei „de stanga”– care a „fugit” din Germania (nu in Palestina cu avere si famili dupa cum s-au bine-inteles Fuhrer-ul cu Rabinul-Sef pentru cei „de dreapta”, refuzand propunerea franceza pentru Madagascar) tocmai in Lumea Noua, … sa propovaduiasca Noua Era, Noua Lume (sic!).
De-atunci se revarsa cu forta „culturala” Minciuna cu toate perversitatile in spiritualitatea Apuseana, deja capturata de institutiile masonice mondialiste – Liga Natiunilor, Crucea Rosie Internationala, …
Incitand/ispitind omul – slab si pacatos – dar si corupand pe puternicii zilei din toate regimurile au reusit sa detemine coagularea statala nefireasca dar manipulata financiar-economic si CULTURAL in structuri globaliste: Uniunea Europeana, Africana, pan-asiatica … etc.
Toate regulile si tot „design”-ul noii societati sint produse ale acestei scoli de vrajeala.
Singura opozitie – „mentalitatea”…. cel mai greu de eradicat in tarile rasaritene – crestinismul, adica Ortodoxia.
Si in fata acestei agresiuni credeti ca citind o carte cu prietenii e mai eficient sa te opui, adica sa nu incerci sa schimbi ceva?
Vom fi intrebati – ce ai facut pentru famila ta, pentru neamul tau ca sa nu isi piarda sufletul?
Nu poti sa raspunzi, … am citit din carte…. ca nu ajunge!
….
Atentie ca semnalul pentru atacarea fizica a celor care nu incapem in patul procustian al pro-gay-sismului a fost dat, nu doar in America unde nu se condamna public agresiunile fizice de catre uneltele umane satanizate de aceasta cultura a tristetii (de fapt a uciderii si sinuciderii, mai intai spiritual) ci si in Romania – „sa aiba razboi!” cei care nu le mai place ordinea sociala, respectiv cozilor de topor ai Satanei.