Filmele SF n-au fost niciodata preferatele mele, insa subiectul ultimei pelicule de acest gen vizionate, In Time, ma face sa o recomand. E vorba de o lume din viitor, in care moneda este timpul. Ceea ce face lung metrajul, al carui protaginist este Justin Timberlake, extrem de actual. Pentru ca legatura rupta din lumea contemporana dintre moneda si preferinta de timp, cauzata de politici monetare discretionare, este probabil principala cauza teoretica a actualei crize financiare.
Coordonatele pe care este construita intriga sunt cel putin ingenioase: Timpul este singura moneda. Fiecare individ este genetic construit sa se opreasca din imbatrinire la 25 de ani. Dupa aceea, va mai putea trai doar un singur an, daca nu poate castiga mai multe ore, zile, saptamani, luni sau ani. Toate acestea sunt transferabile. Hotii de timp fac ca securitatea sa fie principala problema a indivizilor, ceea ce inverseaza scala preferintei de timp. Cu cat detii mai mult timp cu atat mai mult devii tinta celorlalti si iti risti viata. Rata nominala a dobanzii pe termen mediu devine negativa in termeni reali. Cel putin in gheto, pentru ca in cartierele rezidentiale s-a rezolvat problema prin impunerea unor taxe de tranzit extrem de costisitoare pentru eventualii atentatori la bunastarea locuitorilor, masurata un sute, mii si chiar milioane de ani.
Solutia agreata de productorii filmului la aceasta problema este o combinatie de keynesism si Ocupy Wall Street, similara solutiilor preferate de opinia publica pentru iesirea din actuala criza. In loc sa analizeze cauzele care au dus la inversarea preferintei de timp, se prefera redistribuirea bunastarii si distrugerea sistemului financiar, fara a se pune insa nimic in loc.
Cauzele pentru care s-a ajuns la situatia in care avem de-a face cu o scala inversata a preferintei de timp sunt analizate de Robin Hanson, care a recenzat filmul dintr-o perspectiva libertariana:
“First, the “time is money” angle can be misleading, leading folks to think in nominal price terms. In real prices, the scenario is equivalent to:
Physical immortality, with no body/mind aging, has been achieved.
Everyone must periodically pay a head tax to the government. Each person pays their tax into a personal tax account, which the government continually drains.
Everyone has a built-in bomb, which automatically kills them if their personal tax account ever gets empty. Most people die either from tax bombs or from murder by thieves, which authorities tolerate.
If a situation arises where most people can reliably pay their taxes, authorities raise prices on widely-needed commodities until enough people die from tax bombs. In the movie, commodity prices are raised via “manipulation,” but that can’t work reliably unless authorities in effect raise taxes on those commodities.
The government gives the tax revenue, and more, to favorites.”
Tyler Cowen, care a publicat o recenzie extrem de favoarabila filmului, pune si cele mai interesante intrebari, care de altfel incita orice cinefil libertarian, si nu numai, la vizionarea peliculei:
“The hero has read Kalecki (1943) and he operates under the assumption that a redistribution will prove isomorphic to an “Operation Twist” and restore full employment equilibrium, and positive economic growth, by fixing the inverted yield curve. But is that policy commitment credible? Does he have the support of the heroine? You have to watch the movie to find out…”
Capitalistii astia rai, niste vampiri..
Dincolo de demonizarea capitalismului, filmul ăsta mai are niște aspecte lipsite de sens:
1) Toată lumea produce aparate de stocat ‘timp’. Nu e clar cu ce se ocupă restul, sau de unde vine mîncarea.
2) Nu e clar cînd anume sunt implantați oamenii cu bomba cu ceas, și mai ales nu e clar de ce ar accepta așa ceva.
3) Nu mi-e clar cum de pot avea oamenii astfel de implanturi incredibil de sofisticate, dar nu pot fi localizați printr-un sistem GPS?
4) Cine produce timp?
5) De ce ar vrea cineva ca oamenii să moară instantaneu? Aproape toți morții din film erau într-o fugă disperată să ajungă la locul de făcut refill cu timp. Capitaliștii ăștia răi nu ar fi făcut un sistem care să-i ierte un picuț numai ca să producă mai mult timp și să-și plătească datoriile?
6) Nu mai vorbesc de relația dubioasă pe care o avea tipul cu mama lui, și implicațiile pe care le are pentru societate.
All in all, tot ce am văzut e ideea tîmpită pe care o au și cei cu occupy, anume că banii sunt produsul final, nu că ar fi expresia valorii produse de către societate. Sunt demonizați banii, sunt demonizați capitaliștii, și, ca o sumă finală, In time mi se pare o poveste cu potențial dar prezentată într-un stil propagandistic, furîndu-i din sens și din geniu.
@ Dorin: dincolo de chestiunile tehnice, mai importante mi se par lacunele economice. De ce, daca pb principala a resp societati era inversarea scalei pref de timp (implicit securitatea), nu exista firme de asigurari private, chiar si ilegale, care sa asigure atat un timp minim necesar in caz de urgenta, cat si timpul detinut impotriva furtului? Si de ce bancile, precum cea a tatalui eroinei, nu puteau depozita timpul cetatenilor? Doar ar fi castigat de pe urma dobanzilor. Iar malthusianismul prezent in film e evident, desi nu e clar daca el este doar al elitelor din pelicula (asemanator malthusianismului elitelor contemporane) sau si al realizatorilor filmului
Asta-i crtică de film?
Serios?
Eu văd doar un text ce îmbracă forma unei slabe, foarte slabe, tentative de analiză economică a societății prezentate în film și care nu prezintă niciuna dintre caracteristicile a cee ce se numește „critică de film”.
Ai mai fi putut adăuga un capitol despre structura populației și perspectivele demografice într-o societate precum cea prezentată aici și unul despre metodele de stabilire a coeficientului de îmbătrânire al betonului din canalele ce înconjoară orașul.