In cazul in care nu ati aflat inca, cu doua zile in urma a inceput saptamana diversitatii (sexuale). Romanii vor cunoaste, vrand-nevrand, mai multe despre grupurile LGBT in speranta ca o mai buna familiarizare va creste toleranta nationala fata de fenomen, cred initiatorii campaniei.
Principala problema intampinata de reprezentantii “comunitatii” amintite o reprezinta discriminarea, conform propriilor marturii. In sprijinul acestei idei sunt aduse mai multe studii sociologice care arata intoleranta autohtona la “valorile” diversitatii sexuale. “Aceste rezultate nu sunt intamplatoare, se incadreaza intr-un complex de valori mai larg a carui interpretare ne arata ca tinerii romani sunt departe de ceea ce ar trebui sa fie un cetatean”, sustinea in “Adevarul” Claudiu Tufis, autorul unei cercetari.
In aceeasi ordine de idei, Florin Buhuceanu, activist pentru “drepturi” sexuale, considera ca “orice tara care se ia in serios gandeste politici educationale publice care sa duca la o mai buna intelegere a diversitatii etnice, culturale, religioase si sexuale, care da forta si farmecul unei democratii relaxate. Dacă aceste cifre ar rezulta în Germania, ţara şi-ar pune serioase probleme de conştiinţă. S-ar căuta sistematic să se înţeleagă ce trebuie schimbat pentru dregerea acestei scăpări ruşinoase de civilizaţie”.
Principala problema rezumata mai sus nu este cea a drepturilor sexuale, ci problema drepturilor in general,a libertatii si a valorilor.
Este limpede ca inclusiv cele mai partinitoare studii arata ca majoritatea coplesitoare a romanilor nu priveste cu ochi buni comunitatea LGBT (de unii din acestia probabil nu au auzit niciodata). Dar asta nu este un argument foarte serios nici pentru, nici contra homosexualitatii sau a oricarui alt lucru. De aceea este nevoie de stabilirea unui criteriu istoric-rational prin care sa poata fi acceptata discutia despre drepturi, discriminare si toleranta. Ori asa ceva lipseste cu desavarsire din toate expunerile comunitatii respective.
Singurul simulacru de argument in aceasta directie este dat de nemuritoarea comparatie cu tarile din Europa de Vest. Dar asa cum am incercat sa demonstrez cu alta ocazie aceasta idee se bazeaza pe doua erori flagrante de logica. Din acest motiv ea nu poate fi luata in considerare intr-o dezbatere cat de cat serioasa.
Sa reluam si sa imbunatatim putin povestea initiala: romanii nu au o toleranta ridicata fata de homosexuali, iar acest lucru trebuie remediat printr-o re-educare a populatiei in spiritul “valorilor” LGBT, in speranta ca Romania va deveni o tara “civilizata”. Din silogismul schiop de mai sus lipseste cu siguranta un argument constrangator care sa dovedeasca relatia dintre homosexualitate si civilizatie. Din acest motiv ma voi concentra pe presupozitiile asumate implicit de reprezentantii comunitatii amintite.
Fara indoiala, cel mai inspaimantator lucru il reprezinta dorinta de inginerie sociala pe care o au toti adeptii eliberarii sexuale. Daca indivizii nu sunt de acord cu homosexualii, bolnavii de SIDA (boala care la inceput s-a numit GRID – gay related immunde deficieny, vezi aici) si alte grupuri conexe atunci ei trebuie bagati in scoli si obligati sa inghita cu polonicul lectia “diversitatii”. Daca romanii sunt departe de ceea ce inseamna a fi un cetatean, atunci ei trebuie sa fie ciopliti pentru a arata ca atare. Pentru cei ce nu stiu, conceptul modern de cetatean s-a nascut odata cu Revolutia Franceza (la fel ca si eliberarea sexuala promisa de Marchizul de Sade), si presupune, pe scurt, transformarea unui individ intr-un soldat obedient al statului, fara trasaturi personale, o masinarie pavloviana cu vagi trasaturi umane.
In cazul acesta nu mai conteaza nici drepturile personale (de pilda dreptul la libera exprimare, deoarece va fi etichetat ca intoleranta) si nici “protectia” democratica oferita de o majoritate comfortabila (deoarece nu este in acord cu spiritul timpului). Din acest motiv, toata propaganda “diversitatii” are o incarcatura totalitarista in masura in care impune abuziv ideile unei minoritati asupra unei comunitati in sens larg, fara niciun fel de respect pentru drepturi, traditie, valori culturale si constiinta. De remarcat ca toata aceasta disputa are loc intr-o tara in care homosexualii se bucura de aceleasi drepturi ca toti ceilalti cetateni, desi acest lucru pare sa nu fie suficient. Ceea ce doresc ei nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei (vezi actiunile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii) prin intermediul statului astfel incat sa fim practic obligati sa-i imbratisam, simbolic vorbind.
Dincolo de discutia despre drepturi personale stalcite in drumul “progresului spre noi culmi de civilizatie”, trebuie amintita aici problema “valorilor” propuse de comunitatile LGBT. Care sunt aceste valori? Ce relevanta au ele? Care este antropologia pe care se fundamenteaza?
Singura valoare scoasa in fata repetat de reprezentantii “diversitatii” este toleranta, dar dupa cum se poate constata ea este doar o fatada, pentru ca exista numeroase marturii prin care se cere insistent de catre sustinatorii LGBT, de pilda, persecutia crestinilor (vezi articolul lui Gh. Stefanov). De asemenea, toleranta nu poate functiona decat in contextul drepturilor de proprietate, altfel ea isi pierde orice sens.
Mai mult, din punct de vedere istoric nu exista nicio instanta prin care sa se dovedeasca ca stilurile de viata “diverse” au ceva in comun cu ideea de natura umana sau vreo sansa de perpetuare pe termen mediu. Inclusiv aparitia unor indivizi “diversi” (din punct de vedere cultural, nu genetic) presupune intalnirea a doi oameni normali (cel putin din punct vedere sexual), iar grupurile LGBT nu pot functiona decat pe parazitarea constanta a unor comunitati relativ traditionale. Singurul motto care functioneaza pentru a descrie “valorile gay” este celebrul “pe termen lung suntem toti morti” (Keynes), ceea ce este sinonim cu nihilismul pe care homosexualii vor sa ne oblige astazi sa-l acceptam.
Ce-mi place de voi, liberalii ăștia cu juma de măsură. Criticați orice urmă de socialism, mai puțin când vine vorba de BOR :))
@Daniel
Nu vad ce legatura are BOR cu acest articol, dar in fine…
‘Nimic cu adevarat nou in BOR, dupa concluzia generala a P. Adrian: “Sauve qui peut!”’: http://mises.ro/549/. O legatura si cu art de mai sus ar putea fi, daca mai e in comuniune cu ‘biserica’ finlandeza (‘un Domn, o credinta, un botez’): http://theoprovlitos.blogspot.com/2009/05/romanian-elders-on-ecumenism.html (ORTHODOX BISHOP OF FINLAND ORGANIZES INTERNATIONAL GAY AND BISEXUAL FORUM); Pt e evita dialectica opozitiilor, sa nu uitam insa ca sunt si liberali in lumea homosexuala, ca Justin Raimondo de la antiwar.com. Ei inteleg ca adevarata toleranta pp. ordinea proprietatii private, incl. aproximarea cat mai atent posibila in imprejurarile date a ‘bunurilor publice’ (politici c. putin ‘conceptual’ unanim acceptabile pe proprietatea ‘publica’ aflata in indiviziune). Libertatea si respectul cuvenite persoanei si proprietatii fiecaruia sunt coextensive cu dialogul non-conflictual (verbal sau doar implicit) despre firesc si nefiresc.
@Cristian C: p. Adrian face parte din BOR, spre deosebire de dv… E o mentalitate sectara, aceea de auto-legitimare prin permanenta negare a ceea ce ai parasit. O revolutie permanenta, cum ar veni. S-ar impune macar un lucru de buna cuviinta: declinarea propriei apartenente, atunci cand atacam BOR. Una e sa vorbesti din interiorul ei, cum face p Adrian, alta e sa o faci din exterior.
Si, daca tot a fost adusa in discutie BOR, exista numeroase luari de atitudine ale lor fata de subiectul tratat atat de bine in articolul de fata – IPS Bartolomeu Anania, IPS Teofan Savu, PS Sebastian etc. Urechi sa fie de auzit…
daca intr-adevar cei „gay” au aceleasi drepturi cu cei „straight” (drept de casatorie, de a infia un copil, de a fi angajati si nu spusi abuzurilor, drept de exprimare libera ca orice cetatean) atunci nu vad care este problema. datoria este a lor de a manifesta liber pentru drepturile lor, iar a statului de a se asigura ca au drepturi egale. sunt de acord ca nu trebuie sa se forteze o opinie asupra cetatenilor, in special de catre stat. dar…sunteti sigur ca homosexualii au aceleasi drepturi cu ceilalti?
@livia…dreptul de a fi angajat nu cred ca ar trebui sa-l aiba nimeni…nu poate pretinde nimeni ca trebuie sa fie angajat doar pentru orientarea sa sexuala…la fel daca un privat nu angajeaza un homosexual nu inseamna ca statul ar trebui sa ia masuri in directia asta pentru ca vorbim de proprietate privata si ar insemna o agresiune a statului asupra individului…doar ca fapt divers, cum ar fi daca o persoana „straight” ar reclama faptul ca nu este angajat in industria modei pentru ca este normal si nu homosexual?! cel putin ridicol
dreptul la exprimare liberea cred ca l-au dobandit iar astazi nu au probleme sa se manifeste in spatiul public…
Inca putem cita si pe Dubya Bush daca se intampla s-o nimerasca, in asteptarea cenzurii globale, fara teama de echivocuri. Strutii tac, pietrele striga, dar intr-adevar vorbele fara fapte sunt moarte. Criteriul de apartenenta la Biserica Ortodoxa cand am vb. cu P. Adrian era tot consonanta cu martusisirea si ecleziologia patristica + succesiunea Ortodoxa. Nu inflatia mediatica de pareri personale divergente si unitatea in diversitate a protestantilor de rit bizantin (al cui domn? a cui credinta? al cui botez? ‘comuniune euharistica deplina’ cu al cui tata?) Erezia politica era tot serghianismul (rationalizarea colaborationismului cu national- sau global- comunismul). Nu-i al nostru a judeca cine vicleneste amagindu-se pe sine la confort si cine chiar nu intelege, slava Domnului. Omeneste, putem doar aprecia pornirile bune fara a impartasi inconsecventele. Parintii se roaga pentru toata lumea, dar Bunul Dumnezeu nu sileste libertatea nici inchizitorilor: http://mises.ro/543/
@CristianC
Va este usor de acolo, din afara, sa faceti pe viteazul. Strutul a capatat curaj, a ridicat capul din nisip si, profitand de viteza sa proverbiala, si-a luat… zborul? Nu, ca e doar strut, nu e vultur. A fugit doar, in alta parte.
Altii au ramas, si nu ca sa taca, ci sa fie prezenti si sa …marturiseasca. Cu tot riscul si durerea. Chiar daca sunt pietre. Si pietrele vorbesc. Mai ales ele. Dar au ramas, acolo unde au ramas si Martirii, si Parintii.
„Pt ca singur Melchisedec, dintr-un atat de mare nr de popoare, a cunoscut pe Atotputernicul Dumnezeu, cum ca acesta singur este adevaratul Dumnezeu, a toate facatorul, a intregii zidiri vazute si nevazute si pt ca din insasi dragostea lui de Dumnezeu a defaimat si a parintilor dezmierdare si a rudeniilor impartasire si a prietenilor insotire si a patriei odihna… si a cinstit pe Dumnezeu mai presus decat toate acestea, pretuind mai mult viata grea si aspra… pt aceasta s-a invrednicit de la Domnul cu atat de mult dar…. Vezi dar, iubitule, adevarate si tainice lucruri: pt noi duhovniceasca impartasire…. Urmeaza dar si iubirii lui fierbinti catre Dumnezeu ca sa te invrednicesti ca si el de cununile date lui, intru fericirea cea neimbatranotoare. Amin” (Sf. Atanasie in Proloage, 22 mai; cont. in alti fugari la odihna ascultarii de Sf. Traditie, ca Sf. Maxim: http://logismoitouaaron.blogspot.com/2009/06/of-man-beautiful-examplerighteous.html & Sf. Ioan Iacob: http://mises.ro/472/)