Ceva nu e in regula cu abundenta de biciclisti si fani ai bicicletelor. Din ce in ce mai multa lume isi cumpara, campanii puternice ale diverselor ONG-uri, banci implicate in sustinerea proiectelor, primari foarte atenti la plangerile biciclistilor, bani foarte multi investiti in programe, etc. Nu imi dau seama cum a devenit asa, aproape peste noapte, teribil de atractiv sa mergi pe doua roti. E foarte bine ca lumea face miscare, slabeste, se mentine intr-o forma fizica buna, isi exercita libera alegere in transport. Absolut nimic rau in asta.

Dar nu cred ca e doar o moda venita dintr-o filozofie “verde”, adoptata pentru ca asa “e cool afara”, mai ales la Amsterdam, “locul unde drogurile sunt legale”. Ma rog, e si asta, foarte mult chiar in Romania, insa nu cred ca aceasta explicatie acopera suficient povestea bicicletelor la nivel global.

Asa ca cel mai simplu pas pentru a vedea cum stau lucrurile a fost sa ma uit pe obiectivele si finantarile catorva dintre marile ONG-uri americane, “Complete Streets”, “Alliance for Biking and Walking”, “Bicycle Collective”. Foarte pe scurt, ideea manifesta este ca fundatiile cu pricina isi propun o remodelare completa a spatiului urban, in acord cu principiile Smart Growth ale Agendei 21.   “Acum, in comunitatile de pe cuprinsul tarii, o miscare ia amploare: sa perfectionam (terminam) strazile. Statele si orasele le cer planificatorilor si inginerilor sa construiasca retele de drumuri mai sigure si mai prietenoase. Instituirea unei politici de perfectionare a strazilor asigura ca planificatorii si inginerii deseneaza si opereaza intreaga infrastructura rutiera avand toti utilizatorii in minte - incluzand biciclisti, transport public, oamenii de toate varstele, cu diverse abilitati, ce merg pe jos”, din programul Complete Streets. Dupa cum vedeti, nu apare nimic legat de masini private, care sunt pana la urma o expresie a libertatii (de miscare). Misiunea Bicycle Collective: “Scopul nostru este sa promovam ciclismul ca un mijloc eficient si durabil de forma de transport si ca baza pentru o societate mai curata, mai sanatoasa si mai sigura”.

Toate aceste marturii nu contin nimic inflamant in ele, la o prima vedere, insa lucrurile nu se opresc aici, deoarece prin campaniile derulate se urmareste redesenarea totala a oraselor cu implicatii la nivel social, economic si cultural. Nu e vorba doar de a construi piste pentru biciclete si a pune semne de circulatie mai bune. Este un proiect general de modificare fortata (prin legislatie) a transportului si cladirilor, astfel incat sa devina complet nerentabila folosirea masinilor, prin intermediul taxelor si reglementarilor. In al doilea rand, se acorda o putere foarte mare de intervenite organelor statele pentru a reproiecta comunitatile, in acord cu Agenda 21. Pe site-urile fundatiilor aminitite, exista numeroase trimiteri la Smart Growth ca model de urmat.

De altfel, ONG-urile biciclistilor americani au metodologii elaborate despre cum ar trebui sa arate strazile (fara masini private) si cum ar avea loc aceasta schimbare. “Ajuta fundatiile si grupurile nationale de sprijin pentru a sustine campanii prin care sa creasca bugetele alocate de stat si autoritatile locale pentru biciclism si mersul pe jos ” (Complete Streets). Alt obiectiv al aceleiasi organizatii il constituie modificarea la nivel federal a legilor transportului in acord cu standardele Smart Growth. Cam toata actiunea se reduce la programe guvernamentale extinse (finantat, bineinteles, de taxe si impozite) prin care strazile vor elimina, la inceput, masinile private. Activistii au repurtat deja succese considerabile in Indiana, Washington, Minnesota, samd. “Complete Streets se aplica pentru fiecare drum, reconstructie sau reabilitare finantata partial sau total de catre stat”, se arata in legislatia adoptata intr-unul din statele americane. Cum toate strazile sunt detinute de stat, va puteti imagina cam care va fi impactul unei astfel de masuri si ce putere de interventie vor detine legislatorii.

Cine finanteaza unele din aceste organizatii, pe langa firmele de biciclete? George Soros, prin intermediul Tides Foundation, cel care este implicat si in sponsorizarea Agendei 21. “Who pays the piper, calls the tune”.

Din cele spuse pana acum, nu ar trebui sa se inteleaga ca exista o problema in sine cu mersul pe bicicleta. Insa ONG-urile care sustin drepturile lor sunt folosite ca masa de presiune pentru o societate complet indezirabila pentru orice om care vrea sa traiasca liber.