In cazul in care nu ati aflat inca, cu doua zile in urma a inceput saptamana diversitatii (sexuale). Romanii vor cunoaste, vrand-nevrand, mai multe despre grupurile LGBT in speranta ca o mai buna familiarizare va creste toleranta nationala fata de fenomen, cred initiatorii campaniei.

Principala problema intampinata de reprezentantii “comunitatii” amintite o reprezinta discriminarea, conform propriilor marturii. In sprijinul acestei idei sunt aduse mai multe studii sociologice care arata intoleranta autohtona la “valorile” diversitatii sexuale. “Aceste rezultate nu sunt intamplatoare, se incadreaza intr-un complex de valori mai larg a carui interpretare ne arata ca tinerii romani sunt departe de ceea ce ar trebui sa fie un cetatean”, sustinea in “Adevarul” Claudiu Tufis, autorul unei cercetari.

In aceeasi ordine de idei, Florin Buhuceanu, activist pentru “drepturi” sexuale, considera ca “orice tara care se ia in serios gandeste politici educationale publice care sa duca la o mai buna intelegere a diversitatii etnice, culturale, religioase si sexuale, care da forta si farmecul unei democratii relaxate. Dacă aceste cifre ar rezulta în Germania, ţara şi-ar pune serioase probleme de conştiinţă. S-ar căuta sistematic să se înţeleagă ce trebuie schimbat pentru dregerea acestei scăpări ruşinoase de civilizaţie”.

Principala problema rezumata mai sus nu este cea a drepturilor sexuale, ci problema drepturilor in general,a libertatii si a valorilor.

Este limpede ca inclusiv cele mai partinitoare studii arata ca majoritatea coplesitoare a romanilor nu priveste cu ochi buni comunitatea LGBT (de unii din acestia probabil nu au auzit niciodata). Dar asta nu este un argument foarte serios nici pentru, nici contra homosexualitatii sau a oricarui alt lucru. De aceea este nevoie de stabilirea unui criteriu istoric-rational prin care sa poata fi acceptata discutia despre drepturi, discriminare si toleranta. Ori asa ceva lipseste cu desavarsire din toate expunerile comunitatii respective.

Singurul simulacru de argument in aceasta directie este dat de nemuritoarea comparatie cu tarile din Europa de Vest. Dar asa cum am incercat sa demonstrez cu alta ocazie aceasta idee se bazeaza pe doua erori flagrante de logica. Din acest motiv ea nu poate fi luata in considerare intr-o dezbatere cat de cat serioasa.

Sa reluam si sa imbunatatim putin povestea initiala: romanii nu au o toleranta ridicata fata de homosexuali, iar acest lucru trebuie remediat printr-o re-educare a populatiei in spiritul “valorilor” LGBT, in speranta ca Romania va deveni o tara “civilizata”. Din silogismul schiop de mai sus lipseste cu siguranta un argument constrangator care sa dovedeasca relatia dintre homosexualitate si civilizatie. Din acest motiv ma voi concentra pe presupozitiile asumate implicit de reprezentantii comunitatii amintite.

Fara indoiala, cel mai inspaimantator lucru il reprezinta dorinta de inginerie sociala pe care o au toti adeptii eliberarii sexuale. Daca indivizii nu sunt de acord cu homosexualii, bolnavii de SIDA (boala care la inceput s-a numit GRID - gay related immunde deficieny, vezi aici) si alte grupuri conexe atunci ei trebuie bagati in scoli si obligati sa inghita cu polonicul lectia “diversitatii”. Daca romanii sunt departe de ceea ce inseamna a fi un cetatean, atunci ei trebuie sa fie ciopliti pentru a arata ca atare. Pentru cei ce nu stiu, conceptul modern de cetatean s-a nascut odata cu Revolutia Franceza (la fel ca si eliberarea sexuala promisa de Marchizul de Sade), si presupune, pe scurt, transformarea unui individ intr-un soldat obedient al statului, fara trasaturi personale, o masinarie pavloviana cu vagi trasaturi umane.

In cazul acesta nu mai conteaza nici drepturile personale (de pilda dreptul la libera exprimare, deoarece va fi etichetat ca intoleranta) si nici “protectia” democratica oferita de o majoritate comfortabila (deoarece nu este in acord cu spiritul timpului). Din acest motiv, toata propaganda “diversitatii” are o incarcatura totalitarista in masura in care impune abuziv ideile unei minoritati asupra unei comunitati in sens larg, fara niciun fel de respect pentru drepturi, traditie, valori culturale si constiinta. De remarcat ca toata aceasta disputa are loc intr-o tara in care homosexualii se bucura de aceleasi drepturi ca toti ceilalti cetateni, desi acest lucru pare sa nu fie suficient. Ceea ce doresc ei nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei (vezi actiunile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii) prin intermediul statului astfel incat sa fim practic obligati sa-i imbratisam, simbolic vorbind.

Dincolo de discutia despre drepturi personale stalcite in drumul “progresului spre noi culmi de civilizatie”, trebuie amintita aici problema “valorilor” propuse de comunitatile LGBT. Care sunt aceste valori? Ce relevanta au ele? Care este antropologia pe care se fundamenteaza?

Singura valoare scoasa in fata repetat de reprezentantii “diversitatii” este toleranta, dar dupa cum se poate constata ea este doar o fatada, pentru ca exista numeroase marturii prin care se cere insistent de catre sustinatorii LGBT, de pilda, persecutia crestinilor (vezi articolul lui Gh. Stefanov). De asemenea, toleranta nu poate functiona decat in contextul drepturilor de proprietate, altfel ea isi pierde orice sens.

Mai mult, din punct de vedere istoric nu exista nicio instanta prin care sa se dovedeasca ca stilurile de viata “diverse” au ceva in comun cu ideea de natura umana sau vreo sansa de perpetuare pe termen mediu. Inclusiv aparitia unor indivizi “diversi” (din punct de vedere cultural, nu genetic) presupune intalnirea a doi oameni normali (cel putin din punct vedere sexual), iar grupurile LGBT nu pot functiona decat pe parazitarea constanta a unor comunitati relativ traditionale. Singurul motto care functioneaza pentru a descrie “valorile gay” este celebrul “pe termen lung suntem toti morti” (Keynes), ceea ce este sinonim cu nihilismul pe care homosexualii vor sa ne oblige astazi sa-l acceptam.