Nu stiu daca lista de cerinte trimisa Romaniei este autentica. Poate ca da, poate ca nu, desi nu cred ca are prea mare importanta. “Se non e vero, e ben trovato”. Dar reactia publicului, a politicienilor, a formatorilor de opinie, a intelectualilor de elita este absolut reala si autentica. Iar replicile autohtone (sau absenta unora cat de cat critice, cu exceptii vagi ici si colo) indica dureros de clar ca plastilina romaneasca este incredibil de moale, susceptibila de cele mai ciudate contorsiuni si modificari, doar de dragul integrarii in absolutul socialismului comunitar. Ca sa scapam de comunistii locali ne-am aruncat deliberat si imediat in poala comunistilor globali.

Deci, Comisia Europeana a fixat (?) guvernului si presedintelui in functie mai multe obiective, ce pun serios intre paranteze chiar si cea mai schioapa notiune de suveranitate nationala. De pilda, Presedintele interimar nu are voie sa gratieze (desi are dreptul acesta garantat de Constitutia tarii), se cere inlocuirea ministrilor cu probleme de integritate, presedintelui interimar ii este interzis sa schimbe procurorul general si conducerea DNA (din nou, drept garantat de Constitutie). Chiar si in eventualitatea, destul de probabila, in care toate aceste precautii europene ar fi fost intemeiate, ele raman in continuare nelegitme si intra in contradictie brutala tocmai cu documentul pe care se presupune ca noul guvern l-a calcat in picioare.

Asadar, ceea ce mi se pare mie relevant, trist si dezarmant nu este ca Romania nu mai reprezinta o tara care sa isi decida singura soarta, ci ca aproape nimeni nu are vreo problema cu acest lucru. Oamenii sunt atat de ocupati sa isi arunce injuraturi si caramizi unii altora in dispute ridicole incat nici nu mai vad ca trupele de ocupatie ideologica bruxelleza s-au instalat bine merci si guverneaza prin intermediari. Ratiunea si indoiala sanatoasa au cedat in fata Comisiei Europene, o institutie formata din personaje numite si nu alese, asta apropos de democratie.

In timpul acesta, noii suspecti de serviciu, intre doua accese de tafna juvenila, fac temenele in fata portii bruxelleze: “Cred ca, prin ascultarea ambelor parti, Comisia Europeana va emite o opinie foarte clara, iar noi suntem  nu doar sa acceptam concluziile Comisiei, ci sa actionam imediat daca se considera ca un anumit lucru nu corespunde standardelor europene”.

De partea cealalta, victima de ocazie a ridicat miza dinainte, astfel incat nu stiu cu ce ar mai putea fi sedusi astazi birocratii Uniunii: “De mai bine de un an şi jumătate, am fost unul din liderii UE care au spus că soluţia noastră pntru viitor este crearea Statelor Unite ale Europei. Documentul care se va discuta azi este despre cedare de suveranitate, deşi nu va fi prins în concluzii. Se va vorbi despre control bugetar, despre unificarea fiscalităţii, despre creşterea autorităţii Băncii Centrale Europene, adică suntem în sfera articolului 80 privind atribuţiile preşedintelui privind suveranitatea. Se vor pune bazele despre o mai puternică integrare”.

Practic, lupta se da intre cine se preda mai repede in fata Comisiei. Sau s-a dat deja…