Blogroll
- Greek Singer Stamatis Kokotas Testifies to a Miracle of Saint Eumenios He Witnessed
- Another Another 25 Books You Should Read
- Sermon on the Fifth Sunday of Pascha
- Homily on the Sunday of the Samaritan Woman
- Saint John Chrysostom on the Samaritan Woman
- Sayings of St. Ignatius Brianchaninov
- Geopolitica Links
- Offsite Post: ‘The Two Poles of Post-Schism Western Religion’
- Interview 1728 - New World Next Week with James Evan Pilato
- Brian Eno Decries Mass Cult-Think On Ukraine/Russia: "Never Seen Any Event So Universally and Simplistically Presented"
- CHD Files Comments with FCC Urging Accommodation of Millions of People Sickened by Wireless Radiation
- Come to Me and drink
- ‘Dixie’s Precious Sugardoll’
- CBDCs: A Country-By-Country Guide
- What is Orthodoxy?
- The man of divine desires
- Offsite Post: ‘Lessons in Hope from the Maccabees’
- St. Theodore Andreyev: Against the "new church of the evildoers" (1927)
- New Zogby Strategies/CHD Poll: Growing Intensity Among Californians Against Medical Freedom/Privacy Bills
- Orthodox Survival Course, Class 70: Wars and Rumors of Wars, Part B – A Paschal Reflection on the War Everybody is Talking About
- The Use and Overuse of the Word "Narrative" (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- CHD Warns FDA of Insufficient Safety Evidence to Support Authorization of Risky COVID Shots and ‘Boosters’ for Infants and Young Children
- Episode 418 - I Read Bill Gates' New Book (So You Don't Have To!)
- Offsite Post: ‘Modern Oracles’
- How to Control Your Soul’s Desire for Freedom
- One Of My Favorite Singers and Songs, For Mother's Day
- This Post Went Out With A Missing First Page--Now Fixed
- Everybody Always Gets Everything Wrong
- Two Years Ago Today, I Lost My Father
- Offsite Post: ‘The Antimonarchists Jump the Shark’
- Colored Water
- Action Alert: NY Mandatory Statewide Adult Vaccination Database is Proposed
- Interview 1727 - New World Next Week with James Evan Pilato
- Pubmed-indexed Papers on Covid Vaccine Injury
- It’s Time to Follow the Science
- The Alpha and Omega
- Deleted Resurrection Scene From the Movie "Jesus of Nazareth" (1977)
- Orthodox Survival Course – Class 69: Wars and Rumors of Wars, Part A – A Holy Week Reflection on the State of Our Souls
- A most Frightful and Revealing Dream
- New video on the Catacomb Church: The Apocalyptic Church - suffering on His behalf (Phil. 1:29)
- Lent VI Thursday
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 9)
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 8)
- Greek Television Series on the Life of Saint Paisios (Episode 7)
- We are being lied to! Four Saints - Four falsified Lives
- Prophecies: The End of the Red Yoke will come through China and then Russia will be Resurrected!
- And the Church "Gathered for a Candle"! (a letter from Catacomb Russia - 1948)
- Four Contemporary Saints on the Heresy of Ecumenism! – "It is impossible to come to know the truth or to grasp theology in any other way but by following the Saints.” - Joseph Bryennios (1350-1438), learned Byzantine monk of Stoudios Monastery
Cele mai citite
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- Să învățăm să iubim
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
- Cel mai reușit produs al sistemului corupt
Părinți și copii | ![]() | ![]() | ![]() |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Miercuri, 11 Noiembrie 2015 22:59 |
Pentru mulți părinți din generația mai veche e la îndemână să arunce acum vina, pentru toate nenorocirile, pe copii sau să suprindă inadecvări din ce în ce mai stridente în viața de familie. Dar foarte puțini dintre ei par suficient de analitici încât să prindă natura problemei sau măcar greșelile făcute în trecut. Pentru că tinerii rebeli, care vor să schime lumea de la zero, nu au apărut peste noapte, parașutați de pe o planetă străină. Ei au fost crescuți de aceiași părinți care astăzi se plâng că nu vor fi pomeniți în slujbe religioase și au fost educați în aceleași școli de stat pe care părinții le-au urmat mai demult. Ce-i drept, programele s-au mai schimbat, disciplina a fost relaxată, dar, în esență, tot cu profesorii și dascălii aceia au învățat. Iar acum, dintr-o dată, după un sfert de veac de la marea deschidere democratică, părinții și copiii constată că nu mai vorbesc aceeași limbă. Rezolvarea paseistă la îndemână este ca vina să fie pusă impersonal în cârca noilor vremuri democratice, spre deosebire de epoca de aur a educației comuniste, când “se făcea carte, exista respect și bună cuviință”. Însă nu ar desluși prea mult lucrurile deoarece dizarmonia familială nu a început de ieri-de azi, chiar dacă în ultimii ani pare să fi devenit cronică. În literatură apar numeroase episoade de conflict intergenerațional, care survin, în special, după ce junii se întorc de la școli. În cel mai bun roman al său, “Părinți și copii”, Turgheniev creează un personaj, Bazarov, de referință pentru înțelegerea nihilismului. Tânărul crescut de doi părinți cu mijloace modeste cunoaște o transformare radicală în urma contactului cu ideile radicale vehiculate în facultate, care îl înstrăinează complet de familia sa. Ceea ce surprinde admirabil Turgheniev nu e neapărat metamorfoza lui Bazarov, cât mai ales admirația pe care o stârnește radicalismul său în rândurile părinților. “Ce e de făcut? Tinerii sunt, bineînțeles, mai deștepți decât noi”. Prejudecata este larg răspândită și are legătură directă cu o anumită filozofie a unui progres inevitabil, care valorifică tinerețea indiferent de merite. Situația e oarecum paradoxală , deoarece părinții deleagă creșterea copiilor unor oameni pe care abia îi cunosc la nivel personal și care le vor preda celor mici lucruri despre care habar nu au, de multe ori, nici unii, nici alții. În mod normal, nu ar deborda de încredere, însă școala obligatorie s-a consolidat în conștiința publică ca un reper de neocolit. “Toți am trecut pe aici și nu se poate întâmpla nimic rău. Ba, dimpotrivă”. Însă ce nu se observă aproape deloc este că, odată cu fiecare generație, se mai pierde ceva din legătura tradițională și din țesătura fină care ține comunitatea împreună. Până mai recent, ideile radicale nu apăreau menționate explicit, dar ele existau sub formă de presupoziții și interpretări. Cine nu are încredere, poate deschide orice manual de istorie la secțiunea dedicată Revoluției Franceze sau poate arunca un ochi pe capitolul “romantism” din cărțile de literatură. Ambele episoade sunt subîntinse de o versiune Whig a istoriei, iar din ambele tinerii învață despre rolul providențial al indivizilor detașati de contextul istoric. Nu e de mirare că principalii activiști ai schimbărilor provin din facultățile umaniste, acolo unde acquisul educațional a fost importat mai devreme. Astăzi, însă, asaltul are loc în toate domeniile, chiar și în matematică, și țintește violarea profundă a oricărui simț al realității, ca atunci când torționarul îl forțează, în ”1984”, pe Winston Smith să declare că “2+2=5”. Singurii care au remarcat că școala publică distruge comunitatea și familia au fost Amishii, care, confruntați cu revolta tinerilor, au trecut la segregare culturală, iar din acel moment micile lor așezări au cunoscut o înflorire remarcabilă. La noi, din nefericire, oamenii au rămas captivi idealului educației naționale (cel schițat undeva de Cezar Bolliac) sau au trecut, din entuziasm sau din inerție, de partea instrucției cosmopolite. Standardul unei curriculum clasic/creștin nu a prins sub nicio formă, iar ideea școlii de acasă abia dacă a început să facă mici pași. După cum remarca prietenul C. “idealul ar fi privatizarea completă a educației, abolirea tuturor monopolurilor coercitive în domeniu, inclusiv al acreditării și imersarea copiilor într-un 'continuum existențial' sănătos, într-o tradiție compatibilă cu ideea de natură personală a omului și cu ceea ce Părintele Stăniloae numea undeva 'comuniunea care iese din dialogul libertăților'”. Însă, până atunci, ar fi un mare progres dacă oamenii și-ar da seama că, pe lângă tablete, telefoane inteligente și televizoare, școala publică le distruge aproape iremediabil copiii și face revoluția nihilistă inevitabilă. |