Blogroll
- Epstein Was A Symptom. Can We Cast Off The Disease?
- The Met Office is Scared of Ray Sanders! – #SolutionsWatch
- Athanasius of Kovrov: Devotion to Russian Saints for 35 Years
- ‘Staring into the Abyss of AI’
- Still The Best Comprehensive Deep Dive: Martyr Made's "The Complete Jeffrey Epstein Series." (It Wasn't Just Sex Trafficking) Also Eric Weinstein's Bombshell Theory That Takes The Story To A New Level
- A Brief History of the End of the World
- TV Series - "Saint Paisios: From Farasa to Heaven" (Seasons 1 and 2)
- Cast and Screenwriter of the Television Series About Saint Paisios Visit the Metropolis of Nafpaktos
- Interview 1962 – Epstein Justice: What’s Next? with Nick Bryant
- ‘The Long Martyrdom of the South’
- Trump's Attempt To Shame Media On Epstein Files Drives MAGA To Shock And Despair, Opens Up More Floodgates: Sagaar Enjeti Becomes New Hero And Grok Tells Me Trump Is Not US President
- Interview 1961 – Are You STILL Talking About Epstein? (NWNW #596)
- Listen To Michael Wolff's Interview With James Truman in 2024: Jeffrey Epstein And Trump Were Friends And Business Partners For 10 Years
- Was Saddam a Deep State Puppet? – Questions For Corbett
- ‘Enlightenment Over: Santa Muerte in LA and TX’
- Small Tasks, Self-Care Methods, or Even Escapes That Relieve Dysregulation: Open Forum
- "One Will See People Coming Up To One And One Will Not Be Able To Believe That They Are Really Human Beings."
- July Open Thread and Subscriber Exclusive Video (2025)
- ‘Texas Fights for a Christian Identity’
- How to Read the Lives of the Saints Without Missing What Matters Most
- ‘Nihilism Is Alive and Well in Louisiana’
- Remembrances for July – 2025
- Vaccines: Mythology, Ideology, and Reality
- Results of Our 2025 Secret Angel & Easter Basket Charity Events
- The Path to Salvation: Quality Over Quantity
- "Life Is Not Digital" (Ecumenical Patriarch Bartholomew)
- “Father Nicholas, Help!” Three Miracles of Saint Nicholas
- A Vessel of Grace: Elder Charalampbos of Mount Athos
- Canary In a (Post) Covid World: Money, Fear and Power (Canary In a Covid World)
- Canary In a Covid World: How Propaganda and Censorship Changed Our (My) World
- Movie Review: "The King of Kings" (2025)
- Movie Review: "The Last Supper" (2025)
- IEP Guide for All
- Creators of Film "Man of God" Currently Working on New Film "Moses the Black"
- A Homily on the Prodigal Son
- New Martyr John Popov: A Genius of Theology
- On the Prodigal Son
- The Western Rite
- The holy righteous Simeon the God-Receiver
- In memory of the martyred Metropolitan Vladimir of Kiev
- Healthy Food for Healthy Kids
- Latest Poll: More Than One-Third of Moderate Voters Do Not Trust Federal Health Agencies
- Imprisoned for Christ: The Power of Suffering – Elder Sofian Boghiu
- Intemnițat pentru Hristos: Puterea suferinței – Pr. Sofian Boghiu
- Signs to recognize the Antichrist – Fr. Dumitru Stăniloae
- Semnele pentru recunoașterea lui antihrist – Pr. Dumitru Stăniloae
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Învățământul bun de odinioară? | ![]() | ![]() | ![]() |
Polemici |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 03 Martie 2016 01:12 |
Planul cadru pentru învățământul gimnazial avansat recent de Ministerul Educației prevede, pe lângă eliminarea latinei (“cui prodest?”), introducerea a patru materii noi nouțe: educație pentru drepturile copilului, educație multiculturală, educație pentru cetățenie democratică, educație economică. În dulcele stil democratic, nu s-a comunicat prea mult asupra conținutului materiilor, dar eu cred că este destul de clar ce va urma. Educația pentru drepturile copilului va avea drept obiect spulberarea oricărei autorități a părinților, prin recitarea “ad nauseam” a versetelor din Convenția ONU privind chestiunea în cauză. Mai precis, copilul va învăța de la 12 ani că, de pildă, nu poate fi supus niciunei pedepse corporale sau că autorități inefabile l-au inzestrat cu o libertate de expresie totală. Adică, fiecare copil va descoperi că are dreptul de a “căuta, primi și de a difuza informații și idei de orice natură (s.n.), indiferent de frontieră, sub formă orală, scrisă și tipărită sau artistică ori prin orice alte mijloace”. În fapt, această materie nu este altceva decât o declarație de război, directă, la adresa familiei, bazată pe argumentul că statul și nu părinții devin principalii responsabili de soarta fiecărui copil. “Deoarece acordul copiilor nu este cerut în exercitarea autorității parentale, drepturile lor nu sunt deloc protejate tocmai în caracterul privat pe care îl au casele în care locuiesc”, semnala judicious un susținător academic al ONU. Prin educație multiculturală copilul nu va învăța nimic semnificativ despre alte culturi, presupunând că va ști ceva până la acel moment despre cultura sa locală. Însă, va pricepe foarte rapid cu ajutorul manualelor că, în cel mai bun caz, toate culturile sunt o apă și un pământ, iar, cel mai probabil, apoi, va dobândi un dispreț substantial pentru toată moștenirea clasică și creștină, vazută drept responsabilă a tuturor relelor care afectează lumea. Doar în cel mai bun caz va încerca o admirație progresivă, dar foarte superficială, pentru diverse forme culturale parohiale, în buna tradiție a hipsterismului care încearcă să se distingă prin ceva, prin orice. Educația pentru cetățenia democratică nu va reprezenta decât o reciclare în jargon comunitar a învățământului de partid, o disciplină cu un ștaif imaculat înainte de 1989. La educație economică, copiii vor afla, în principal, despre miracolele nemaiauzite și nevăzute ale băncilor centrale (cheia de boltă a oricărui sistem oligarhic) dar și despre rolul providențial pe care îl joacă comisiile, agențiile și organele statului în ordonarea economiei. Nu este singura pacoste venită pe capul celor mici, deoarece un grup de experți lucrează deja la o reformă și mai amplă a învățământului. Dintre propunerile relevante avansate de specialiști, se detașează transformarea “Istoriei” în “Educație pentru Societate” și contopirea matematicii cu informatica, în timp ce lectura unor opere literare fundamentale este tratată ca o chestiune de opțiune personală. Cum vor arăta oamenii după ce vor trece prin școala publică croită după calapoadele naturii strâmbe, nu este greu de imaginat. După cum mărturisea cineva care a absolvit liceul în anii ’90 în România, vremurile bune de altădată (sâc), toți fruntașii la învățătură din generația sa au ajuns astăzi să fie fanataci ai corectitudinii politice, socialismului și relativismului. Și asta se întâmplă cu un grup de oameni alfabetizați relativ decent și care nu au făcut niciun fel de materii programat subversive, cum sunt cele pe care autoritățile le introduc de la an la an. Așa că este de așteptat ca școlile publice să furnizeze în continuare contigente masive de rinoceri. Din această perspectivă și nu numai, este cu atât mai de neînțeles pledoaria unor critici (conservatori?) ai sistemului actual care recomandă întoarcerea la învățământul românesc de odinioară și menținerea sistemului public actual pe baza argumentului că în felul acesta se asigură mobilitatea socială. În fapt, după cum demonstrează critici relevanți ai educației obligatorii gratuite, de la noi sau de aiurea, sistemul de învățământ nu a fost construit pentru a permite circulația elitelor, ci tocmai pentru a perpetua sistemul de clasă prin furnizarea unei educații de sclavi maselor de oameni, spre deosebire de educația liberală (înțeleasă în primul rând ca autoguvernare) servită elitelor. “Educația într-o societate științifică ar trebui să fie concepută, cred, după analogia educației iezuite. Iezuiții ofereau un anumit tip de educație pentru băieții care deveneau oameni obișnuiți în lume, și o altă instruire celor care deveneau membrii ai Societății. În felul acesta, conducătorii științifici vor furniza un fel de educație pentru oamenii obișnuiți, și o altă educație pentru deținătorii puterii științifice. De la bărbații și femeile obișnuite se așteaptă să fie docili, muncitori, punctuali, fără minte și mulțumiți. Din toate aceste calități, mulțumirea probabil că este cea mai importantă”, afirma lordul Russell într-un din scrierile sale dedicate instaurării unui totalitarism scientist. Chiar și fără a lua în calcul clivajele sociale îngroșate de educația publică obligatorie, pentru un creștin ar trebui să fie un semnal de alarmă serios programul explicit de înlocuire a școlii cu biserica, derulat de corifeii învățământului de stat, într-o vreme în care programa era liberă de sexualitate, multiculturalism și alte materii similare. “Ceea ce a însemnat biserica pentru vremurile medievale, aceea trebuie să fie școala pentru omul democratic și rational. Dumnezeu va fi înlocuit de conceptul bunului public”, scria Horace Mann, părintele sistemului școlar american. John Dewey, urmașul său, discuta în aceleași categorii: “Fiecare cadru didactic trebuie să realizeze demnitatea chemării sale, anume că este un servitor social pus deoparte pentru păstrarea ordinii sociale și pentru asigurarea creșterii sociale corecte. În acest fel, profesorul este întotdeauna profetul adevăratului dumnezeu și ușierul adevăratei împărății a lui dumnezeu”. În România lucrurile nu au stat deloc diferit. Fondatorii școlii românești au împrumutat ideea de educație de la confrații lor progresiviști occidentali. Cam cum se întâmplă și astăzi, poate doar mai subtil. Cezar Bolliac spunea foarte clar că scopul învățământului obligatoriu îl reprezintă transformarea “creștinilor” în “români”, iar programul lui Spiru Haret a continuat opera pașoptismului. Din acest punct de vedere, diferența dintre învațământul românesc din alte vremuri și cel actual este una pur graduală, esența fiind în mod limpede neschimbată. |