Bill Gates, cel mai filantrop calculatorist al planetei, de graba saritor cu vaccinuri pe populatie, actionar la o companie care produce organisme modificate genetic si vesnic propagandist pentru controlul populatiei, a declarat, intr-un interviu recent, ca „este nevoie neaparata de instituirea unui guvern mondial”. Motivul, in acest caz, nu il reprezinta combaterea incalzirii globale, cum se intampla de obicei cu astfel de propuneri, ci a epidemiilor. Potrivit lui Gates, NATO poate sustine fara probleme rolul de jandarm mondial, dar in privinta bolilor si a combaterii lor, omenirea sta foarte prost. Daca am avea un stat mondial, spune fondatorul Microsoft, probabil ca am scapa de multe neplaceri din directia asta. Pentru a intelege cam care ar putea arata viitorul dupa Gates, urmariti acest interviu din 2010, in care antreprenorul recomanda „comisii ale mortii” pentru pacientii in varsta, cu scopul, vezi Doamne, de a salva banii si a-i redirectiona spre educatie, cercetare, orice.

Statele europene incearca sa introduca noi sanctiuni impotriva Rusiei, dupa atacul desfasurat de separatisti asupra orasului Mariupol. Nu este deloc clar cine poarta responsabilitatea pentru incidente, dar monolitul comunitar nu are indoieli. Chiar si in cazul probabil in care vina apartine rebelilor lucrurile nu sunt nici pe departe foarte cuser. Anul trecut, o demonstratie prorusa la Odesa s-a incheiat cu moartea prin ardere a catorva zeci de oameni de catre activistii Maidanului. In urma atacurilor din Est ale armatei ucrainene, (bombardamente, rachete si tot arsenalul din dotare) aproape un milion de persoane au parasit tara si s-au refugiat in Rusia (epurare etnica?). Donetskul a ajuns o ruina din cauza atacurilor, iar civilii morti pe strazi o obisnuinta. In toate aceste incidente, nu a existat nicio problema morala, pentru ca Binele trebuia sa triumfe, mai ales ca la fata locului si-au facut aparitia si soldati anglo-saxoni deghizati in militari ai regimului de la Kiev. Pentru a intregi tabloul haotic, Seful Statului Major al armatei ucrainene a recunoscut ca nu a avut loc nicio invazie ruseasca, in timp ce presedintele Poroshenko a asigurat elitele, la Davos, ca 9.000 de soldati rusi lupta in Est.

Dupa o perioada de acalmie, pricinuita de sarbatori, s-a reluat in forta sezonul de arestari si, cel mai probabil, va continua in acelasi ritm electrizant. Printre consecintele inevitabile se afla si cateva, mult prea putin luate in seama. De pilda, economia se va afla in vecinatatea paraliziei. Sufocat de reglementari, controale si impozite, pentru sectorul privat spaga, evitarea impozitelor si mita reprezentau solutiile rapide de rezolvare a dificultatilor unui stat obez. De cand „justitia a devenit independenta”, aceste iesiri au devenit mult prea riscante, asa ca multe afaceri se vor inchide inevitabil sub presiunea birocratica, rece si onesta a statului. Apoi, arestarile aproape ca au ras o intreaga clasa de antreprenori politici si economici, fara ca vreo persoana sa se intrebe in mod rezonabil daca nu ar putea exista probleme de sistem, in conditiile in care „toti fura”, iar majoritatea arestarilor au loc pentru infractiuni ca „evaziune fiscala”, „spalare de bani”, „trafic de influenta”.

Henry Kissinger, fostul secretar de stat american, era cat pe-aci sa fie arestat pentru crime de razboi de catre membrii unui grup de stanga, intitulat Code Pink. Acestia au dat buzna in Senatul american, unde Kissinger participa la o reuniune despre ce altceva decat „provocari globale si securitatea nationala a SUA”. Activistii i-au aruncat fostului diplomat o pereche de catuse si i-au adresat o serie lunga de injuraturi. Insa nu trebuie supralicitata actiunea grosolana a Code Pink, ci ar trebui sa ne reamintim foarte pe scurt cv-ul impresionant al unui criminal international. Kissinger s-a distins ca agent oficial al familiei Rockefeller, ca un activist devotat si explicit pentru Noua Ordine Mondiala, ca suporter al unui superstat european, ca un avocat al bombardarii Iranului si, nu in ultimul rand, ca un criminal in Indochina, Banglades, Chile, Cipru si Timorul de Est.

Un cercetator medical de la Harvard a vrut sa vada cat de usor ii poate fi acceptat un text in revistele academice de specialitate. Asa ca a inventat un articol despre „rolul chirurgical al cacao in cerealele de la micul dejun” si l-a trimis sub numele, evident false, de Orson Welles si Pinkerton A. Le Brain catre 37 de reviste, iar 17 i-au acceptat deja contributia stiintifica. Jurnalele inca nu i-au publicat capodopera, deoarece asteapta bani din partea cercetatorului sub pretextul unui comision de evaluare. Dar alte publicatii i-au trimis aprecieri pentru contributia sa s i-au descris metodele ca „inovatoare”. Morala povestii tine de increderea nelimitata acordata unor reviste pretins stiintifice si posibilitatea de manipulare nemarginita care deriva de aici.