Ceea ce deranjeaza cu precadere la progresivistii zilelor noastre nu e modernitatea lor, ci faptul ca nu sunt suficienti de moderni, dupa cum bine a intuit Chesterton. De pilda, spune-i unui intelectual sau jurnalist ca trebuie (e recomandat) sa tina post si pe buna dreptate il vor apuca istericalele si va glosa la nesfarstit despre caracaterul retrograd al practicii. Aminteste-i ca nu se cade sa intre in Biserica in costumatie de plaja si iti va vorbi in termeni liberali despre dreptul la viata privata. Incearca sa-i sugerezi de virtutea caritatii si iti va replica, intr-o interpretare de specialist in economie, ca nu faci altceva decat sa incurajezi lenea si saracia. Si, din nou, pe buna dreptate.
Dar acelasi tip de preopinent nu va putea rezista tentatiei de a se angaja in recomandari categorice legate de viata Bisericii. In cazul recent, absenta slubjei la incinerare. Nu conteaza ca Biserica ar trebui, potrivit decalogului modern, tratata ca o institutie privata in care participarea este voluntara. Progresivistul vrea cu orice pret sa croiasca dogma pe masura intelegerii lui limitate. Stie el prea bine cum sta treaba. Nu cunoaste antropologie religioasa, iar de eshatologie nici nu vrea sa auda pentru ca intr-o lumea desenata de Disney nu exista asa ceva. Preotii trebuie sa subscrie la filozofia sa moderna sau sa dispara. Sau sa ia exemplul protestantilor si catolicilor, chiar daca ei se folosesc de alta metafizica. Vorba aia, sunt tot crestini. Si asa se face ca apar celebrele intrebari: de ce nu au voie femeile in altar, de ce nu se tine slujba pentru sinucigasi, de ce sunt slujbele atat de lungi, samd.
Dar ideea moderna de separare a statului de Biserica prevede tocmai caracaterul voluntar al unei astfel de institutii, chiar daca statul a preferat sa-si subordoneze (absolut) rivalul ideologic. Nimeni nu este obligat sa participe, nimeni nu este fortat sa subscrie. Vine cine vrea, dar trebuie sa respecte regulile casei. Proprietate privata. Nu te poti duce sa urli blasfemii, sa intrerupi programul, sa schimbi ordinea, sa reduci timpul de emisie. Pentru absurdul situatiei, imaginati-va o dezbatere publica despre lungimea programului discotecilor din Romania, despre discriminarea practicata de DJ-ii care detin monopolul difuzarii unui anumit tip de muzica, despre interzicerea accesului unor persoane imbracate inadecvat, etc. Biserica nu este o discoteca sau un club, insa pare limpede ca tot mai multe personaje iluminate ar vrea sa o transforme in ceva asemanator.
Rezolvarea problemei e una simpla – intreruperea oricarei finantari de la buget a organizatiilor religioase si desfiintarea tuturor privilegiilor de care beneficiaza acestea, cum ar fi scutirile fiscale, monopolul comertului cu anumite bunuri, si obligativitatea educatieri confesionale in scolile publice. Separarea dintre Biserica si Stat este nu numai un atribut al modernitatii, ci si ceva esential pentru ca Biserica sa aspire la standarde morale mai inalte. In fond, ce beneficii morale poate avea Biserica din cardasia cu o institutie intemeiata pe jaf institutionalizat?
Atata timp cat bisericile nu doar ca accepta bani de la stat, ci fac si lobby agresiv in acest sens, nu ar trebui sa se ofuscheze atat de tare cand contribuabilii mai cer si cate ceva in schimbul banilor luati de stat. Mai mult, dupa ce ca primesc bani de la stat, popii mai incaseaza si o suprataxa cu factura, si, in cele mai multe cazuri si o suma nefacturata, care e mult mai mare, pentru anumite servicii religioase. Putreziciunea morala e mult mai accentuata in interiorul Bisericii insasi, si a sistemului politic de care este legata, decat a presei „progresiste”.
Pretentiile de genul celor incriminate apar tocmai datorita faptului ca o parte din organizatiile religioase, cu precadere BOR, sunt finantate din banii contribuabililor. Astfel, oricine se considera indreptatit sa beneficieze de serviciile religioase, si sa puna conditii cu privire la desfasurarea acestora. Biserica inceteaza sa fie un club privat in momentul in care accepta bani publici.
de acord total cu primul comentariu. istoric insa cand privim vedem cum statul a nationalizat averile manasatirilor ceea ce ridica probleme speciale de interpretare a cazului.
si la fel de important, mai toate asa zisele organizatii ale societatii civile, foarte active in problema asta, traiesc mai mult din banii de la stat. dar nu vad pe nimeni sa le dea lor sfaturi. si oricum, cred ca vor „democratizarea” Bisericii, nu intreruperea finantarii, pentru ca asta ar insemna independenta
Problema averilor manastiresti e una destul de complicata, pentru ca averile respective, in principal teren arabil si paduri, dar si sclavi si iobagi au fost acordate tot de catre stat (suveran) sau reprezentantii acestuia (nobili), care le obtinusera ei insisi prin violenta in multe cazuri. Mai mult, in urma reformelor lui Cuza au fost secularizate cu precadere averile unor manastiri de la Atos, Ierusalim, Sinai, si nu a celor care tin in prezent de BOR. Mai mult, in perioada comunista, BOR a acaparat o parte din proprietatile confiscate de regim de la alte culte (BC, BgC). Mai mult, dupa Revolutie, multe din proprietatile BOR din perioada interbelica au fost restituite. Anul trecut BOR a avut un profit declarat la fel de mare ca McDonalds, dar acte de caritate la fel ca BC, care are de zece ori mai putini enoriasi. In consecinta, popii nu sunt victime in niciun caz.
ONG-urile care sunt active in miscarea de secularizare – e cam unul singur, axat strict pe asta din cate stiu – nu primesc bani de la stat, si nici nu militeaza pentru „democratizarea” bisericii, ci exact pentru punctele mentionate mai jos:
– intreruperea finantarii de la buget a cultelor;
– desfiintarea privilegiilor fiscale si comerciale;
– desfiintarea obligativitatii predarii religiei in scoli, pe baze confesionale.
„Nu conteaza ca Biserica ar trebui tratata ca o institutie privata in care participarea este voluntara. „
Nu, nu ar trebui. Şi nu, Biserica NU este o instituţie privată, ci o veritabilă corporaţie aflată intr-un raport de tip fascist cu statul român. Biserica este printre beneficiarii raptului instituţionalizat la care se dedau organele statului, ca atare angajaţii săi NU sînt simpli colportatori ai credinţei sau gîndirii religioase, ci funcţionari publici aflaţi in solda statului. Iar aberaţiile şi mutaţiile din societatea închipuit civilă nu justifică participarea bisericii la împărţirea şi chiar recoltarea prăzilor obţinute prin jaf sau înşelătorie sub pulpana statului. Să mai amintesc de faptul că această biserică a fost aliatul loial al pcr şi mai recent a colaborat intens, inclusiv electoral, cu toate partidele? Deci numai privată şi civică nu e bor, ci rapace şi publică ca orice instituţie a statului.
discutia initiala nu era legata de finantarea Bisericii. oameni, care nu fac parte din Biserica, puneau sub semnul intrebarii anumite practici. daca as vedea ca „societatea civila” lupta doar pentru intreruperea finantarii, nu as vedea nimic in neregula. dar ce vad este o campanie comunista. de pilda, si ongurile pt secularizare nu lupta pt scoaterea scolii de sub stat, ci pt inlocuirea educatiei religioase cu una stiintifica. sau cji care primeste bani de la stat ii trage tot in directia asta.
cat priveste secularizarea averilor e de bun simt, libertarian vb, ca nu poti merge cu punerea la indoiala a dr de propr. pana la adam si eva
Indiferent de paradigma in care e considerata educatia, cea stiintifica ofera perspective mult mai largi decat cea religioasa, mai ales in conditiile in care e predata cea din urma in scolile de pe la noi (ex. pilde care invata ca daca nu mergi duminica la biserica, te calca masina). Fara evolutia stiintifica si tehnologica din ultimii 150-200 de ani am fi atestat neputinciosi la moartea unei jumatati din copii pe care i-am fi avut, am fi stat la lumina opaitului, si am fi riscat sa murim in fiecare zi de ciuma, holera, sau pur si simplu de foame. Defapt, capitalismul si evolutia stiintifica si tehnologica sunt legale in mod indisolubil. Ori stiinta nu a evoluat prin rugaciune, ci datorita faptului ca oamenii au studiat, au experimentat, s-au acumulat cunostinte.
Si eu as prefera un sistem de vouchere, cu anumite standarde de calitate, in locul sistemului centralizat de acum, insa din pacate o astfel de solutie este mult prea departe. Inainte de a folosi apelativul de „comunist” la adresa unor oameni, trebuie sa intelegi ca multi dintre ei ar prefera un sistem privat, insa isi dau seama ca e un vis prea indepartat. Astfel, incercarile de imbunatatire ale sistemului actual e un „second best”.
Desigur, ar fi preferabil sa avem un sistem competitiv de invatamant, bazat pe initiativa privata. Nu e un secret pentru nimeni ca, in primul rand datorita etatizarii excesive si „reformelor” total incoerente din ultimii 20 de ani, scolile au decazut chiar sun standardele din perioada comunista.
Daca educatia ar trebui sa se adapteze strict la cerintele pietei, iar fiecare materie optionala ar costa in plus, ma indoiesc ca ar exista prea multi parinti care n-ar inlocui ora de religie cu una de matematica, de fizica, chimie, biologie, care sa creasca sansele de reusita profesionala ale propriului copil.
@Alex Nicolin
Statul plateste Biserica pentru a-si rascumpara greselile lui istorice facute pe timpul ateului mason I.Cuza, care a confiscat ilegitim o buna parte a proprietatilor bisericesti. Pus in fata situatiei de a retroceda toate terenurile furate de catre statul secular Bisericii, statul roman – inclusiv comunistii, care urau Biserica de moarte – a ajuns la acest compromis cu Biserica, de a-i plati pe preoti si a ii sustine activitatea social-filantropica.
Biserica deja plateste impozite pe activitatea comerciala (vanzarea de carti si obiecte de cult). Numai pe activitatea cultica nu plateste nimic, cum este si firesc.
Si poate ca nu stiati asta, dar nimeni nu este obligat sa plateasca la nunti/botezuri/parastase, asta o fac oamenii din obisnuinta si depinde de preot. Insa oficial acele slujbe se oficiaza gratuit. Este firesc insa ca sa iei bani de la cei mai putin credinciosi care vin rar la Biserica, de regula doar la nunti, botezuri, inmormantari, dar si atunci, plata tine de traditia autohtona, nu de o instituire oficiala. Desi sunt biserici unde vezi afisate preturile pentru diverse slujbe.
Progresul umanitatii sub diversele ei aspecte nu este rezultat al capitalismului, al rationalismului si cu atat mai putin al ateismului.
Oamenii care au dus la dezvoltarea stiintifica, culturala, umana a societatii au fost in mare parte oameni cu credinta si frica de Dumnezeu, credinciosi practicanti, care nu isi atribuiau lor descoperirile facute ci bunului Dumnezeu. Deci da, rugaciunea chiar a ajutat omenirea si ajuta in continuare.
Ateismul in schimb nu a creat nimic bun ci numai rau: crime abominabile (300 milioane morti doar in Rusia si China in ultimul secol; masinaria de razboi SUA a produs mult mai multe in lunga ei istorie incepand de la infiintare prin macelarirea bastinasilor), incultura si lipsa de educatie, gandire sociopata in spiritul darwinismului social si a urii de saraci, distrugeri de culturi intregi cu precadere religioase, dezintegrare sociala, haos in societate, relativism moral.
Sa constitui o societate pe criterii stiintifice este o porcarie, o eroare, intrucat, stiinta este doar un instrument de care omul se ajuta, nu un scop in sine.
In primul rand, societatea nu se poate „construi”, constructivismul social fiind doar o alta forma de planificare centrala, sortita esecului la fel ca cea din domeniul economic. Grupurile care adopta anumite norme sociale, care favorizeaza colaborarea armonioasa intre indivizi, si minimizeaza conflictele, se vor impune pe termen lung in fata altora, care au norme mai putin eficiente. Practic societatea moderna, caracterizata de capitalism, de dezvoltare economica, stiintifica si tehnologica fara precedent este rezultatul unui proces indelungat de evolutie sociala. Pana si grupurile cu norme diferite sunt sub presiunea de a adopta pe cele mai eficiente, datorita concurentei cu grupurile mai puternice. Conflictele la care asistam azi sunt produse de forte retrograde, printre care cele mai importante sunt fundamentalismul religios si autoritarismul etatist, care incearca sa se opuna progresului umanitatii.