Crestinii au calcat iar in strachini. In loc sa se ocupe de redistributie sociala, ecumenism si “aggiornamento”, au iesit in strada sa strige impotriva cipurilor biometrice. Prost imbracati, cu figuri suspecte, inarmati cu icoane, cruci si steaguri tricolore, credinciosii au oferit opiniei iluminate intregul spectacol al inapoierii noastre. Unde s-a mai pomenit in sec. XXI ca o mana de oameni cu haine ponosite sa cante in piata publica imnuri bisericesti?! Dupa o asemenea isprava, dupa Tanacu si alte cate vor mai fi, se mai poate indoi cineva unde trebuie cautata subdezvoltarea noastra materiala si psihologica?!
Si totusi, daca e sa ne uitam strict la cerinta principala a manifestantilor – existenta unor acte alternative – ne copleseste uimirea. E o dorinta legitima, de inteles chiar si de cei mai anticlericali dintre noi. Poate la mijloc e doar spaima unor oameni incapabili de adaptare, consecinta unei viziuni apocaliptice, dorinta de prozelitism, samd. Mi-e greu sa spun ce i-a impins sa iasa in lume, insa, orice iubitor al libertatii ar trebui sa fie bucuros. Pentru ca, indiferent daca pericolul e real sau nu, cineva a remarcat pe buna dreptate ca din directia statului vine cea mai mare amenintare. Si asta in timp ce multiplele organizatii ale societatii civile protesteaza pentru te miri ce…
In fine, daca se poate imputa ceva in tipul acesta de manifestatii este excesul de apocaliptic, o tendinta din ce in ce mai vizbila in ultima vreme si printre ortodocsi. Speriati de perspectiva noii ordini mondiale, a statului mondial, a “erei Varsatorului”, a conspiratiilor oculte, multi crestini se arunca in bratele speculatiilor legate de sfarsitul lumii, foarte in voga in mediile protestante. Fiecare noua ingradire a libertatii este vazuta drept un nou argument pentru iminenta “vremurilor din urma”. Insa, departe de a se constitui intr-o opozitie lucida la prezenta tot mai invaziva a statului, aceasta asteptare anxioasa nu reprezinta altceva decat o invitatie la defetism si teroare psihologica, servind, practic, de minune oricarui dictator in devenire.
Oricum, pana una alta, sa ne bucuram de constiinta civica a semenilor nostri.
Din moment ce amenintarea cu un stat mondial este tot mai reala iar acest fapt, impreuna cu altele asemenea care se petrec azi chiar sub ochii nostri sunt semne indubitabile ale vremurilor, nu vad absolut deloc o reactie exagerata in aceste speculatii.
Aaaa, ca nu asa trebuie sa „se vorbeasca” in spatiul public, e cu totul alta problema. Oricum ar fi, lucrurile o sa continue sa mearga inspre tot mai rau. Si nu e defetism, e o simpla constatare.
spunea un batran ca oamenii se impart in 2: cei care se pocaiesc si cei care nu se pocaiesc. Pentru primii virtutea iese (cata iese) din suferinta si asceza impletite cu gandul la moarte (judecata) si este (ca la Aristotel, desi el era mai this-worldly, poate) un joc de societate, ‘contagios’. Ca in jurul copiilor din fratii Karamzov. E ‘singura virtute care e mai mult decat o moda’, zicea Chesterton. Ultimii sunt ‘in the long run we are all dead’ din toate partidele, pana atunci cu virtuti cate sunt eventual necesare inainte de inchidere in Disneyland – si unde nu e inca ‘the long run’?!
q: cum actioneaza ‘sentimentul apocaliptic’ asupra primilor? dar asupra ultimilor? exemple? Hoppe neajustat la care se aplica? putem spune pe unde ne situam dupa reactia la Apocalypse Now?
In toata splendoarea:
http://www.youtube.com/watch?v=SQEDB3gn0MQ
Faptul că însuşi papa vorbeşte în public despre o religie unică, Medvedev a prezentat un ban din ceea ce va fi moneda unică mondială – iar aceste aspecte apar în Apocalipsă – are rolul de a nelinişti toţi creştinii de bun simţ.
Iar unii dintre ei simt nevoia să facă publice temerile lor – poate se mai deşteaptă un pic oamenii din această amorţeală mentală.
Cât despre „imagine” … fiecare luptă cu armele pe care le crede de cuviinţă.
Apropo de libertăţile încălcate – de ani buni, sarea este IODATĂ obligatoriu (cică pentru protejarea sănătăţii noastre), fapt care a dus la o creştere semnificativă a numărului de cazuri de dereglare a glandei tiroide. Şi nu am văzut niciun medic în stradă să protesteze.