Cu admiratia nedisimulata pentru cei cu adevarat puternici, presa locala ne anunta despre programul agitat al guvernatorului bancii centrale. Prins intre o conferinta a Comisiei Trilaterale la Berlin si o prezentare succinta la Bucuresti a raportului “Falimentarea naturii – negarea limitelor planetei”, intaiul bancher al tarii a fost nevoit sa ignore problemele globale pentru a se concentra asupra crizei cipriote. Dar nu inainte de a reaminti, intr-un puseu de sinceritate, ca este “intr-un fel un produs al Clubului de la Roma”.
Acum, daca lasam la o parte extazul in fata “organizaţiei internaţionale elitiste de reflecţie asupra problemelor globale”, ar fi interesant de vazut ce au in comun astfel de asociatii stralucitoare.
In primul rand ar fi membrii care le compun sau care le-au infiintat. Atat in cazul Trilateralei, dar si al Clubului de la Roma (desi puteti include aici fara probleme Grupul Bilderberg sau CFR) apare spectrul familiei Rockefeller.
Apoi, exista mai multe teme de discutii similare, dar, in general, ele reprezinta remixuri ale unei singure melodii: reducerea populatiei. Sigur ca nu veti intalni cu necesitate aceasta sintagma decat in cazuri izolate, insa ea apare sub multe alte forme edulcorate, pentru a putea fi mai usor inghitite de mass media oricum obediente.
Iata, de pilda, un rezumat al pozitiei Clubului de la Roma intr-un document “The first global revolution”, publicat in anul 1990:
“In cautarea unui dusman comun asupra caruia sa ne unim, am venit cu ideea ca poluarea, amenintarea incalzirii globale, penuria de apa, foametea si altele asemanatoare se potrivesc descrierii. Toate aceste pericole sunt cauzate de om…Adevaratul dusman, atunci, este umanitatea insasi”. Unul dintre semnatarii manifestului, Alexander King, este si fondator al Clubului de la Roma, iar astfel de idei nu reprezinta o intamplare. Acelasi King se arata ingrijorat de eficienta unui insecticid folosit in Africa: “Indoielile mele au survenit in momentul in care DDT a fost introdus. In decursul a doi ani, in Guyana, aproape ca a eliminat malaria. Asadar, galceava mea principala cu DDT este ca a contribuit la problema populatiei”.
Celebritatea organizatiei a fost potentata de o carte aparuta in 1972, “Limits to growth”, scrisa de Dennis L. Meadows, care anunta iminenta epuizarii principalelor resurse naturale in urmatoarele doua decenii. Bineinteles ca nimic din toate prorocirile negre ale raportului nu s-au adeverit, ceea ce nu a constituit un motiv suficient ca ele sa nu fie reluate cu aceeasi energie.
“… deoarece tot felul de planificatori, specialisti in prognoze, cititori in stele si profeti doresc sa impresioneze publicul cu puterile lor, datele previziunilor sunt sumbre. Istoria cunoaste o invazie de epave care nu reprezinta nimic altceva decat prognoze economice sofisticate eronate. E de mirare ca lumea mai asculta asa ceva” (Jacqueline -Kasun – “Razboiul impotriva populatiei”, Ed. Provita ).
Cealalta entitate amintita mai sus, Comisia Trilaterala, infiintata de neobositul David Rockefeller,in 1973, este framantata de aceeasi obsesie a “planificarii populatiei” si a insistat pentru transferuri financiare dinspre tarile bogate catre cele subdezvoltate, sub conditia sa-si indeplineasca obiectivele de reducere a populatiei. “Mesajul din timpul sedintelor (Comisiei Trilaterale – n.r.) era ca problemele puse de “cresterea rapida a populatiei nu se negociaza”” (Jacqueline Kasun).
Toata acesta idee sinistra are repercursiuni dramatice in vietile oamenilor. De la educatie sexuala, planificarea familiala si incurajarea diversitatii, pana la sterlizari, avorturi fortate si infanticid sunt diferente de grad importante, insa in spate se afla o filozofie eugenista, asa cum arata Kasun in excelenta sa carte. De asemenea, pasiunea ecologista nu face altceva decat sa ascunda adevarata preocupare a “organizatiilor internationale elitiste”, cu tot cu miile de ONG-uri mai mult sau mai putin constiente de programul derulat.
“Problema reala a planificarii familiale de stat nu este una a familiilor iesite de sub control, ci a planificatorilor iesiti de sub control. Miscarea controlorilor demografici este alimentata de o filozofie sociala, care sustine ca nu exista un standard universal si neschimbat de bunatate, adevar si justitie. Mai degraba, miscarea imbratiseaza punctul de vedere ca valorile trebuie sa se schimbe pentru a se acomoda tehnologiei si nevoilor in schimbare ale societatii. (…) Liderii controlului populatiei sunt cei care interpreteaza intelesul schimbarilor sociale si tehnologice; sunt cei cativa “luminati”, care dicteaza ce schimbari in credinta si comportament sunt mai potrivite noior conditii si reprezinta ierarhia care impue noile standare subiectilor lor” (Kasun).
Infanticidul nu e in niciun caz o practica moderna, „progresista”. Ba, in multe cazuri este tocmai rezultatul unor traditii retrograde cu privire la rolul femeii in familie si societate (ex. in India). Sterilizarea si avorturile fortate, practicate in China sunt intr-adevar abuzuri impotriva libertarii individuale.
„Toata acesta idee sinistra are repercursiuni dramatice in vietile oamenilor. De la educatie sexuala, planificarea familiala si incurajarea diversitatii, pana la sterlizari, avorturi fortate si infanticid sunt diferente de grad importante, insa in spate se afla o filozofie eugenista, asa cum arata Kasun in excelenta sa carte.”
Nu vad cum educatia sexuala si incurajarea diversitatii pot avea efecte dezastruase. Cel putin educatia sexuala contribuie la prevenirea raspandirii unor boli mortale, ca HIV, si la cresterea sigurantei reproductive. Femeile care azi supravietuiesc in numar mai mare nasterilor, si nasc mai putini copii, pe care ii pot ingriji mai bine, au contribuit enorm la dezvoltarea unor tari altadata extrem de sarace. Femeia eliberata de rolul de „fabrica de copii” si sclav domestic inceteaza sa mai fie o marfa, si devine un jucator in economie.
educatia sexuala a fost conceputa ca un program guvernamental explicit de control (reducere) al populatiei, inainte de sperietoarea SIDA. ca orice program guvernamental a dat rateuri, in sensul in care a sporit promiscuitatea sexuala, a marit numarul sarcinilor, etc. programele de educatie sexuala, cel putin in sua, stimuleaza elevii sa refuze atat mariajul traditional monogam cat si autoritatea parintilor. copii de gradinita se duc la baie in grupuri mixte, se recomanda masturbarea, neincrederea in familia traditionala, explorarea diverselor forme de sexualitate, etc. daca ai sa te uiti pe Kasun, recezenta favorabil de T. Sowell, printre altii, ai sa intalnesti o multime de exemple. in cazul in care astea ar putea sa te convinga
„Ca orice program guvernamental a dat rateuri, in sensul in care a sporit promiscuitatea sexuala, a marit numarul sarcinilor, etc.”
Datele spun altceva.
http://www.economist.com/blogs/graphicdetail/2012/02/daily-chart-4
Nu doar rata sarcinilor la adolescente, dar si rata avorturilor a scazut simtitor in ultimii 20-30 de ani. De acord ca programele de stat au o un slab randament. Insa exista si organizatii private sau mixte care ofera educatie sexuala si programe de planificare familiala celor mai saraci.
In plus, nu vad de ce ar vrea guvernele sa reduca populatia. Pana la urma, statul social e incapabil sa existe fara o populatie in continua expansiune. Scaderea natalitatii are cauze multiple, iar unele dintre ele sunt intr-adevar actiuni ale statului. Cele mai multe nu.
daca te uiti pe serii statistice mai intinse (1975-1995, de ex.) ai sa observi altceva, iar ele trebuie corelate cu niste cauze specifice (politicile statelor sua in domeniu). de pida, california este foarte avansat in aceasta privinta. in perioada 1970-1976, fertilitatea adolescentelor a scazut in toata tara, inclusiv in california, insa aici rata sarcinii a crescut de 20 de ori fata de nivelul intregii tarii, iar in districtul Humboldt, cu o politica similara, de 40 de de ori
apoi, trebui avute in vedere ca multe state au acum legi care cer consimtamintul parintilor pentru avort, cu rezultatul ca a scazut rata sarcinii, a avortului si a fertilitatii. alt ex., statul utah a dat o lege in 1980 care cerea consimtamantul parintilor pt contraceptive, cu rez. in urmatorii ani ca au scazut ratele sarcinii, avortului.
cand statele ohio si georgia au incetat subventiile pt avorturi, au scazut atat sarcinile, cat si avorturile.
importanta insa e teoria si anume ca oamenii raspund la stimulente. „daca tinerilor li se ofera discutii despre sex si sunt asigurati ca prezervativele si pilulele ii fac mai protejati”, multi isi vor asuma raiscuri pe care le-ar evita”.
cat priveste asa numitele org. private, de pilda institul citat de tine, apartine de planned parenthood, o organizatie „privata”, iar majoritatea fondurilor provin din subventii guvernamentale sau de la clinici (care se bazeaza in mare pe subventii guvernamentale pt sanatate prevazute pt cei cu venituri reduse), vezi kasun pt mai multe detalii
Deasemenea, se observa ca in perioadele de avant economic, facilitat de indepartarea acelor politici economice, numarul de sarcini a scazut. Desi pare paradoxal, indivizii fara alte perspective aleg sa se reproduca mai des decat cei care le au. De exemplu, daca alegerea e intre cariera si copii, iar posibilitatile de cariera sunt limitate, rezultatul e previzibil. Asta e una din cauzele de scadere a natalitatii in societatile care au facut tranzitia catre un grad mai ridicat de urbanizare si dezvoltare economica.
Exista si autori care argumenteaza ca sarcinile la varsta adolescentei, impreuna cu gradul mai ridicat de destramare a familiei sunt mai degraba un efect, decat o cauza a saraciei cronice. Intr-adevar, cresterea numarului de sarcini la adolescente a corespuns in America cu o serie de politici economice (inflatie, supra-reglementare, deficite cronice si cresterea datoriei publice) care au impins un numar mai mare de oameni in saracie cronica, prin distrugerea permanenta a unor locuri de munca.
Constatarile studiului sunt pertinente, dar solutiile nu prea: http://www.contemporaryfamilies.org/economic-issues/teen.html