Potrivit filosofului Gabriel Liiceanu, “a nu iti utiliza dreptul de vot este o crima la adresa celor care au murit in ’89. (…) In orice situatie se poate vota!”. Prietenul sau, Andrei Plesu, sugera mai demult obligativitatea votului, avand in vedere penalitati pentru cei care nu isi exerseaza acest drept. Mi-e greu sa ma gandesc de ce ar fi o crima sa nu participi la vot. Din cate imi dau seama, oamenii au murit la Revolutie pentru libertate si nu in mod necesar pentru democratie. Daca li s-ar fi spus ca, in urma sacrificiului lor, ar urma sa aleaga intre comunisti si securisti, probabil ar fi reluat injuraturile lui Petre Tutea dupa iesirea din puscarie. Deci, nu e asa de simplu de facut o alegere. Apoi, un drept presupune si posibilitatea de a nu-l exercita, altfel este o obligatie. E ceva elementar. Daca am dreptul la libertate de expresie, iar cineva ma obliga sa strig opt ore pe zi in gura mare, “jos cutare!” sau “”hai ai nostri!”, atunci, in mod clar, dreptul se transforma intr-o tortura. De asemenea, nu trebuie uitat ca, in filosofie, democratia nu s-a bucurat aproape niciodata de o mare respectabilitate, asa ca in refuzul votului te afli intotdeauna intr-o companie de gala, iar asta nu inseamna ca esti un nazist/comunist/fundamentalist.

CEO-ul Apple, Tim Cook, si-a recunoscut homosexualitatea, prilej de bucurie si momente emotionante pentru spiritele neincorsetate de pe mapamond. “Sunt mandru ca sunt gay si consider ca a fi gay este unul din cele mai frumoase cadouri pe care mi le-a facut Dumnezeu”, a afirmat Cook. Grupurile de presiune de profil, adica ONG-urile LGBT, au fost stimulate de fascinanta confesiune si au lansat, ca de obicei, comunicate de presa caraghioase: “Milioane de oameni isi vor gasi acum inspiratia intr-un aspect diferit al vietii sale. Tim Cook este o dovada pentru tinerii LGBT care pot visa sa ajunga cat de mari le permite mintea, fie ca vor sa fie doctori, senatori sau chiar CEO ai celui mai mare brand”. La rand, au urmat apoi declaratiile despre trecutul dureros al comunitatii, stigmatul public si legal asociat miscarii, pericolele infruntate la tot pasul de bravii luptatori pentru libertate. Altfel, in luna aprilie, CEO-ul Mozilla, Brendan Eich, a fost fortat sa demisioneze dupa ce s-a descoperit ca a donat 1000 de dolari unei campanii impotriva casatoriilor intre persoane de acelasi sex.

Nu trece o saptamana fara ca rusii sa nu ameninte Occidentul cu o invazie sau chiar cu ocupatia efectiva. Asta, bineinteles, daca nu ai ce face si pleci urechea la canalele de informatii mainstream. Ieri, de pilda, NATO, aceeasi organizatie care anunta cu poze din satelit cotropirea totala a muscalilor in Estul Ucrainei,  avertiza ca patru grupuri de avioane rusesti au zburat deasupra Marii Baltice, a Marii Negre si a Oceanului Atlantic.  Pentagonul, adica tot NATO, a fost categoric: “este o agresiune ruseasca. Cred ca vor sa isi arate din noua forta”.  In urma cu o saptamana, marina Suediei, o tara neutra, deci inevitabil victima potentiala a Rusiei, cauta de zor un submarin buclucas, care-i violase apele teritoriale. Nici nu a mai fost cazul sa fie indicata provenienta pentru ca toata lumea stia oricum originea amfibiei invizibile. In final, nu s-a gasit nimic, dar asta  a fost cu atat mai bine. Nimeni nu s-a indoit ca Rusia a incercat o agresiune infama a Scandinaviei.  Doar ca amuzament si bilant, in ultimele luni, potrivit presei occidentale respectabile, Vladimir Putin a tintit Scotia, Estonia, Finlanda, Suedia, SUA, Republica Moldova si, firesc, Ucraina.

Dupa ani buni de reforma a statului, innoire institutionala si procese hipermediatizate care ar fi trebuit sa bage spaima in corupti, lucrurile arata, in mare, la fel.  E drept ca are loc o reglare de conturi soldata cu arestari numeroase, dar nu e deloc clar cine pe cine loveste. Ipoteza cea mai vehiculata pe la colturi plaseaza initiativa ultimei campanii de arestari in recomandarile partenerilor americani, satui de obstructiile romanilor.  Casa Alba ar avea nevoie, vezi Doamne, de un stat functional, ca aliat impotriva marelui dusman de la Rasarit. Toate bune si frumoase, dar din experienta relevanta, nu rezulta nicidecum ca acesta ar fi profilul cautat de aliatii nostri de peste ocean. Apoi, chiar daca s-ar dori o purificare morala si o eficientizare a statului, nu vad de ce metoda supravegherii, ascultarilor, filajelor si a puterilor extinse, acordate institutiilor de control ar fi cea mai eficienta. Toata teoria si practica sunt impotriva, dupa cum se poate vedea chiar din ultimul scandal de filaj de la noi.

Nu uitati sa sarbatoriti astazi Hallowenul, mai ales in scoli. Conform unor interpretari, aceasta ar fi o sarbatoare crestina, modificata, adaptata, dar tot crestina. Nu pot sa cred acest lucru pentru simplul motiv ca ONG-urile eliberatoare refuza sa vorbeasca despre subiect. ASUR nu apare cu declaratii, Remus Cernea nu combate aiuritor, iar profesorul de filozofie de la Buzau nu cere indepartarea maturilor si a dovlecilor din scoli. E liniste si pace. Copiii nu sunt indoctrinati, terorizati, lumea asteapta cu nerabdare venirea vrajitoarelor.