Blogroll
- Interview 1878 – Dubai Doused by “Rain Bomb” (NWNW 552)
- Artist Has Lived In Stanley Park In Vancouver For 30 Years
- How to Defeat A Gatekeeper – #SolutionsWatch
- Leben im Shtejtl
- Eva Evans' Cause Of Death
- “May my Prayer be Set before You…” Exploring a Lenten Chant
- 2024 Secret Angel Christmas Charity Campaign Results
- Offsite Post: ‘Whither St. Andrew’s Day in Dixie?’
- Interview 1877 – The Age of Neurowarfare with Stavroula Pabst
- The Other Child
- Eva Evans Died At 29, But Not "Suddenly."
- "To Not Deal With Trauma Is To Be At War With Yourself. To Hide Deep Pain Takes An Enormous Amount Of Energy." Tim Fletcher
- Zoom Gathering Today At 2 pm EDT
- This Is What The Globalists REALLY Fear
- Sunday of St. Mary of Egypt
- The Fifth Sunday: St. Mary of Egypt
- Fifth Sunday of Lent
- Dr. William Pepper on the Assassination of Martin Luther King (2018)
- On Humility
- The Tragedy of Man
- Guest Post: ‘Prophecy Of A Theban Princess: A Review of FOR A RADICAL LIFE by Daria Dugina’
- The Akathist Hymn
- Interview 1876 – Iran Strikes, WHO Protests, German 4/20 (NWNW 551)
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- Offsite Post: ‘The Power of Women’
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Offsite Post: ‘German Greatness’
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Ceainăria contra școlii |
Critica de film |
Scris de Ninel Ganea |
Marţi, 13 Iunie 2017 08:07 |
Au existat vremuri în care te puteai uita aproape nerușinat la un film făcut la Holywood. A fost o vreme chiar când propaganda civilizatoare a Apusului era ridiculizată în producțiile americane, când democrația nu reprezenta un concept hieratic, iar comunitățile tradiționale nu erau apriori doar surse de autoritarism, sau orice „ism„ se mai întâmplă să pice în dizgrație. Un astfel de film a fost „Teahouse of the August Moon”, realizat în anul 1956, cu o distribuție de gală, din care făceau parte Marlon Brando, în rolul unui trăducător nipon descurcăreț pe nume Sakini, și Glenn Ford, în postura aiuritului căpitan Fisby. Pelicula a fost adaptată după romanul omonim al scriitorului Vern Snider, un fost ofițer de contrainformații, specializat în războiul psihologic și detașat pentru o vreme pe insula Okinawa, unde a fost guvernatorul militar al unui sat. Așadar, romanul și filmul, care nu respectă întru totul același scenariu, au la bază o experiența istorică concretă a unui observator cu umor, suficient de detașat și înzestrat încât să redea cu ironie și talent agresiunea culturală împotriva locuitorilor dintr-un cătun. Departe de a fi un comentariu pe marginea neocolonialismului, pelicula poate fi interpretată fără prea mari eforturi într-o cheie mai amplă din care perechile dialectice (Vest-Est) sunt depășite, pentru a surprinde câte ceva din însăși esența procesului de modernizare (americanizare, democratizare). Filmul este, deci, o comedie despre încercarea armatei americane de a aduce binefacerile ideologice ale lumii noi în rândul unei comunități foarte „rămase în urmă” de pe insula Okinawa, cu numele Tobiki. Protagonistul principal în toată această întreprindere eroică este un colonel pe nume Purdy (jucat de Paul Ford), care aspiră la rangul de general, dacă misiunea de a-i învăța pe băștinași democrația reușește. Birocrat tipic, limitat și stereotip, provenit din rândurile corporatismului, Purdy speră să dea marea lovitură a carierei în Tobiki. „Ce știam eu de străini? Dar treaba mea este să-i învăț sensul democrației pe aceștia. Și vor învăța ce înseamnă democrația, măcar că va trebui să-i împușc pe toți”, își mărturisește Purdy candid obiectivul său. Chiar dacă nu se ridică la standardele cerute, omul însărcinat de colonel pentru reeducarea populației este Căpitanul Fisby. Instruit în științe umaniste și șovăilenic, căpitanul nu are nimic din dexteritățile cazone ale superiorului său. În cuvintele lui Purdy, obiectivul pe care îl are de îndeplinit Fisby este de a-i „învăța pe băștinași să fie umani”, cu trimitere la specializare acestuia în umanism. Putem vedea în acest episod doar o caricatură reușită, a unor inadaptări militare în sfera civilă, dar eu cred că atinge ceva din din specificul inextricabil modern. Accentul pe reguli, pe coduri abstracte de legi care „eliberează” individul de povara deciziei personale, tirania literei care știm bine că ucide, au devenit astăzi omniprezente. De la inflația nesfârșită de legi până la codurile de proceduri cu care se înconjoară orice instituție, fie ea publică sau privată, totul indică o maladie mai profundă, cu rădăcini care merg cel puțin până la proiectul enciclopedic și care văd în comunitățile tradiționale un dușman implacabil. Care trebuie supus, dominat și ajustat pentru a fi în normă, pe calapod, procustian. Dar pentru ca toate aceste lucruri să aibă loc, este musai ca satul să treacă prin reeducare, iar reeducarea nu poate începe decât în școală. Drept pentru care, la indicațiile neobositului colonel, Fisby trebuie să construiască, în primul rând, o școală în formă de pentagon, chiar dacă oamenii nu sunt doritori. Apoi, același căpitan trebuie să organizeze Liga Femeilor pentru Acțiune Democratică. Băștinașii au posibilitatea să învețe astfel ce înseamnă democrația pe cale pașnică. Dacă nu cooperează, există și variante mai neplăcute de a deprinde bunele maniere politice, după cum limpede se exprimă entuziastul Purdy. Căpitanul face o figură mai bună doar prin comparație cu superiorul său, deoarece idealurile sale rămân pentru multă vreme îndreptate tot spre o viziune ultramaterialistă. Când localnicii îi oferă cadouri diverse făcute cu mâinile lor, gândurile lui zboară către „producția de masă” și posibilitatea de a face avere împreună: „Am putea începe o industrie aici, chiar acum, în Tobiki”. Spre comparație, unul din meșteșugari îi spune că se mândrește că face o ceașcă de ceai pe săptămână. În consecință, resursele destinate reeducării sunt deturnate, prin complicitatea căpitanului și spre bucuria nativilor, pentru construcția unei ceainării. Din nou este amuzant să observăm cât de cunoscute ne sunt atât planificarea „inteligentă” pentru bunăstare(fonduri europene, în cazul nostru) cât și strategiile de fraudă. Tot hazul filmului provine din această tentativă soft agresivă de a înlocui cultura locală cu o versiune barbară (o fi existând oare alta?) a vulgatei iluministe. Eșecul relativ al proiectului modern în film nu ar trebui să ne facă foarte încrezători. Însăși dispariția în zilele noastre a unor astfel de pelicule sugerează că barbaria și reeducarea modernă accelerează aproape nestingherite, în tentativa de a nivela orice insulă de tradiționalitate (normalitate).
|