Ultimul element al puzzle-ului corporatisto-fascist al Uniunii Europene a fost in sfarsit dezvaluit saptamana trecuta odata cu prezentarea noului pact fiscal al zonei euro. Puterea judecatoreasca va lua loc la masa decidentilor UE, cu puteri depline. Iar viitorul guvernantei UE, in cazul supravietuirii sale, pare unul evident: un santaj politic arbitrat de ceea ce pe celalat tarm al Atlanticului poarta numele de “Government by Judiciary”.

Curtea Europeana de Justitie va deveni cea mai importanta institutie din UE. Ea va nivela reglementarile de pe intregul Continent, dupa modelul Curtii Supreme a SUA. Si va deveni principalul instrument de santaj al politicienilor europeni si al corporatiilor, deja extrem de active la Bruxelles, unde au ocupat deja un intreg cartier, ce poate fi usor denumit cartierul lobby-ului. Sau al capturarii reglementatorilor.

Principala modificare adusa de pactul de saptamana trecuta, cea referitoare la obligativitatea unui deficit structural de 0,5% din PIB, are exceptiile sale. In plus, modul de calcul al deficitului structural este extrem de relativ, bazandu-se pe raportari statistice si estimari ale componentelor “ciclice” si “structurala”. Pe baza aceluiasi set de date pot fi construite deficite structurale diferite, in functie de ce parte a baricadei te afli, a acuzatorilor sau a paratului. La fel de neincurajator este faptul ca si vechiul tratat cuprindea sanctiuni, care insa nu au fost aplicate niciodata.

Un motiv important pentru care nu s-a intamplat acest lucru este ca Germania a fost prima tara care a incalcat regula deficitului de 3%. Dupa care a urmat Franta. Nici macar in momentul in care Comisia Europeana a propus sanctiuni, acestea nu s-au aplicat, fiind respinse de Consiliul de Ministri. Actualul acord aduce noutatea ca sanctiunile sa fie impuse de Curtea Europeana de Justitie, in urma sesizarii ei nu numai de catre Comisie, ci de catre oricare stat semnatar.

La prima vedere, aceasta prevedere este una mult mai dura. Daca luam insa in calcul logica actiunii politice, care urmareste maximizarea preferintelor subiective ale politicienilor, reprezentanti ai statelor semnatare, atunci noua prevedere se va transforma intr-un veritabil instrument de santaj intre acestia.

Pentru a obtine reglementari mai favorabile statului ai carei reprezentanti sunt, reglementari ce in plan personal se cuantifica in voturi sau finantari mai generoase ale campaniilor electorale, politicienii nu se vor feri sa santajeze reprezentantii altor state, mai subrede fiscal-bugetar, cu actiuni la Curtea Europeana de Justitie. Curte care, la randul ei, va trebui specializata in econometrie, pentru a putea discerne daca un stat a depasit sau nu plafonul de deficit structural de 0,5% din PIB.

O specializare a judecatorilor Curtii Europene de Justitie in econometrie, ii va face pe acestia principalii aliati ai planificatorilor centrali de la Bruxelles. Este numai o chestiune de timp pana cand ei vor putea sa decida nivelul veniturilor publice in PIB pentru statele europene, pe motiv ca solvabilitatea unui stat nu depinde de PIB-ul sau, ci de capacitatea sa de rambursare, adica de nivelul veniturilor publice in PIB. Ceea ce va conduce foarte probabil la uniformizarea fiscalitatii in UE. Orice concurenta fiscala va fi sugrumata de catre CJE, oarba precum ii sta bine justitiei. De asemenea, interesul public va capata un nou inteles in ochii judecatorilor CJE. Privit cu ochii unui (macro)econometrist, acesta va capata numele de “stabilitate”, ceea ce va permite orice bailout, al sectorului financiar, al industriei auto, al companiilor farmaceutice sau celor care activeaza in constructii.