„Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit”, spune psalmistul. Mujicul Marei este relatarea venirii lui Dumnezeu în sufletul lui Dostoievski. Autorul nostru, acum în vârstă de 55 de ani, povestește „o amintire îndepărtată”. La 15 ani de la „Amintirile din casa morţilor” (prima relatare a neuitatei sale detenţii politice siberiene) și mai bine de 20 de ani de la eliberare, cugetul scriitorului revine în baraca deţinuţilor, pentru a putea redeschide, de acolo, ultimul sipet al memoriei. Este perla inimii sale, sfânta Read more

(Primele două părţi le puteţi citi aici și aici)

Din Jurnalul unui scriitor (noiembrie, 1876)

Traducere de Leonida Teodorescu (*)

SFIOASA (Povestire fantastică)

CAPITOLUL AL DOILEA.

I Vis de mândrie.

Lukeria m-a anunţat chiar acum că n-o să mai stea la mine şi că o să se mute imediat după ce o îngroapă pe cucoană. M-am rugat în genunchi timp de cinci minute şi am vrut să mă rog timp de o oră, dar tot mă gândesc şi mă gândesc şi-mi vin tot gânduri bolnăvicioase şi capul mi-e bolnav, atunci ce să te mai rogRead more

Continuăm seria textelor comemorative pe care am început să le propunem cititorilor noștri în preajma bicentenarului nașterii lui Dostoievski (30 octombrie s.v.). Scria undeva autorul nostru: „Am avut odată chiar un prieten. Dar de-acum eram despot în suflet; voiam să am o putere nelimitată asupra sufletului lui; voiam să-i insuflu dispreţul faţă de mediul înconjurător; i-am pretins s-o rupă, arogant şi definitiv, cu acest mediu. L-am speriat cu prietenia mea pătimaşă; îl făceam să plângă, să se cutremure de convulsii; aveaRead more