| Polemici | | Scris de Ninel Ganea | | Miercuri, 16 Mai 2012 10:36 | De regula, in orice discutie despre religie cu o persoana agnostica survine un moment in care ti se reaminteste de evolutionism: “Dar totul a fost demonstrat. Exista dovezi stiintifice care indica limpede originea animala a omului”.
Siguranta afisata si increderea nelimitata in dovezile teoriei nu rimeaza deloc cu sentimele incercate, de exemplu, de Charles Darwin, T.H. Huxley, August Weismann. Pentru toti evolutionistii relevanti, acceptarea teoriei rezida in ultima instanta, in lipsa unor dovezi cat de cat concludente, in credinta. Credinta in evolutionism, bineinteles, dar tot o credinta. Iata cum vedea, de pilda, Darwin lucrurile: “In fapt, credinta in Selectia Naturala trebuie sa se bazeze in prezent in intregime pe consideratii generale…Cand ne aplecam asupra detaliilor, putem demonstra ca nicio specie nu s-a schimbat; nu putem demonstra ca modificarile care au avut loc sunt benefice, ceea ce constituie baza teoriei. De asemenea, nu putem explica de ce la anumite specii au avut loc schimbari iar la altele nu” | |
| Polemici | | Scris de Ninel Ganea | | Luni, 14 Mai 2012 09:19 | “Nu exista niciun dubiu: Jumătate dintre femei simt atracție pentru același sex”. Un titlu obsinuit, aparut ieri intr-un cotidian national. Insa, imediat, cercetatori ne linistesc: “Este un lucru cât se poate de normal”.
Astfel de stiri sunt un fapt comun. In mod curent, ele iau forma urmatoare: un anunt relativ scandalos pentru moralitatea traditionala, urmat de o sustinere pe baze statistice incontrolabile, la care se adauga un beneficiu divers. De pilda, ca sa citez din presa recenta, “s-a descoperit” ca “sexul face economii”, “intareste sistemul imunitar”, “ca trebuie sa ai 12 parteneri sexuali inainte de a te opri la unul”, etc. Ideea acestor studii isi are originea in cercetarile lui Alfred Kinsey, cel care si-a propus sa realizeze o harta a comportamentului sexual. Demersul sau a fost o frauda intelectuala si morala de proportii, presarata de abuzuri sexuale asupra multor copii, tragedii si drame personale. Kinsey si-a condus cercetarile cu sprijinul unei universitati americane de prestigiu si al Fundatiei Rockefeller. | | Critica de film | | Scris de Florin Rusu | | Marţi, 08 Mai 2012 09:12 | Daca sunteti indragostiti de pescuit, de natura, de vechea ordine naturala a lucrurilor, daca va intereaseaza parabola fiului risipitor sau daca vreti sa vizionati unul dintre putinele filme moderne care nu a picat in capcana comercialismului ieftin, A River Runs Through It este filmul pe care trebuie sa-l vedeti.
Filmului, produs in 1992, nu-i lipseste aproape nimic, paradoxal, nici macar vedetele: este regizat de Robert Redford si ii are printre protagonisti pe Brad Pitt. Brad Pitt, a carei performata le umbreste pe cele din Seven sau Fight Club. Pelicula prezinta istoria unei familii de presbiterieni din Montana, stat ai carui locuitori aveau ca singure preocupari, asa cum spune si Brad Pitt, credinta, munca si pescuitul. | | | Polemici | | Scris de Ninel Ganea | | Miercuri, 09 Mai 2012 09:04 | Pentru multa lume Leonard Orban reprezinta tipul specialistului prin excelenta, conectat temeinic la mersul treburilor europene, atent mereu la schimbarile de legislatie comunitara, un interlocutor in permanenta credibil pentru omologii bruxellezi. Cu un discurs curat, desi imbibat de noul jargon al integrarii globale, Orban reuseste sa imblanzeasca gastile politice locale, care, in lipsa unui inlocuitor de incredere, il mentin in functie, indiferent de schimbarile de Executiv. Pentru jurnalisti, el inseamna o garantie a profesionalismului, “un om super-calificat, un om muncitor si decent”. Si intr-adevar, asa pare ca stau lucrurile. Dar asta nu inseamna ca este neaparat bine…
| | Polemici | | Scris de Ninel Ganea | | Luni, 07 Mai 2012 08:43 | La fiecare rasturnare de putere incepe un val de bocete si ieremiade impotriva schimbarilor din functii la asa-zisele institutii “independente” sau companii “private de stat”. Se huiduie contra politizarii, a imposturii, a nepotismului, a sistemului clientelar, a falimentului iminent, a decadentei generale. Un val inalt si puternic de inlocuiri matura toate agentiile bugetare. In timp ce opozitia deplange situatia, puterea saluta triumful competentei.
Jocul acesta plicisitor se desfasoara cu regularitate de mai bine de 20 de ani si totusi nimeni nu are intentia de a-l stopa. Solutia cea mai justa si simpla economic, dar cea mai costisitoare in plan personal, o reprezinta desfiintarea agentiilor publice (ICR, edituri, sutele de autoritati si oficii, samd) si privatizarea firmelor de stat (numarul lor nu poate fi estimat nici macar de oficiali, care precizeaza doar ca sunt vreo 123 de companii mari). S-ar economisi bani si am fi scutiti de pertractari caraghioase. | |
|
|
|
| Pagina 1 din 39 |
.