Ceea ce era evident pentru toata lumea a devenit realitate si pentru agentiile de rating. Deocamdata doar pentru una (Standard&Poor’s), e adevarat! Decizia de retrogradare a ratingului suveran al SUA a fost interpretata de analisti, politicieni si ziaristi drept o lovitura data pietelor financiare, desi, in mare parte, acestea deja facturasera nota de plata a politicii fiscal-bugetare iresponsabile a Washingtonului. Nici nu e de mirare, toti cei care au comentat decizia fiind direct interesati in evolutia pietelor financiare (ca reglementatori, investitori sau ca angajati ai unor actori de pe aceste piete). In realitate, reducerea cu doar o treapta a ratingului SUA este insuficienta, in conditiile in care datoria publica a sarit de 100% din PIB, iar la nivelul statelor federale situatia nu pare mai roz. Cel mai interesant fapt este insa acela ca SUA a fost downgradata de unul dintre cei membri ai oligopolului creat chiar de administratia americana, din care fac parte alaturi de S&P, Moody’s si Fitch, structura definita drept cartel, din motive mai mult politice, evident, chiar de presedintele BCE, Jean-Claude Trichet.

Se pare ca agentiile de rating sunt in prezent principalul dusman al autoritatilor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Presedintele BCE, Jean-Claude Trichet, a atacat public cartelul global format de acestea in repetate rânduri in ultimele saptamâni. „O structura mica oligopolista nu este ceva de dorit la nivelul finantelor globale”, a declarat acesta, in urma sedintei de politica monetara din urma cu o luna, precizând ca actiunile cartelului amplifica volatilitatea pietelor financiare. In plus, Trichet le-a cerut parlamentarilor europeni sa ia in calcul crearea unei agentii de rating europene. „Mai multa competitie este intotdeauna binevenita”, sustinea Lawrence White, profesor de economie la New York University, citat de „Wall Street Journal”. „Insa ceea ce ma ingrijoreaza e ca noile agentii europene vor fi institutii create si conduse politic”, afirma acesta.

De altfel, intr-un interviu acordat SFin in iunie 2008, Lawrence White anticipa ca „pietele vor avea de furca in a disciplina aceste firme, pentru ca institutiile de supraveghere din Statele Unite continua sa oblige companiile aflate sub «umbrela» lor (banci, asiguratori, fonduri de pensii, fonduri mutuale) sa tina seama doar de evaluarile unui grup restrâns de agentii de rating. Pana cand aceste limitari nu vor fi abrogate, pietelor le va fi greu sa ignore evaluarile acestor agentii de rating, chiar daca nu au incredere in ele.” Cu alte cuvinte, in prezent SUA sunt victimele, in niciun caz inocente sau colaterale, ale propriului oligopol, creat chiar de institutiile federale de supraveghere.

Cauzele structurale ale actualei situatii internationale sunt multe si in general bine cunoscute de cititorii acestui blog (sper): de la renuntarea la prinicpiile economice clasice in favoarea interventionismelor keynessiene (si nu numai) la exacerbarea welfare state. Actuala criza este una morala (ce poate fi descrisa economic drept esecul stabilizatorilor keynesieni transferat de la bugetul de stat la cel al fiecarei familii americane, care dispretuieste, ca si statul, economisirea in favoarea consumului), una logica (logica economica a fost inlocuita cu una politica, fapt care a condus la o iresponsabilitate bugetara generalizata, de la cea a Leviathanului federal si a statelor membre, pana la cea a unei simple familii) si nu in ultimul rand una psihologica (comportamentul rational al oamenilor, implicit si anticiparea sa, devine din ce in ce mai dificil, dupa o teorie a jocului economico-social-politic de tipul “ceilalti considera ca este rational sa ma comport irational din moment ce si eu consider rational ca ei se comporta irational, pentru ca toti ne fundamentam comportamentul pe cel rational al guvernului, construit pe informatii si fapte irationale economic, insa rationale din punct de vedere al logicii politice”).

Un bun exemplu in acest sens este evolutia pietelor in pre-ziua si in ziua anuntarii retrogradarii ratingului SUA. Pietele se aflau in plina corectie, inceputa de joi din Europa. Dow Jones Industrial Average inregistrase joi cea mai abrubta cadere de la criza financiara din decembrie 2008, de 512,76 puncte sau 4,31%. Petrolul si celelalte marfuri au fost lovite si ele. Chiar si aurul nu s-a mai demonstrat un refugiu de incredere, si pretul sau scazand in ziua de joi. Vineri dimineata, pietele asiatice au continuat procesul de corectie, piezand toate in bloc mai mult de 3% pana la pranz. MSCI Asia Pacific Index a scazut cu 4,1% pana la 14,30 (ora de la Tokio), cea mai mare scadere din octombrie 2008. Bondurile japoneze pe zece ani atinsesera minimul acestui an, iar yen-ul a revenit pe apreciere, dupa deprecierea de ieri, cauzata de interventiile masive ale bancii centrale. Pietele europene erau pe rosu la ora la care guvernul american, stiind de la S&P ca va urma sa fie retrogradat, a publicat, cu o ora inaintea deschiderii Wall Street-ului, un comunicat de presa, potrivit caruia rata somajului a scazut de la 9,2% in iunie la 9,1% in iulie. Bursele europene si cea americana se inverzesc pe baza unui simplu comunicat, pentru ca site-ul cu datele detaliate nu functiona. La un sfert de ora de la deschiderea NYSE, incepe sa functioneze si site-ul. Datele arata ca reducerea cererilor de somaj are la baza scaderea participarii fortei de munca, aflata la cel mai redus nivel din 1983 incoace. Sectorul privat a creat locuri noi de munca, insa numarul angajatilor in economia americana s-a redus cu o cifra dubla fata de cea a locurilor de munca nou create. Dow Jones coboara de la +1% la aproape -2%, iar Londra are o tendinta similara (de la +0,5 la -2,5%). WSJ scrie pe un blog al sau ca in piata exista zvonul retrogradarii de catre S&P a ratingului suveran al SUA, care insa nu prea este crezut de brokeri. Dupa o sedinta de o volatilitate extrema, Dow Jones termina cu 0,54 pe plus, in special ca urmare a impactului unui zvon ca BCE urmeaza sa curete piata de obligatiunile junk ale Spaniei si Italiei, nu numai de cele ale Irlandei si Portugaliei. Imediat dupa inchiderea sedintei de tranzactionare de vineri, S&P anunta retrogradarea ratingului suveran al SUA la AA+. Evolutia burselor din acea zi este greu de explicat rational. Probabil ca a fost si ceva “inside trading” si multi novici au fost curatati, insa impactul zvonurilor guvernamentale a fost evident decisiv. Culmea este ca cel mai rational (logic) zvon, cel al downgradarii ratingului SUA a fost si cel mai putin crezut de majoritatea actorilor. Dovada: randamentele obligatiunilor americane au scazut!

Pe de alta parte, la fel de rational este ca nu toata lumea este atat de inspaimantata de retrogradarea ratingului SUA. In afara de cateva institutii cu reguli mai dure, nimeni nu va avea niciun avantaj daca va renunta la obligatiunile americane cotate AA+, si nu AAA. Ce-i drept, nimeni nu stie insa ce se va intâmpla cu marea piata repo, prin care institutiile obtin credit pe termen scurt garantat cu obligatiunile Trezoreriei americane. Retrogradarea ratingului suveran ar putea avea un impact mai mult politic decât economic. Dovada este si evolutia obligatiunilor SUA. Explicatia este simpla: SUA detin 59% din obligatiunile cu rating AAA de pe piata mondiala, fiind urmate de Germania, cu 10%, Franta cu 9% si Marea Britanie cu 8%. Retrogradarea ratingului SUA nu afecteaza prea mult piata pentru ca pur si simplu investitorii nu vor avea pe ce instrumente suverane sa se retraga. Monopolul detinut de SUA pe aceasta piata le confera, din acest punct de vedere, un avantaj de invidiat.