Aproape toata lumea a auzit de dezvoltare durabila, un concept sfoaraitor urmat, de obicei, de un torent de vorbe goale si un cascat pe masura din partea audientei. Suna bine, caci toata lumea iubeste progresul si dezvoltarea, mai ales daca e sustenabila. In fine, definitia oficiala pare (desi nu este) chiar atractiva: “dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi”. E greu de imaginat cum ar arata nevoile generatiei 2200, astfel incat consumul nostru prezent sa nu le afecteze, dar asta e deja o chestiune de detaliu.

Termenul cu pricina a devenit faimos in urma conferintei ONU de la Rio de Janeiro si a fost dezvoltat in documentul subsecvent Agenda 21. Tot aici isi au originea entuziasmul si dedicatia ecologista a multimilor progresiviste din ultimii 20 de ani. Daca va intrebati de unde atata ingrijorare pentru natura la numerosi tineri, raspunsul e Agenda 21, chiar daca majoritatea habar nu are de acest document.

“Este un plan comprehensiv de actiune ce urmeaza sa fie pus in aplicare la nivel global, national si local de ONU, guverne nationale si grupuri importante in toate domeniile unde oamenii au impact asupra mediului”, se arata in document. Si cum orice actiune umana influenteaza mediul, deducem ca nu va scapa nimic de sub umbrela acestui program.

Insa lucrurile cu adevarat interesante incep abia cand vezi ce se ascunde in fapt sub fatada ecologista.
In primul rand, te izbeste ideea ca drepturile individuale, precum dreptul la proprietate, trebuie sa fie restrictionate, uneori chiar anulate. Harvey Ruvin, Vicepresedinte al ICLEI (o organziatie apendice a ONU in acest domeniu ) a declarat ca “drepturile individuale vor trebui sa faca un pas inapoi pentru colectiv”. In al doilea rand, pentru a nu lasa niciun dubiu asupra orientarii ideologice, ni se spune limpede ca “ideea potrivit careia accesul la piete va reusi prin sine sa reduca saracia este gresita”. Cum nu exista o varianta de mijloc intre stat si piata, rezulta ca singurul mijloc prin care poate fi redusa pauperizarea si protejat mediul il reprezinta o autoritate centrala. Dar, atentie, caci aceasta autoritate va fi transnationala si se va ocupa de redistributia resurselor la nivel global. Din acest motiv, afluenta (ma rog, cata mai e) societatilor occidentale trebuie redusa. “Stilurile de viata curente ale clasei de mijloc din tarile bogate – ce presupun un consum ridicat de carne, folosirea carburantilor, a aerului conditionat la serviciu si acasa, zone rezidentiale - nu sunt sustenabile. Este nevoie de o schimbare care sa duca la intarirea sistemelor multilaterale, incluzand aici Natiunile Unite”, afirma Maurice Strong, fostul subsecretar al ONU, cel care a pledat printre altele si pentru obtinerea unei licente pentru a putea avea copii.

Iar aici este atins unul din punctele cele mai importante ale Agendei 21, pentru ca scopul evident il reprezinta remodelarea completa a spatiului urban si rural.
Proiectul Wildlands al ONU are drept obiectiv resalbaticirea zonelor naturale afectate de prezenta umana. Nu va ganditi neaparat la teritorii afectate de poluare, ci la orice urma de interferenta, precum drumuri, case, electricitate, ect. Cu alte cuvinte, idealul il reprezinta eliminarea oamenilor din aceste zone si ingramadirea lor in spatii bine delimitate. Teoria conspiratiei, veti spune. Nu chiar. Capitolul 28 al Agendei 21:

“Pamantul ….nu poate fi tratat ca un activ obisnuit, in posesia indivizilor. Controlul public al pamantului este, din acest motiv, indispensabil. Guvernul trebuie sa mentina o jurisdictie completa si sa exercite o suveranitate totala asupra terenului avand drept obiectiv planificarea libera (?) a asezarilor umane”.

Tinta explicita, cel putin in ceea ce priveste SUA, desi dupa aceea toata lumea buna va urma, este ca jumatate din teritoriu sa fie epurat de prezenta oamenilor. Ganduri prea indraznete? Nici macar…In Florida, guvernul a achizitionat deja 28% din pamantul disponibil.

Ce se va intampla cu indivizii? Aici intervine partea a doua din Agenda 21 si dezvoltarea durabila: Cresterea Isteata (“Smart Growth”). In linii mari, planul este de a inghesui oamenii precum vitele in comunitati urbane cat mai dense. In cuvintele unui activitist Smarth Growth: “oamenii vor fi in custi, iar animalele se vor uita”. Intr-un limbaj mai putin metaforic, presupozitia “stiintifica” este ca aglomerarile urbane vor determina scaderea poluarii. Adica, iei oamenii de pe unde se intampla sa-i gasesti, ii inchizi in orase (“no cars allowed”) si astfel reduci problemele de mediu. “Proprietatea privata trebuie abolita pentru a construi comunitati tip balot, unde oamenii vor fi nevoiti sa traiasca unii peste altii in zone mixte, la o distanta de mers pe jos de scoala si munca, eliminand astfel nevoia de transport , altele decat biciclete, autobuze si metrou usor. In aceasta viziune, nu se va mai putea construi pe pamant de la tara si acesta va fi restituit salbaticiei ”, declara un oficial american din Massachusetts.

Heritage Foundation a demolat cu mai multe studii empirice ideea ca densitatea ridicata produce mai putina poluare, in cazul in care cineva se intreaba daca ecologia este cea care ii mana in lupta activistii ONU.

Un alt capitol relevant al Agendei 21 il constituie parteneriatele public-private pentru sustinerea obiectivelor. Doar de curiozitate am cautat sa vad persoanele active in acest proiect si nu am fost mirat sa vad ca Fundatia pentru o Societate Deschisa, plus alte doua ONG-uri finantate de George Soros, sunt implicate in programul Natiunilor Unite.

Ecuatia nu ar fi completa daca nu ar cuprinde si o sectiune de educatie pentru dezvoltare durabila, deoarece nu poti pune in aplicare un asemenea plan fara o indoctrinare masiva. Pentru mai multe informatii despre acest lucru, puteti accesa site-ul Ministerului Educatiei Nationale din Romania.

“In linii mari, oamenii mai educati, care au venituri mai mari, consuma mai multe resurse decat oamenii mai putini educati, care au venituri mai reduse. In acest caz, o educatie sporita creste amenintarea la adresa sustenabilitatii”, este o declaratie stupefianta din documentul ONU Educatia pentru Dezvoltare Durabila. Nimeni nu mai poate nega ca se incearca indobitocirea oamenilor, folosindu-se de cele mai penibile fumigene.

Se spera ca Agenda 21 va putea fi implementata cat mai usor, prin banii publici (care explica abundenta de fundatii, programe, organizatii ecologiste) si reeducarea completa a populatiei La noi in tara deja mai toate primariile, de la Babadag la Baia Mare, au preluat programul si ideile…

Din toate cele de mai sus se intrevede destul de clar, sper, un tablou in care drepturile de proprietate nu mai conteaza. Si cum fara drepturi de proprietate nu exista libertate, consecinta politicilor ONU va fi o societate ultra totalitara, in numele politicilor de mediu si al cresterii durabile. Asa ca, de cate ori auziti aceste cuvinte, ganditi-va la iadul din Minunata Lume Noua si nu la Arcadia.