Oricate modificari si inlocuiri la guvernare avem prin “exercitiul democratic” al mersului la vot, singura constanta ramane insatisfactia fata de imposibila “clasa politica”. Cliseele se ingramadesc, lumea se plange, iar “analistii”, mereu interesati de ofertele politice, vorbesc ore in sir fara prea multa noima. Din cand in cand, pentru dezamagiti, rasare cate o tanara speranta care se dezumfla iremediabil..

Sa ne imaginam acum urmatorul scenariu fantastic. Apare un candidat perfect din punct de vedere ideologic, economic, social. Are retete impecabile de bunastare, respecta drepturile, are o viata personala ireprosabila. Nu iau in calcul varianta atacurilor sub centura din partea posibililor adversari, insa intrebarea este daca ar reusi sa mobilizeze un numar relevant de oameni. Cel mai probabil, de fapt sigur, nu. Oamenii nu vor nici libertate, nici respectarea drepturilor, nici moralitate. E comod sa acuzi amaratii care isi vand votul pentru un pix sau o geaca, insa cultura paternalista domina toata tara de sus pana jos. Uitati-va la declaratiile oamenilor de afaceri romani citati de diverse ziare. Asteapta un singur lucru: contractele cu statul si ingradirea concurentei (externe).

Daca privim apoi la primarii apreciati de romani, observam ca majoritatea se remarca prin elan ingineresc-administrativ. “Gospodarul” rezolva mai toate problemele urbei: face blocuri sociale, izoleaza termic “gratuit” cladiri private, ajuta familiile nevoiase, construieste cantine sociale, se lupta cu mafia, etc. Nimic nu-i scapa. E peste tot si lumea il iubeste. “Macar a facut ceva” nu inseamna altceva decat abandonul cvasitotal in bratele socialismului edilitar.

Acum, departe de a pica in disperare, cred ca exista o singura solutie pentru a iesi din aceasta logica absurda a “jocului politic”: privatizarea completa a educatiei. Fara acest pas nu se poate construi nicio societate normala, cat de cat respirabila. Altfel, indivizii vor fi in continuare conditionati psihologic sa inghita cuvintele fara acoperire ale diversilor candidati, isi vor pierde toate dupa-amiezile anesteziati in fata televizoarelor, vor trebui sa aleaga intre optiuni inexistente, vor fi incapabili sa inteleaga un argument, nu vor avea nicio urma de gandire independenta. Asta ca sa amintim doar legatura directa cu politica, pentru ca la nivel cultural, social si economic, rezultatele ar fi de-a dreptul spectaculoase. Doar imaginati-va ce schimbari s-ar petrece la nivelul limbajului si comportamentului cotidian!!!

Astfel, nu ar trebui sa ne mire ca niciun program de “reforma” avansat de actualele elite, care mai de care mai luminate, nu cuprinde acest punct. “Machiavelienii si inchizitorii de azi se vor tine - sunt obligati de logica rivalitatii politice sa se tina - cu dintii de ce au apucat deja pe linia reeducarii, ca mijloc de reducere a costurilor exploatarii. Si vor fi ajutati de interesele perverse ale "profesorilor" - reeducatori, de cele mai multe ori ei insisi alienati pana la a-si atribui o postura apostolica, corporatizati si cramponati in micile lor sinecure de gardieni in gulagul celor mici” (Cristian Comanescu).

Asa ca toate planurile de salvare a tarii, de “reformare a clasei politice”, de “mantuire a neamului”, de “reformare a statului” reprezinta doar niste lozinci fade, cata vreme nu le dau oamenilor libertatea de a gandi.