Razboiul declansat de Media Pro, in alianta cu CNA, impotriva vplay.ro si altor site-uri similare, a trezit reactia negativa a unor potentiali consumatori, dar si raspunsul virulent al unor cunoscuti virtuali "antreprenori" autohtoni si a unor intelectuali "de dreapta". Acestia invoca nici mai mult nici mai putin decat dreptul de proprietate in apararea demersului Media Pro. Cea mai buna replica pe care ar putea primi-o este publicarea unui articol mai vechi, scris de Stepan Kinsella pentru blogul The Libertarian Standard (articol tradus de Tudor Smirna):

Protestele contra SOPA nu au fost initiate de catre conservatori, sau „libertarieni”, ci de catre acei libertarienii de „stanga”, preocupati de societatea civila, si de catre expertii in tehnologia informatiei din Silicon Valley. Bineineles, unii libertarieni au fost impotriva SOPA (si a copyright-ului) de la bun inceput – libertarienii mai radicali si cei anti-stat, in special austro-libertarienii si libertarienii de stanga.

Insa, in afara de libertarienii anti-stat, majoritatea protestatarilor contra SOPA sustine ca ideea de copyright este buna, ca proprietatea intelectuala este buna si ca pirateria este rea...dar apoi se vaita ca SOPA „merge prea departe”.

De exemplu, avem un articol din PC Magazine in care 11 angajati abordeaza chestiunea SOPA. Raspunsul este universal negativ, dar majoritatea prefaeaza opozitia impotriva SOPA cu o reverenta in fata copyright-ului si recunoaterea faptului ca pirateria este „bineinteles, o problema reala”. Citand:

„Sigur, furtul proprietatii intelectuale este gresit, dar nu ar trebui combatut cu costul libertatii de exprimare si al unui internet deschis.”

„SOPA este exemplul perfect de reactie disproporionata la o problema reala. Site-urile nelegiuite pline ochi de continut piratat sunt o problema reala, dar dizolvarea internetului nu este solutia corecta.”

Aceasta propunere legislativa este asemanatoare propunerii de a monitoriza bibliotecile, sau chiar de a le inchide, pentru ca exista sansa ca o carte sa contina un text plagiat.”

„IP este un lucru pretios. De pilda, fiecare jurnalist de la PC Mag a fost victima piratarii la un moment dat. Totusi, aceasta legislatie merge” prea departe.

„In mod cert, este nevoie ca proprietarii de continut cum ar fi studiourile cinematografice si casele de discuri sa ii protejeze continutul, dar legislatia propusa nu este raspunsul adecvat.”

Acesta este tipul de raspuns pe care aproape toti oponentii SOPA l-au dat, un caz concret fiind si Facebook prin Mark Zukerberg, care a declarat ca:

„...site-urile de pirati din strainatate care pirateaza proprietatea intelectuala americana sau care vand bunuri contrafacute ridica probleme semnificative pentru economia noastra”, dar PIPA si SOPA „nu reprezinta solutia corecta pentru aceasta problema, din cauza pagubelor colaterale pe care le-ar provoca internetului.”

Acest tip de argumentaie este foarte des intalnit. Depresiv de des.

Apoi, pe langa faptul ca majoritatea oponentilor SOPA accepta copyright-ul, mai ia de buna si propaganda RIAA/MPAA dupa care „pirateria” aduce anual pierderi de miliarde de dolari  – cu toate ca nu exista nici o dovada a acestui lucru.

Problema este de fapt aceea ca dreptul la libera exprimare si alte drepturi sunt in mod evident incalcate de catre copyright. Nici nu ar trebui sa fie de mirare acest lucru, data fiind originea sa ca unealta a cenzurii. Dupa cum s-a recunoscut in cea mai recenta decizie a Curii Supreme referitoare la copyright, in Golan vs. Holder (procesul in care Congresul a fost autorizat sa repuna sub copyright lucrari din domeniul public), „in privinta Primului Amendament, am recunoscut ca o anumita restrangere a exprimarii este efectul inerent si intentionat al oricarei atribuiri de copyright.”

Foarte multa lume recunoaste ca in cazul copyright-ului (si al patentelor) se restricioneaza libertatea cuvantului si cea de expresie. Prin presupunearea legitimitatii copyright-ului – pe care o fac instantele judecatoreti – si a faptului ca Primul Amendament protejeaza libertatea de exprimare, trebuie tot timpul sa fie cautat un echilibru intre libertate si cenzura. Iar aceasta este dilema in care se gasesc cei mai multi oameni, atunci cand pornesc de la premisa ca trebuie sa protejam drepturile de proprietate intelectuala, dar nu trebuie sa mergem prea departe pentru ca am putea afecta „prea mult” libertatea de expresie (si internetul liber).

In mod evident, exista un conflict intre copyright, cenzura si controlul prin stat al ideilor, pe de o parte, si libertatea de expresie si internetul deschis, pe de alta parte. Acest lucru este recunoscut de catre tot mai multa lume. Leo Laporte a recunoscut acest lucru intr-un episod recent din This Week in Tech. A observat ca avem de ales: fie internetul, fie copyright-ul (spre deosebire de tehnocratul Nilay Patel).

In urma conflictului SOPA lumea isi pune, in fine, intrebari importante. Washington Times se intreaba daca nu cumva avem de a face cu un abuz de copyright in cazul deciziei Golan. Daily Caller pune la indoiala legitimitatea copyright-ului. Mark McKenna de la Slate, in Don’t Stop at SOPA, se intreaba: „SOPA si PIPA sunt ca si moarte. Putem acum sa vorbim despre legislatia care deja exista?” Glyn Moody de la Techdirt isi pune importanta intrebare: „OK, SOPA si PIPA sunt ambele in asteptate: pe unde continuam de aici?”

Si care este raspunsul? Unii il sugereaza, atlii se refera direct la el: abolirea copyright-ului. Dupa cum observa Rick Falkvinge in „It Is Time to Stop Pretending to Endorse the Copyright Monopoly”:

„industria copyright-ului are de fapt dreptate cand afirma ca aceste legi ridicole sunt necesare pentru sustinerea monopolului de  tip copyright. Computerele legate in retea pentru scopuri comune, exprimarea libera si anonima s libertatile civile sustinute fac imposibila pastrarea acestui monopol al distribuirii de informatie digitizata. Pentru ca progresul tehnologic nu poate fi scos in afara legii, trebuie sa renuntam la libertatile civile necesare acestui monopol subrezit. Aceasta este natura legilor care ne sunt puse pe masa.

Se apropie un moment crucial cand se va spune ca acest intreg sistem de monopoluri culturale este absurd. Un punct de inflexiune in care acea parte dinaintea „dar”-ului este azvarlita colectiv si fara manui, acea parte care oricum nu conta. Un moment in care nimeni nu se va mai preface ca o sustine. Cred ca a sosit vremea sa cream acel punct pe traseul istoriei.”

Falkvinge observa aici ca daca susinem copyright-ul, susinem SOPA. Si viceversa, daca ne opunem SOPA, ar trebui sa ne opunem copyright-ului. Oameni buni, copyright-ul este problema noastra.

Ne afam intr-un punct istoric unde cei care au absorbit ideea copyright-ului, dar nu ii sunt dedicai ideologic, au vazut ca este in conflict cu valori mai profunde: libertatea de expresie, comertul, sfera digitalului, internetul. Se cauta un cadru, un mod de a exprima coerent ceea ce simt ca este in neregula cu protejarea copyright-ului. Trebuie sa le transmitem: Problema este insusi copyright-ul. Daca ai drept de copyright, fireste ca vrei sa il protejezi. Toate problemele pe care le vedem sunt simptome ale mentalitatii de tip copyright.

Trebuie sa ne folosim de acest avantaj efemer pentru a-i asigura pe aliatii notri indecisi ca intuitiile lor sunt corecte: cenzura, controlul prin stat al proprietatii private si SOPA sunt gresite. Iar acest lucru inseamna ca ideea de copyright, care este forta din spatele acestor lucruri, este gresita si trebuie abandonata, sau slabita radical, insa in nici un caz intarita.

Acest argument impotriva patentelor si copyright-ului nu este socialist sau liberal, ci se bazeaza pe respectul pentru proprietatea privata, captalism, piata libera si concurena. Inelegerea coerenta a conceptelor proprietatii private si pietei libere pune in evidenta faptul ca protejarea copyright-ului inseamna un privilegiu anti-competitiv al puterii de stat cu scopul cenzurarii si favoritismului care nu pot urmari decat subminarea proprietatii private si intarirea statului politienesc – asa cum se poate observa acum.

Le reamintesc combatantilor anti-SOPA ca lupta nu este nici pe departe sfarsita. Ne-am opus initiativelor SOPA si PIPA, dar unde au fost in 1998 cand s-a votat Digital Millennium Copyright Act (DMCA), care rezultat in foarte multe persecutii si pagube aduse internetului? Unde au fost in 2008, cand George Bush a semnat Legea PRO-IP, care a fost esentiala pentru raidurile FBI din Noua Zeelanda asupra reprezentanilor Megaupload, la o zi dupa presupusele victorii ale protestelor de intunecare contra SOPA?

Iar despre sentina Golan, publicata la o zi dupa protestele intunecate, prin care se repune copyright pe lucrari care au fost mult timp in domeniul public, ce se poate spune? Ce se poate spune despre sentinta federala princare s-a dat un an de inchisoare unei persoane pentru ca a urcat pe internet fimul Wolverine? Dar despre studentul englez pe care il paste extradarea in Statele Unite pentru ca a pus pe site-ul sau linkuri "inacceptabile"?

Unde au fost cand presedintele Obama a semnat ACTA (neconstitutional, fara ratificarea Senatului), un tratat global de reglementare a internetului care in anumite privine este si mai rau decat SOPA? Chiar acum, statele negociaza in secret TPP (Trans-Pacific Partnership), un „tratat prin care industria entertainment-ului mizeaza sa obtina introducerea de legi similare SOPA peste tot in lume.”

Cu alte cuvinte, ameninarile de tip SOPA sunt deja aici. Copyright-ul este cauza lor.

Problema este aceea ca toi cei care se opun SOPA isi compromit opozitia prin acceptarea importantei copyright-ului si IP-ului, si prin condamnarea pirateriei. Este admirabil ca se pozitioneaza pe partea corecta a prapastiei creata de propria lor disonanta cognitiva, insa disonanta tot disonanta ramane. Cine sustine copyright-ul, sustine pirateria si existenta statului cu tentativele sale de a proteja aceste „drepturi de proprietate”. Nu putem avea si copyright, si internet liber / libertate de exprimare.

Amenintarea drepturilor de proprietate, drepturilor individuale, libertatii internetului, libertatii de expirmare si libertatii presei vine chiar dinspre copyright. Trebuie sa lovim la radacina. SOPA este doar un simptom al bolii. Boala este copyright-ul.

Toata lumea incearca sa trateze simptomul – initiativele de tip SOPA – cu leacuri babesti cum ar fi etichetatea raspunsului drept „disproportionat” sau „mergand prea departe”. E ca si cum ai trata o tumora cerebrala cu un analgezic pentru a indeparta durerile de cap. Toti opozanii SOPA si ai cenzurii, toti indreptatitii la Web si doritorii de libertate trebuie sa se opuna copyright-ului insusi (si patentelor). Acei libertarieni si toti cei care se opun SOPA si care vor reforma copyright-ului, dar care nu sustin abolirea copyright-ului, ar trebui sa inteleaga ca un sistem de copyright modest, corect, eficient, „rezonabil” sau „de bun simt” este cu totul imposibil.

De la initierea sistemului de copyright, aria sa de aplicabilitate, durata, pedepsele si masurile aplicative au crescut in continuu din cauza presiunii neobosite facute de interesele speciale ale unor factiuni precum Disney, RIAA, MPAA si alti distribuitori de continut. Dupa cum putem vedea din presiunile facute pentru adoptarea SOPA, PIPA, PRO-IP, DMCA, Berne, WIPO, TRIPS, COICA, Sonny Bono/Mickey Mouse Copyright Term Extension Act, ACTA, TPP si altele asemenea (vezi „The Mountain of IP Legislation”), interesele speciale ale Big Content sunt inepuizabile si nu vor inceta sa puna presiune pe Congres si pe alte organisme legislative pentru a intensifica razboiul contra impartasirii informatiei si contra internetului.

Chiar daca am avea un sistem de copyright mai puin nociv – de exemplu unul cu termene de 10 ani si cu pedepse mai putin draconice – ar metastaza rapid in ceea ce avem in prezent, exact asa cum a facut-o deja (initial aveam termene de 14 ani, acum avem de 100). Aadar nu se poate concepe un sistem de copyright modest si „rezonabil”.

Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna cei care se opun SOPA este: cea am dori sa avem – sistemul de copyright de astazi, cu termenele si pedepsele sale draconice si presiunea sa continua pentru expansiune si internationalizare, sau nici un fel de legi ale copyright-ului? Doar una dintre aceste alternative este compatibila cu lupta contra SOPA si contra cenzurii. Singurul mod de a opri initiativele de tip SOPA si de a slavgarda libertatea internetului este abandonarea sistemului actual de copyright.