Ca urmare a inca unui rand de alegeri “decisive”, desfasurate la sfarsitul saptamanii trecute, multa lume va fi speriata de propaganda anti-ruseasca. Noii invingatori vor fi creionati in culori rosii si tuse aspre. Drumul nostru, cum altfel decat ascendent, spre raiul european, va fi blocat de o gasca de barbari hotarati sa ne deturneze spre tinuturile inghetate ale stepei.

Toata aceasta opozitie dialectica intre lumea civilizata a Apusului si primitivismul politic traditionalist al Moscovei poate pacali pe foarte multi. Am fost la randul meu inselat de razboiul psihologic desfasurat de regimul lui Vladimir Putin. Nu in sensul in care vanatorul de tigri masca prin scenarii nu foarte iscusite caracterul autoritar al puterii, ci prin opozitia relativ viguroasa in fata unui globalism anglo-saxon tot mai violent. Expulzarea unor agentii straine cum sunt oficinele lui George Soros, miza pe cartea ortodoxa, disidenta informatiilor practicata de Russia Today, sunt doar cateva din exemplele de actiuni derulate in contradictie directa cu linia oficiala a Occidentului. Din aceste motive mi se nascuse ideea ca Rusia ar putea fi un bastion impotriva curentului noii ordini mondiale. Asta pana am dat cu ochii de filozofia ideologilor semi-oficiali ai Moscovei, Alexander Dugin si Igor Ivanov.

Departe de a fi niste conservatori, chiar si in versiune ruseasca, nici macar niste nationalisti desueti, cei doi ganditori se remarca tocmai printr-un elan globalist surprinzator de vivace.
Intr-un articol publicat pe “gulfnews.com”, sub titlul “Nevoia de Integrare Europa-Rusia”, fostul ministru de externe Ivanov incearca sa argumenteze ca fara o integrare politica mai accentuata cele doua entitati vor decadea.

“Daca, la randul ei, Europa nu va reusi sa raspunda la provocarile secolului 21, se va confrunta cu stagnare economica, cresterea tensiunilor sociale si instabilitate politica. Intr-adevar, cum productia industriala va migra spre Asia de Est, iar inovatia va fi cantonata in America de Nord, Europa risca sa-si piarda pozitia pentru cele mai bune piete internationale. Din acest motiv, insasi proiectul european ar putea fi pus la indoiala.

Pentru a evita aceste rezultate, Rusia si Europa trebuie sa identifice acele domenii unde interesele lor converg si sa lucreze pentru a stabili parteneriate reciproc avantajoase in acele domenii. Totusi, pentru ca acest lucru sa se intample, este nevoie ca ele sa isi schimbe perceptia negativa pe care o au una despre cealalta”

Ivanov nu vede Rusia intrata in NATO intr-un interval de timp mediu, dar nu pare sa aiba vreun dubiu legat de prezenta tarii sale intr-o constructie europeana mai ampla. “(…) intr-un secol globalizat, este singura optiune”, afirma categoric fostul oficial moscovit.

Daca Ivanov poate fi suspectat de simpatii occidentale stipendiate discret de elitele anglo-saxone, in aceeasi masura in care Mihail Gorbachov a devenit o flasneta a globalismului ecologist, cu greu se poate sustine un lucru asemanator despre Alexander Dugin. Proiectul sau de suflet il reprezinta Eurasia, adica o uniune similara constructiei comunitare europene, cu diferentele geografice de rigoare. Consolidarea acestei idei politice se va face, in opinia lui Dugin, prin aderenta la traditionalism si antiteza la filozofia iluminista dominanta in Vestul aflat intr-o decadenta generalizata. “Presupune crearea de diferite entitati transnationale politice si economice strategice unite de o comunitate de civilizatie si valori religioase (in unele cazuri religioase, in altele seculare si culturale). Ar trebui sa consiste in state integrate si sa reprezinte poli ai unei lumi multipolare. Uniunea Europeana ar trebui sa fie un exemplu de acest fel”, declara Dugin in cadrul unei dezbateri cu Olavo de Carvalho. Inspirat de scrierile esoterice ale unor ganditori ca Rene Guenon sau Julius Evola, Dugin pastreaza aparenta traditiei doar prin infatisarea pravoslavnica. Pentru ca altfel, de la steagul Eurasiei, care reprezinta simbolul “haosului magic”, pana la ideile propuse, ideologul rus merge, inconstient sau nu, brat la brat alaturi de cei mai infocati comunisti de extractie internationalista, ascunsi sub palariile Council of Foreign Relations, Trilateral Commision, Bilderberg Club, Aspen Institute, samd. Si asta chiar daca ignoram babilonia New Age, plus “unitatea transcendentala a religiilor” si multe alte teozofii nastrusnice propagate de autorii de suflet ai lui Dugin, scrieri care se regasesc de altfel si in biblografia oficiala a noii ordini mondiale. Mai evident este insa ca proiectul unui singur guvern mondial este complet irealizabil fara proiecte comunitare “restranse” precum Uniunea Europeana, Eurasia si cate vor mai fi. In fapt, planurile lui Dugin nu fac altceva decat sa dea o mana de ajutor arhitecturii descrise in “Noi”, “1984” sau “Minunata Lume Noua”, dupa preferinte. Apoi, trebuie inteles ca mijlocul de transmisie privilegiat pentru subversiunea religioasa, sociala si politica din ultimii 250 de ani l-a constituit dialectica. Adica, opozitia unor contrarii false, de tipul Rusia-Occident, din cenusa carora se naste progresul. Este o viziune conflictuala a istoriei. Nu mai insist acum asupra absentei complete din peisaj a unor idei precum subsidiaritate sau proprietate, deoarece in discursul lui Dugin abunda abstractiile reci, precum “Ordinea viitoare”.

Asadar, in loc nelinisti viguroase generate de amenintarea ruseasca, progresistii nostri ar trebui sa stea relaxati gandindu-se ca asezarea geografica si mentala nu ne lasa sa picam in afara istoriei. Suntem prizonierii voluntari ai proiectului globalist indiferent in ce directie ne uitam. Poate doar daca am incerca sa recuperam cate ceva din traditia uitata sa mai avem vreo sansa, insa din pacate ne-am transformat din prima in sclavii viitorului.