La ora aceasta, in SUA subiectul principal de disputa, in urma masacrului de la Newtown, il constituie controlul armelor, cand, de fapt, polemica ar trebui sa fie despre antidepresive sau despre scoala publica. Probabil ca nu vor fi foarte multe canale de stiri mainstream care vor publica informatia oficiala ca ucigasul Adam Lanza urma un tratament cu Fanapt, un medicament care are drept efecte colaterale cresterea agresevitatii si stari suicidale. Nu e nicio intamplare stranie la mijloc sau vreo coincidenta.

In nu mai putin de 14 cazuri recente de ucideri in lant, autorii se aflau sub influenta unor droguri pentru ameliorarea starilor psihice. Rezultatul ultimelor tragedii: 109 raniti si 58 de morti.

Cei doi tineri de la Columbine, Unabomber si multi altii au inghitit pastile similare. In alte circumstante, precum atacul recent al lui James Holmes intr-un cinematograf din Colorado, autoritatile au refuzat sa dea publicitatii informatii despre medicamentele luate de criminali, desi jurnalistii au aflat ca multi dintre ei, inclusiv Holmes, urmau sedinte de terapie impotriva depresiei. Mai mult, ca un corolar la propaganda impotriva portului de arma, este de mentionat ca astfel de masacre au survenit si in tari, unde legislatia specifica este mai restrictiva.

Cat priveste Fanapt, pe instructiunile oficiale apar urmatoarele efecte secundare: ostilitate, agresivitate, manie, stari confuze. Medicamentul a fost respins initial de agentiile de reglementare americane, dar ulterior a trecut testele, in pofida unor unor experimente precare. In ziua in care a fost aprobat de FDA, actiunile companiei au explodat pe bursa.

Piata antidepresivelor in SUA este estimata la aproximativ 16 miliarde de dolari anual, fiind de departe cea mai utilizata categorie de medicamente. Si nici nu e de mirare dat fiind faptul ca Center for Disease Control and Prevention apreciaza ca jumatate din americani vor fi diagnosticati in cursul vietii cu o boala psihica. In prezent, 49 de milioane de americani folosesc medicamente contra depresiei si anxietatii. Potrivit unei estimari, unul din cinci copii este diagnosticat cu probleme psihice, proportia (si medicamentatia) fiind mai mare in randul celor abandonati in casele de orfani, adica in parohia statului. Mai mult, Congresul a aprobat, in trecutul relativ apropiat, finantarea testelor psihologice obligatorii pentru elevi, care urmau sa se desfasoare fara stirea parintilor. De aici si pana la incadrarea unor copii sanatosi mental in categoria celor cu probleme psihice a fost un pas foarte mic, de unde si numarul imens de pacienti.

"Sovieticii ii catalogau pe toti cei care faceau opozitie drept nebuni. Acum se pare ca guvernul nostru vrea sa creeze un stat terapeutic, incepand cu cei mici. Nu e greu de imaginat, in 20 sau 30 de ani de acum incolo, cum psihologii statului ii stigmatizeaza pe acei copii ale caror valori religioase, sociale si politice nu se pliaza cu cele ale statului secular si ale corectitudinii politice" a profetit atunci Ron Paul.

Ca urmare, a rezultat o avalansa de retete si tratamente cu medicamente, problematice de multe ori, chiar daca au nume cunoscute. Ca sa imprumut pentru putin timp jargonul ziarelor financiare, acest lucru a insemnat ca piata pharma a crescut exponential in ultimii ani.

“Violenta si alte comportamente potential criminale cauzate de medicamente prescrise reprezinta cel mai bine pastrat secret al medicinei”, afirma Dr. David Healy, un psihiatru cu o reputatie globala.

Privind din alt unghi aceasta problema, inca din 1953, Bertrand Russell pleda pentru folosirea pe scara larga a injectiilor si a dietei pentru a produce in copii, de la varste fragede, atitudini obediente fata de establishment. Insa problema principala nu o reprezinta nici armele din scoli, nici medicamentele si nici mancarea (cornul si laptele) oferita copiilor de catre guverne. Cheia intregii ecuatii sociale si politice e data de scoaterea scolii in afara puterii Leviathanului. Fara acest pas absolut esential, niciun program liberal nu va putea rezista, experimentele pe cei mici vor continua, iar dramele individuale si colective se vor inmulti. Iar tipul de argumente rationale in favoarea sau defavoarea a orice vor cadea peste niste minti albe.