Ignoranța face casă bună cu propaganda, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă este împachetată în pledoarii elegante, cool, bazate pe "date științifice". Ultima modă pe rețele sociale, dar nu numai (dovadă multe comentarii de pe acest site), este participarea entuziastă la o campanie de discreditare a sentimentului religios și, mai grav a religiei creștine, a tradiției responsabilă, în ultimă instanță, cu bune și rele, pentru modul în care a evoluat actuala civilizație occidentală. Avem de-a face cu o mișcare fundamentalistă, bazată pe trăiri, și nu pe rațiune, așa cum cred adepții săi, cvasi-religioase (pline de pasiune, lipsite însă de profunzime), cu o erezie post-modernă menită a se hrăni parazitar cu carnea și spiritul victimelor unui veritabil paricid.

Ultimul exemplu este cel prezentat de Paul Dragoș Aligică pe pagina sa de Facebook, o imagine în care sunt prezentate zvastica și crucea, iar din comentariul care însoțește poza rezultă că crucea este simbolul celei mai mari organizații criminale din istorie, pe lângă care nazismul este mic copil. Reacția lui Aligică este una dură, însă corectă: "Cineva trebuie sa le explice copiilor aceștia ca aceasta chestie pe care o distribuie e o imbecilitate. Produsă fie de niște imbecili, fie de niște canalii de propagandiști care știu bine ce fac. Și că cei care o dau mai departe nu fac decât sa participe în calitate de "idioți utili" la o imensă bătaie de joc, în primul rând față de ei înșiși. Indiferent dacă ești religios sau nu, aici e vorba de cultură generală, noțiuni elementare de istorie și de bun simț. Dar ce așteptări avem? La școală nu mai ai ocazia să înveți istorie. Iar bunul simț e prima victimă în fața ignoranței și propagandei."

Extrem de interesant este background-ul autorilor acestor campanii. Cei mai educați dintre aceștia  sunt umanitarianiști post-moderni, cu o deosebită preocupare față de umanitate ca ideea, dar fără a fi interesați de oameni în carne și oase, ce să mai vorbim de spirit, și/sau persoane cu studii tehnice. Criteriul lor este foarte bine surprins de Richard M. Weaver din eseul său "Humanism in the Age of Science":

The criterion then is not whether you should do a thing, but whether you can do it. I am afraid that much of the vast scientific activity which goes on about us is predicated on nothing profounder than that. There is a real bite in Winston Churchill's description of science as "organized curiosity."

Cea de-a doua categorie, care se suprapune de altfel uneori peste prima, este cea a persoanelor cu studii tehnice, pentru care știința este noua divinitate, panaceul modern al tuturor relelor omenirii. Și asta în pofida efectelor uneori total nefaste ale descoperirilor științifice (cazul armelor de ucidere în masă, inexistente până în secolul XX fiind doar unul dintre acestea). Însă, așa cum observă același Weaver, 

When the proponents of science feel they are on the defensive, they recite the things which the various sciences are able to cure, either wholly or partially. Actually the list runs from cancer to psychopathology. Our retort to this must be: "Why are there so many things today that need curing? Has the world just become more cure-conscious? Or do we actually have more forms of degeneracy, mental and physical?"

Caracterul paricid al demersului adepților socialismului-științific sau al umanitarismului-științific, dar și grava lor ignoranță, reiese și din disprețul cu care tratează evoluția științei de-a lungul vremii. O lectură a volumului lui James Hannam, "God's Philosophers: How the Medieval World Laid the Foundations of Modern Science" i-ar ajuta poate să-și nuanțeze, dacă nu cumva să-și schimbe opiniile, însă probabil că fundamentalismul de care dau dovadă le refuză din start orice curiozitate pe această temă.

Însă cea mai periculoasă armă a fundamentaliștilor anti-religioși este vulgara propaganda plină de ignoranță, aflată în căutarea a cât mai multor click-uri. Afirmația potrivit căreia creștinismul a făcut mai multe victime decât nazismul sau comunismul a devenit prin repetiție și diferite forme de împachetare, care mai de care mai cool, un "adevăr" de aproape de necontestat pe platformele sociale. În sprijinul său este invocat democraticul argument al majorității ("toată lumea știe") sau cel al autorității ("am citit eu la unii mai deștepți și mai informați ca tine").

Dar care să fie adevărul. Cea mai documentată carte pe care am citit-o pe tema victimelor războaielor sau a diferitelor forme de democid este cea a lui R.J Rummel "Death by Government: Genocide and Mass Murder Since 1900". Până în secolul XX, potrivit calculelor sale, de-a lungul a peste trei milenii au fost ucise de diferitele guverne din toate colțurile lumii 133 de milioane de persoane. În secolul XX, până în 1987 numai, numărul victimelor guvernelor secularizate, în special al celor național-socialiste și internațional-socialiste, dar și al celor democratice (într-un grad mai redus și în special în colonii), a fost de 262 de milioane, adică dublul numărului înregistrat în trei milenii. E adevărat că și populația globului s-a majorat exponențial, însă cifra nu este deloc mai îngrijorătoare, într-un singur secol, guvernele au fost responsabile pe uciderea a unui număr de două ori mai mare decât au reușit predecesoarele lor din cele peste 30 de secole anterioare.

Iar Rummel nu este deloc iertător cu ceea ce el numește "a religiously induced and ritualistic form of government killing". În pofida unor studii recente care demitizează Inchiziția ca istituție criminală (vezi Inchiziția reconsiderată), Rummel preferă să ia în calcul cifrele cele mai ridicate de victime ale acestei instituții:

The Spanish Inquisition established in 1480 by King Ferdinand and Queen Isabella and that was led from 1483 to 1498 by the Dominican monk de Torquemada may have burned to death as many as 10.220 heretics in total; 125.000 possibly died from torture and privation in prison. A secretary of the inquisition says that no more than 4.000 were burned to death altogether. But in Seville alone this number of heretics may have been so killed. Perhaps a more realistic figure is that of the General Secretary of the Inquisition, who estimated that from 1480 to 1488, 8.800 people were killed by fire, and from 1480 to 1808 the victims may have totaled 31.912. During the most intensive years of the Inquisition about 500 people per year also may have been burned to death in the New World.

Deci, Inchiziția ar fi făcut maxim 125.000 de victime timp de 4 secole. Guvernul democratic al Statelor Unite ale Americii a ucis între 150.000 și 250.000 de persoane într-o singură zi, cea a lansării celor două bombe nucleare la Hiroshima și Nagasaki.

Putem adăuga și potențialele victime ale vânătorii de vrăjitoare defășurate protestanți și numărul victimelor "creștinătății" de-a lungul secolelor nu poate fi comparat cu cel anual al secularelor guverne ale secolului XX. Și aici Rummel este destul de rău-voitor cu protestanți, estimările sale fiind extrem de ambigue:

In total, throughout Christendom more than 30.000 "witches" may have killed; Taking into account the routine nature of these killings, the final figure may be around 100.000; it might even reach 500.000.

Spre comparație, noii fundamentaliști ar trebui să știe că victimele regimului nazist sunt estimate Rummel la 21 de milioane, în timp ce cele ale Chinei comuniste la 76,7 milioane, iar cele ale URSS la 61 de milioane. Iar secularistul guvern turc, condus de Ataturk, a făcut aproape 2 milioane de victime.