Blogroll
- Interview 1899 – James Corbett on The Trans-formation of Humanity
- Offsite Post: 'Universal Man'
- Miracles Amidst the Siege: How St. Sergius Defended the Trinity Lavra from Polish and Lithuanian Troops
- Interview 1898 – Ted Walter Dissects the 9/11 Phone Calls
- The UN’s “Pact for the Future,” Translated From the Globalese
- On the Saving Nativity of our Most Pure Lady the Theotokos and Ever-Virgin Mary
- The Birth of Mary the Holy Mother of God
- Offsite Post: ‘The Best Help for Haiti’
- Episode 465 – The UN’s [Death] Pact for the [Globalist] Future
- Short Hiatus—Burned Out
- How Hip Hop Was Infiltrated With LGBTQ Agenda, And Nobody Noticed
- Border Patrol Agent Testifies Biden Admin Ordered Him To Conceal Arrests Of Terror-Affiliated Migrants: "The Administration Was Trying To Convince The Public There Was No Threat At The Border."
- Very Popular Journalist Ian Carroll Covers Jonathan Oddi In Wake Of Combs' Arrest, Two Days After The Truth Barrier
- Offsite Post: ‘Pride and Humility in Geopolitics’
- Worst Magazine Article Of 2024: Scientific American Wins
- Sean "P Diddy" Combs Arrested: In 2018 A Man Claiming To Have Been His Sex Slave Shot Up A Trump Hotel Lobby, He Said, To Warn Trump Of Illuminati Assassination
- Is It Pyramids All The Way Up? – Questions For Corbett
- Replicon: Big Pharma Preps the Next Bioweapon
- Gospel Commentary for the Twelfth Sunday of Matthew
- A Sermon on Little Good Deeds
- Joy is Given Only to a Poor Spirit
- St John the Faster
- Offsite Post: ‘Views of Theology: Southern, Greek, and Irish’
- Remembrances for September Addendum
- Offsite Post: ‘The Persistence of Christlike Figures in Pop Culture’
- “Someday You Will Throw Dirt on Me.”
- St. Panteleimon’s Legacy: Miracles, Medicine, and Martyrdom
- ‘Vaxxed III: Authorized to Kill’ Premieres Nationwide September 18
- CHD Marks 10th Anniversary of CDC Whistleblower Disclosure of MMR Vaccine/Autism Link
- ‘Make Room for God in Your Life’ an Inside Look at the Belarusian Cross Procession
- A Christian Is a Person Who Remembers the Purpose of His Existence: 10 Powerful Quotes of Fr. Dimitry Smirnov
- “May Paradise consume you!” Elder Cleopas of Romania (†1998)
- “Mânca-v-ar raiul!” Cuviosul Cleopa de la Sihăstria (†1998)
- Why Did a Saint Doubt His Own Repentance on His Deathbed? The Profound Humility of St Sisoes the Great
- Down the COVID-19 Rabbit Hole: Independent Scientists and Physicians Unmask the Pandemic
- Little Miracles Everywhere: Memoir of a Holistic Veterinarian
- The Ultimate Vaccine Timeline: A Fact-Packed History of Vaccines and Their Makers
- The Final Days of the Iconic Fashion Designer Billy Bo
- Children’s Health Defense Responds to SCOTUS Decision in Murthy v. Missouri
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- O stire: moartea presei.
- 101 carti de necitit intr-o viata
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Înapoi la principiile prime |
Religie |
Scris de Ninel Ganea |
Joi, 07 Ianuarie 2016 08:34 |
T.S. Eliot se declara clasic în literatură, monarhist în politică, anglican în religie. Nu sunt deloc cele mai rele alegeri pentru un occidental, însă ceea ce merită remarcat în cazul de față este, în primul rând, onestitatea și consistența opțiunilor. Știm măcar cu cine avem de-a face și putem evalua personajul după măsura principiilor avansate. Astăzi, principiile, nu se află la mare căutare, iar oamenii preferă să eludeze categoriile prea tari, care ar suna cumva dogmatic, chiar și atunci când este vorba de formule autocontradictorii precum “progresivist”, “pragmatist” sau “relativist”. Ceea ce contează, se pare, este imperativul faptelor și sentimentelor, întotdeauna mai urgent și mai important decât orice justificare apriori sau orice metafizică asumată. Bineînțeles că în realitate nu este posibilă o evadare de sub domnia categoriilor și a principiilor, iar dezbaterea din jurul acestora este în fond singura care contează. (Nu degeaba vorbesc pe atât de multe pagini personajele lui Dostoievski). Cei care pretind altfel, se amăgesc sau mai degrabă sunt amăgiți pentru că, în esență, suntem cu toții prizonierii unui anumit mod de vedea lucrurile, ai unui “vis metafizic”. Drept urmare, lumea și faptele nu sunt altceva decât o consecință a acestui vis, fapt prins de Chesterton în butada sa despre legătura dintre crezul de la Niceea și vânzătorii de cârnați. După cum au observat foarte mulți istorici, disputele filozofice din trecut reprezentau o chestiune de viață și de moarte, nu în sensul în care era angrenată vreo ambiție prostească, ci în acela în care oamenii percepeau relevanța concretă pentru viața de zi cu zi, dar și pentru cea veșnică a rezolvării unor probleme metafizice. În Apus, de pildă, remarcă Richard Weaver, chestiunea numărului de îngeri care pot sta pe vârful unui ac, citată frecvent ca exemplu de oțiozitate scolastică, avea ramificații nenumărate, iar oamenii vremii erau conștienți că, fără un acord în aceste dispute generale, nu poate exista unitate în treburile practice. În Răsărit, situația era similară din punct de vedere al angajamentului existențial-intelectual, iar crizele Imperiului Bizantin au fost de foarte multe ori legate de controverse hristologice, care pentru cei mai mulți moderni sunt pur și simplu incomprehensibile, deși nu neapărat la nivel rațional. Acum, credințele oamenilor nu mai contează deloc, cel puțin câtă vreme nu e niciuna care să fie luată foarte în serios. De pildă, programul multiculturalismului avansat la nivel global se bazează tocmai pe ideea că în fond idealurile cele mai profunde ale oamenilor sunt toate o apă și un pământ. În cazul acesta particular, dar nu numai, proiectul nu are șanse de reușită decât prin reducerea tuturor credințelor la numitorul comun, adică prin egalizarea la zero. Deloc surprinzător, adversarii ordinii naturale, noii barbari, sunt conștienți că singurele lucruri care contează cu adevărat sunt primele principii, toate celelalte fiind accesorii și consecințe. Iar acest lucru se verifică în toate instituțiile tradiționale sau informale. De pildă, putem observa degradarea graduală a principiilor la nivelul Bisericilor Ortodoxe, unde cuvântul de ordine pare a fi ecumenismul, la care se adaugă pentru culoare și substanță în contra Tradiției mici retușuri ( vezi eliminarea recentă a citirii moliftelor Sf. Vasile la început și sfârșit de an) ori subtile adăugiri tehnologice. După cum e și firesc, odată cu adeziunea la programul ecumenismului, toate celelalte vin firesc, și nu e de mirare că lucrurile arată astfel. Concluzia intermediară ar fi că atunci când principiile devin neclare, uitate sau “demodate”, tranziția către forme sociale opresive sau stiluri de viață pernicioase rezultă firesc, deoarece indivizii își pierd pe termen mediu și lung orice posibilitate de raționalitate care să le facă inteligibilă realitatea, fiind candidații ideali pentru ferma animalelor. Drept urmare, singura șansă de a restaura, în ultimă instanță, firescul vieții și de a amâna căderea în bestialitate o reprezintă reîntoarcerea la metafizică, la tradiția principiilor prime, la izvoarele neîntrerupte ale Tradiției. Însă această pledoarie pentru reabilitarea metafizicii nu trebuie să facă pierdută nici persoana și nici misterul istoriei, după cum ne învață viața Sfântului Bonifatie sau distincțiile mai subtile precum cea între Augustin și augustinism. “..Dar, si in vremea vietuirii sale, cea cu iubire de patima, macar ca slujea pacatului, Bonifatie avea si parti bune, ca era milostiv si iubitor de straini si da cu dragoste celor lipsiti si i se frangea inima si i se facea mila de nevoile oamenilor, ca n-astepta sa fie rugat ca sa vina in ajutor; asemenea si stapana lui era milostiva si iubea pe mucenici. Si, fiindca adeseori suspinau catre Dumnezeu pentru pacatele lor, Domnul nu i-a lasat mai mult sa se intineze, cu pacatele lor cele necurate, ci a randuit o spalare de intinarile lor. |