Blogroll
- Is It A Genuine "Nervous Breakdown" Or A fake One? OR, Is he Paid To Discredit The Jewish People?
- A Beginner's Guide To The P. Diddy Story
- Offsite Post: ‘Layers of Meaning in “Rise of the Planet of the Apes”’
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- The Clinton Chronicles
- Existing In Many Places: Telephone As Consolation
- The Lies Are Also Electric
- Happy Sunday Morning World
- No World This Week
- The Sunday of Orthodoxy
- Triumph of Orthodoxy
- Saint Sophronius of Jerusalem
- Recollections of the Triumph of Orthodoxy in Moscow, 1914
- Sunday of Orthodoxy
- Igumen Israel (Andreyev) +1937
- Offsite Post: ‘Pondering over “A Thanksgiving Reflection”’
- The Greatest Blessing (2016)
- Interview 1871 – Burn, Hollywood, Burn! with Irina Slav
- Offsite Post: ‘The Holiest Days on Americanism’s Calendar’
- Guerrilla Marketing – #SolutionsWatch
- The Globalist’s SECRET Message!
- Climate Change is Unfalsifiable Woo-Woo Pseudoscience (2015)
- Offsite Post: ‘Cousin Payne’s Wedding’
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- Offsite Post: ‘We’re Running out of “Next Times”’
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Offsite Post: ‘Do Patron Saints Still Matter?’
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- Brian Hooker to Participate in Senator Ron Johnson’s COVID Response Briefing, ‘What Are They Hiding?’
- Navigating the Path to Confession after Grave Sins
- Miraculous Encounters: The Power of Saintly Relics
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- The Sign of the Cross in Different Religions
- Allegations Made Against CHD Employee
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- CHD Files First in Series of Lawsuits Seeking Disability Accommodation for People Injured by RF Radiation from Cell Towers
- Robert F. Kennedy Jr., Children’s Health Defense Publish Groundbreaking New Book, ‘The Wuhan Cover-Up’
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Din nou despre mizeria conservatorismului |
Religie |
Scris de Ninel Ganea |
Marţi, 08 Mai 2018 11:46 |
Cred că Murray Rothbard a atins un punct important când, într-un discurs celebru susținut în cadrul societății conservatoare John Randolph, a propus abolirea secolului XX. Nu lipseau din context inflexiunile revoluționare și speranțele iluzoriu-utopice, dar îndemnul său „we shall repeal the twentieth century” oferă o recomandare destul de sănătoasă asupra modernității. Problema noastră imediată este că deja am trecut în secolul următor. Și, după cât se pare, avem toate viciile necesare ca să-l depășim pe precedentul în nenorociri și dezastre. Nu e deloc hazardat să afirmăm că de fapt secolul XX nu este altceva decât o continuare îngrozitor de naturală și necesară a celui precedent. În fine, dacă ar fi ceva cuprinzător de abolit, într-un cuvânt, ar fi modernitatea. Indiferent unde plasăm începuturile ei, dar musai înainte de secolul trecut.
Astăzi, nu e neapărat un mare act de curaj să te poziționezi drept conservator, moderat sau ca un reprezentant al căii de mijloc. Oricât de radical ai fi așezat pe valul progresivismului, poți fi sigur că în scurtă vreme va apărea o legiune de extremiști cu idei și fapte pe lângă care nu poți părea decât cuminte. Adică, un conservator zaharisit, care regretă vremurile bune de altădată (din urmă cu cel mult 15-20 de ani) și care se vede dat la o parte de parada tinerilor mai furioși. Ideile majorității conservatoare ar fi părut acum două sau trei decenii desprinse din decalogul revoluționar. Câți conservatori se mai pronunță azi, de pildă, împotriva avortului? Fiecare generație nu poate purta decât luptele ei, iar aceea a fost deja pierdută, însă stau și mă întreb dacă toate aceste războaie culturale presetate nu sunt cumva pierdute chiar înainte de a fi purtate. Și nu pentru că le-ar lipsi combatanților verva retorică, inteligența și cultura necesare pentru a câștiga dispute, cât pentru că, din capul locului, acceptă fără niciun fel de reținere toate presupozițiile fundamentale ale modernității. Și în acel moment sfârșitul previzibil, defavorabil firescului, nu poate fi decât în cel mai bun caz amânat. Sigur că din punct de vedere creștin toată istoria nu reprezintă altceva decât o amânare a sfârșitului. Însă există o diferență fundamentală între tentativele de a amenaja instituțional versiuni respirabile ale Sodomei, și pregătirea curățitoare pentru adevărata viață de dincolo, în virtutea căreia chiar și o vale a plângerii se poate transforma într-o grădină cu miros de rai. Însă pentru noi, cei scufundați încă dinainte de naștere în această mlaștină sulfuroasă, modernitatea ne-a devenit aproape prima natură. Uneori, chiar și a doua. Referințele, ideile, trimiterile și mai ales aspirațiile sunt invariabil moderne. Ne este aproape imposibil să ne desprindem de acest balast, asta în cazul în care ne dăm seama de el. Ne este și mai greu să ne imaginăm că poate exista o altfel de viață în afara celei moderne. Deși e o fundătură, o suferință constantă, o sfâșiere a sinelui, a familiei, a comunității și a lumii, preferăm această durere oricărei încercări de a ne îndrepta spre lumină. Pur și simplu nu vrem să renunțăm la modernitatea din noi. Și chiar și atunci când, după mari sforțări, încercăm să o facem, rezultatele arată multă schimonoseală și improvizație. Din fericire, nu suntem judecați după asta. Astfel, e întotdeauna mult mai comod și mai facil să ne plângem de vitregia epocii, de asaltul nihilismului, de invazia statului, de analfabetism, de imbecilizarea prin media și internet etc. etc. Mai mult, fiecare nouă politică menită să grăbească dezordinea finală ne bucură deoarece reconfirmă predicțiile noastre. Și ne ajută să amânăm singurul lucru care contează cu adevărat, irosindu-ne în lupte gata pierdute. |