Sănătatea sufletească și trupească asociată cu Biserica și toate Sf. Taine poate fi în lumea aceasta și adesea este (ca și în minunile prezentate mai jos) dar ceea ce creștinul are întotdeauna în vedere este Împărăția nu din lumea aceasta. Și acesta este orizontul în care se zidesc toate bunătățile sufletești, trupești și chiar socio-politice ale Creștinătății și ale neamurilor creștine. (Karamazov)

Preotul Evlampy Pravdin din Shuya a tradus dintr-un manuscris vechi si a publicat „Istorisirile minunilor care s-au facut prin Icoana Maicii Domnului din Shuya-Smolensk"

În această zi importantă pentru Shuya, de 15 noiembrie, îin Catedrala Învierii Mântuitorului, a fost săvârșită o Liturghie festivă urmată de o procesiune cu Sf. Cruce.  În 1654, o molimă a  izbucnit în Shuya și a ținut de la 1 septembrie la 12 octombrie. Creștinii din parohia Învierii Mântuitorului l-au rugat pe iconarul Gherasim Tikhonov Ikonikov să picteze o Icoană „Hodigitria” de la Smolensk cu „toată evlavia și graba”.  Iconarul a acceptat, rugându-se Prea Curatei Născătoare de Dumnezeu să-i ajute la pictarea icoanei. Icoana a fost pictată într-o săptămână, timp în care preotul și creștinii din parohie au slujit zilnic în biserică, au cântat laude, „au privegheat, au postit și s-au rugat”.  Văzând cum numărul morților crește de la o zi la alta, toți erau pregătiți de moarte, pocăindu-se la spovedanie părinților duhovnici și primind Sfânta Împărtășanie. Pe timpul lucrului iconarului  s-a întâmplat prima minune prin această icoană. 

 A doua zi după ce a făcut schița icoanei, iconarul a realizat că locul în care a fost Pruncul Sfânt  în mâinile Maicii Domnului s-a schimbat semnificativ față de cel din Icoana din Smolensk (pe care probabil o avea model - n.n.). A corectat schița, dar a treia zi a descoperit că locul Pruncului s-a schimbat exact cum fusese și în ziua precedentă. Nu a mai îndrăznit să modifice schița, văzând în aceste schimbări nu o întâmplare ci chiar Voința Domnului.

După o săptămână, când icoana a fost terminată, tot clerul s-a îmbrăcat în veștminte și cu lumânări, însoțiți de credincioși au venit la casa iconarului și au primit nou pictata icoana cu care s-au întors la biserica Învierii Domnului. Când icoana a fost pusă în locul pregătit special pentru aceasta, întreaga biserică a fost luminată de o lumină strălucitoare neobișnuită ce radia din icoană. Văzând aceasta și simțind în inimile lor îndurarea dumnezeiască, toți creștinii prezenți s-au umplut de  o mare bucurie sufletească. „După aceasta”, istoria a mers mai departe, „creștinii începând să aducă argint  pentru a înfrumuseța icoana, punându-și toată nădejdea în Dumnezeu și Prea Curata Sa Maică.”

Dar epidemia mortală nu a încetat imediat după această primă minune. Dimpotrivă, boala s-a dezlănțuit mai  puternic decât înainte, astfel că „a fost mare spaimă și întristare.” Oamenii s-au nevoit cu și mai multă ravnă  la rugăciune către Dumnezeu și Maica Sa, familii întregi cu femei și copii venind la biserică la fiecare slujbă, și curând rugăciunile au primit răspuns. Oamenii n-au mai murit de boală și toți cei care trăgeau să moară în paturile lor s-au vindecat dintr-odată, deși pierduseră orice nădejde, pentru că boala era incurabilă. 

Iconarul Gherasim Ikonikov cu întreaga sa familie și cu frații lui au murit în timpul acestei molime. Toți cei cinci membri ai familiei sale au primit tunderea în marea schimă monahală, s-au spovedit, s-au împărtășit și au trecut la Domnul.

Toată lumea a văzut în această binecuvântată moarte creștină a iconarului și a întregii lui case un semn al milei și bunăvoinței Maicii Domnului!  Molima a încetat mai întâi în parohia Învierii Domnului și apoi în întreg „orașul”.  Aproape o jumătate de oraș a murit, 560 din cei 1170 de oameni. Din 211 case, 90 au pierdut toți oamenii ce trăiau in ele. La 11 ani după această molimă, în Lunea Săptămânii Luminate (a doua zi de Paște) în anul 1666, prin icoana din Shuya s-a făcut  o nouă minune. Băiatul posedat Iakov s-a vindecat.

Între 16 aprilie 1666 si 7 octombrie 1667 s-au vindecat 85 de oameni prin icoană, și până în anul 1800 s-au înregistrat 109 minuni. Majoritatea acestora au fost vindecări de orbire totală sau parțială ( 36 cazuri), ca și diverse cazuri  de boli mentale sau emoționale, incluzând 32 cazuri de vindecări de posedări demonice și vrăji. Au fost de asemenea vindecări de boli de picioare  (12 cazuri), 6 cazuri de vindecări de boli de cap, trei de surzenie, și câte o vindecare de boală de șira spinării și dureri de dinți. Cele mai multe vindecări au avut loc de sărbătoarea icoanei 28 Iulie 1666, când s-au vindecat 16 oameni și în următoarea zi 29 iulie când s-au vindecat 18 oameni. În 1666, preotul din Shuya a semnat un document din partea locuitorilor orașului către Țarul  Alexei Mikhailovich mărturisind despre minunile care se făceau prin nou pictata icoană. În 1667, Patriarhul Ioasaf, la cererea Țarului Alexei Mikhailovich, a emis un hrisov prin care Sf. Sinod a desemnat pe Arhiepiscopul Ștefan de Suzdal și Torussk de a merge la Shuya pentru a verifica aceste minuni ale Maicii Domnului din Smolensk.

Arhiepiscopul Ștefan împreună cu șase stareți ai unor mănăstiri vestite și cu alți clerici au ajuns la Shuya în ajunul zilei de 28 iulie, înainte de sărbătoarea icoanei din „Smolensk”. Toți cei veniți au slujit împreună privegherea de toată noaptea iar în ziua sărbătorii au slujit Sf. Liturghie. Dupa aceea au luat mărturie scrisă de la preoții Alexei si Grigorie și de la creștinii parohiei despre toate minunile și vindecările. Toate mărturiile au fost scrise într-o carte specială  și semnată personal. Această carte a fost luată la Moscova împreună cu raportul Arhiepiscopului Ștefan de îndeplinire a misiunii încredințate.

Datorită acestor evenimente, icoana a fost  cinstită de Biserică și i s-a dat numele „Smolensk-Shuya”, iar hramul i s-a stabilit la 2/15 noiembrie, în memoria vremurilor când orașul Shuya a fost salvat în chip minunat de  molima mortală.

În acea vreme biserica Învierii a devenit Catedrală.

Traducere realizată de Radu Popescu după o compilație din textele manastirii Sf. Nicolae Shartomsky de site-ul „Moscova a Treia Roma”