Evanghelia de astăzi ne întărește din ce în ce mai puternic cu privire la dumnezeirea Domnului nostru Înviat din morți, Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu.

Evangheliile din ultimele două duminici ne-au vorbit despre aparițiile Domnului. Erau apariții ca și cum ar fi fost învăluite în lumina Învierii lui Hristos: minunata arătare către ucenici, către Toma, către femeile mironosițe. Dar Evanghelia de astăzi începe cu o imagine îngrozitoare și întunecată: nu există strălucire, nu există lumină. La Poarta Oilor era o scăldătoare care avea cinci pridvoare. „În acestea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.” (In. 5:2-5).

Încercați să vă imaginați: treizeci și opt de ani într-o situație atât de grea, cu dureri și suferință, fără doctor, fără ajutor, fără medicamente și poate chiar, adesea, fără mâncare. Și acest om nefericit a îndurat toate acestea deoarece dorea să fie bine. A încercat chiar să intre în apă când se tulbura, dar nu avea pe nimeni care să-l ajute, era târziu, nu a avut parte de vindecare. Și astfel au trecut treizeci și opt de ani. O viață de om!

Și dintr-o dată totul s-a schimbat. Iisus a venit la ei și i-a spus: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” și el a umblat (In. 5:8, 9)

Ce s-a întâmplat? Ce a avut loc acolo? S-a întâmplat ca tocmai cauza bolii să fie îndepărtată. Hristos i-a arătat motivul neputinței atunci când l-a întâlnit pe acest om la templu și I-a spus lui: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (In. 5:14). Iată care este cauza: păcatul. Păcatul este cauza pentru toate relele, pentru toate suferințele noastre, pentru toată boala noastră. Da, păcatul...doar păcatul. Și Hristos este singurul care îl poate distruge, care poate ierta. Dar toate acestea cu o singură condiție: „să nu mai păcătuiești.”

Am trecut prin zilele Patimilor, am trăit moartea lui Hristos, moartea Mielului lui Dumnezeu, cel care luat asupra Sa păcatul lumii. Asta înseamnă și păcatul nostru. El, Cel Fără de Păcat, s-a sacrificat pe Sine înaintea Tatălui Ceresc. Iar noi pășim astăzi în bucuria Paștelui, a lui Hristos Înviat. Și tot așa săptămână după săptămână. Dar cu toate acestea încă ne împiedicăm, cădem, păcătuim. Dar să nu picăm în deznădejde. Să ne întoarcem către El.

Scăldătoarea de la Poarta Oilor era doar o umbră a minunilor făcute de Hristos în trecut și pe care continuă să le facă. El singur este orginea vindecării și a iertării. El singur, ca Dumnezeu, ne poate ierta păcatele. Să ne întoarcem la El, iar El ne va spune aceleași cuvinte pe care le-a spus și slăbănogului:„Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” (In. 5:8, 9)

Și noi ne vom scula  și vom merge din nou în lumina Învierii Sale. Dar să ne amintim cuvintele Sale către slăbănog: „Să nu mai păcătuiești.” Așadar, să nu mai păcătuim deoarece Hristos a Înviat!