Voltaire

În continuare vom încerca să analizăm acele idei care au pregătit calea pentru Revoluția Franceză. Mai înainte de toate avem ceva ceea ce am atins în treacăt în cursurile precedente, și anume filosofia iluminismului. În opinia lui Barruel, cel mai important filosof al Iluminismului este Voltaire, deoarece pe când era un tânăr în Anglia a făcut acel jurământ conform căruia își va dedica întreaga viață distrugerii creștinismului. El este autorul acelei butade celebre „Ecrasez l’infame!” adică exterminați religia lui Hristos și înlocuiți-o, desigur, cu religia sa, deismul.

El și discipolii săi, după cum aminteam, sunt aceia pe care Barruel îi numește „les philosophes corrupteurs”, adică filosofii corupători. Iacobinii sunt filosofii care masacrează; în pofida faptului că taie capetele oamenilor, ei încă au idei. Alți gânditori la fel de importanți, din rândul filosofilor deiști francezi, sunt, în opinia lui Barruel, Diderot și D’Alembert, și regele Prusiei, Frederick al II-lea, care se întâlnea frecvent cu Voltaire. Vedem că și atunci, la fel ca mai târziu în cazul bolșevismului, cei mai sălbatici revoluționari au capacitatea de a-i convinge pe prinți și pe înalții conducători să participe la planurile lor.
Mai încolo vom spune ceva și despre evrei, dar pentru moment este suficient dacă amintim un fapt relevant și anume că atât D’Alembert cât și Voltaire, mânați de ura lor împotriva creștinismului, au încercat să convingă mai mulți prinți să reconstruiască templul din Ierusalim, așa cum a încercat și Iulian Apostatul, pentru a dovedi în felul acesta falsitatea creștinismului. D’Alembert chiar i-a scris o epistolă împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei în care o îndemna: „vă rog, construiți templul din Ierusalim”. Din fericire, Ecaterina era mai isteață de atât.

Mulți dintre conducători, duci ai unor mici principate germane și nobili din Franța erau foarte stârniți de aceste idei. Cei mai sălbatici revoluționari vroiau să renunțe complet la creștinism. Acesta reprezintă unul din motivele cele mai importante pentru care Revoluția s-a bucurat de o așa mare adeziune.

Ecaterina cea Mare a Rusiei, deși era germană, era mai perspicace decât ceilalți conducători. Chiar i-a spus lui Voltaire că nu poate merge mai departe cu toate ideile lui, deși îi era prietenă. Mai mult, împărăteasa i-a spus că, dacă ideile lui vor fi puse în aplicare, ea nu va mai avea un salon unde să-l invite pentru a ține discursuri. Mai apoi, când a izbucnit Revoluția Franceză, i-a arestat, desigur, pe toți masonii, iar acesta a fost sfârșitul revoluției în ceea ce o privește.

Rousseau

Un al doilea curent important filosofic – primul este reprezentat de Voltaire și de filosofii deiști care erau raționaliști, adică reduceau totul la capacitatea lor de înțelegere – și care a jucat un rol primordial în Revoluția a fost întruchipat de Jean Jacques Rousseau, filosoful sentimentului. Spunea despre sine că are un spirit romantic. Era plin de sentimente înălțătoare. Întotdeauna găsea pe cineva care să-l sprijine în afacerile sale amoroase. Se plimba prin păduri, iar inima sa era inundată de sentimente mărețe, îl vedea pe Dumnezeu peste tot, iar toate acestea reprezentau religia sa. Trăia cufundat în emoțiile sale, pe tărâmul vagului și indefinitului.

Dacă Voltaire reducea totul la minte, Rousseau reducea totul la sentimente. Aceste două coordonate, amblele foarte puternice în om deoarece reprezintă două părți ale naturii noastre, au intrat în spiritul revoluționar. Religia sentimentului este desigur mult mai accesibilă oamenilor obișnuiți decât religia minții.

Rousseau a expus o filosofie a naturii care a avut o influență mare asupra Revoluției. Datorită lui avem ideea de „reîntoarcere la natură” și de eliberare de convenție și civilzație. Deși nu a afirmat definitiv că ar trebui să renunțăm la civilizație, el a afirmat totuși odată că din moment ce suntem oricum stricați, am putea la fel de bine să fim mai degrabă puțin educați decât needucați. Însă el punea în opoziție artificialitatea vieții civilizate cu simplitatea despre care el credea că se găsește într-o viață primitivă. În fapt, chiar a afirmat că originea decăderii noastre se găsește în acel prim moment când cineva a afirmat „acesta este al meu”. Era chiar și împotriva ideii de proprietate privată.

Rousseau a scris o carte intitulată „Emile” în care descrie educația unui tânăr care nu este învățat absolut nimic și din care va țâșni natura. Pedagogul nu face decât să înlăture obstacolele care stau în calea dezvoltării naturii în copil. Nu există nicio autoritate externă. Nu există nicio religie, dar când copilul va crește el va putea să-și aleagă singur religia. Nu va avea niciun fel de prejudecăți, de obiceiuri, de religie. Mai mult, până la vârsta de 12 ani, copilul nu ar trebui să fie capabil să spună care este diferența dintre mâna stângă și mâna dreaptă pentru a nu fi corupt de cunoaștere.

Când a citit cartea, Voltaire i-a scris lui Rousseau spunându-i că lectura ei îl face să se simtă ca și cum ar merge în patru labe „dar din moment ce au trecut mai bine de 60 de ani de când am făcut asta, mi-e imposibil să-mi redobândesc obișnuința.”

Cu toate aceste ironii, la un nivel profund ei picau de acord: unul distrugea totul mai puțin mintea, iar celălalt distrugea totul mai puțin sentimentul. Așadar, deși au puncte de vedere diferite, mai ales că lui Rousseau nu îi plăcea acest raționalism complicat, efectul lor combinat este chiar mai puternic deoarece activiștii revoluționari vor fi inspirați de ambele curente, atât de cel raționalist cât și de cel sentimental.

În politică, Rousseau a elaborat ideea că suveranitatea nu provine de la Dumnezeu, nici de la clasele superioare, ci vine de la popor. Desigur, aceasta este marea găselniță a Revoluției. Dar așa cum vom vedea mai târziu filosofia sa deja justifică un fapt ciudat și anume că acei care pleacă cu această idee în minte sfârșesc prin a instaura tirania, deaorece voința generală este superioară celei individuale. El credea că odată ce regii vor fi înlăturați, toată lumea va deveni în mod spontan fericită și va avea aceeași voință. Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci masele vor dicta individului.

Rousseau este cel care a afirmat odată: „omul s-a născut liber și este peste tot în lanțuri”. Bineînțeles că această idee revoluțonară a făcut casă bună cu Marx. El a spus, de asemenea, că religia sa este una a sentimentului. A fost un deist, la fel ca și Voltaire, dar deismul său nu este unul dedus, ci reprezintă pur și simplu sentimentul său cu privire la Dumnezeu. Credea și în nemurire, însă era vorba doar de senzația sa subiectivă. Toate dogmele sunt trecute prin filtrul sentimentului. Rugăciunea sa nu este sub nicio formă o rugă sau o cerere deoarece nu credea că vreun Dumnezeu răspunde la rugăciuni. Era mai degrabă o izbucnire de entuziasm, o bucurie de natură care se transformă într-un imn de laudă adus Ființei Supreme, adică marelui Dumnezeu al Deismului.

În societatea sa ideală nu va fi permisă niciun fel de religie intolerantă, adică va fi interzis creștinismul. Va exista o mărturie de credință care va fi ceva pur civil, iar articolele acestei mărturii vor fi sentimentele sociale, fără de care este imposibil a fi un cetățean bun sau un supus credincios. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o nouă religie, mai degrabă autocratică. Din moment ce toată societatea trebuie să aibă o singură religie, cei care nu acceptă această religie, vor trebui să emigreze. Dacă cineva acceptă religia, dar apoi acționează contrar ei, va trebui să fie executat.

Așadar, acestea sunt cele două curente filosofice care compun mentalul revoluționar. Prima este aceea după care eu pot gândi un sistem prin care societatea va fi organizată mai armonios. Cea de-a doua: sentimentele mele mă vor ghida spre adevăr. În niciunul dintre cazuri nu există vreun fel de pavăză: ideile de revelație, de tradiție, de Dumnezeu au dispărut. Singurul Dumnezeu rămas este un Dumnezeu foarte vag, Dumnezeul deismului.

Noi, creștinii ortodocși, știm că acela care dă la o parte revelația, tradiția, Biserica, și care acceptă orice îi spune mintea sau orice îi dictează sentimentele sale, îi deschide poarta cui? Lui Satana, desigur, deoarece Satana intră cu ajutorul gândurilor și al sentimentelor.

Vom vedea că aceste tulburări revoluționare nu pot fi explicate decât prin faptul că Satana le coordonează. El îi animă pe acești oameni cu tot felul de comploturi și idei.

Societățile Secrete

Celor două elemente filosofice li se adaugă un al treilea: societățile secrete. Societățile secrete au dus o existență ocultă de-a lungul întregii perioade de dinainte de Iluminism, însă abia în secolul al XVIII-lea se naște o nouă sectă, cel puțin una reorganizată, și anume francmasoneria, născută în Anglia în 1717, dar care s-a răspândit foarte rapid în Franța, America și în restul Europei. Mai târziu vom vedea că francmasoneria din Anglia și din America a devenit ceva mai degrabă diferit de francmasoneria continentală, în special de cea din țările catolice. Motivul nu este greu de ghicit.

Mentalitatea engleză care dăduse deja lumii filosofia deismlui este o mentalitate așa-zis „conservatoare”. Cu alte cuvinte, este capabilă să creadă aproape orice, dar fără să ducă la concluziile logice credințele sale. Un exemplu este David Hume care a distrus din punct de vedere filosofic întreaga lume, dar asta nu l-a împiedicat să stea comod în fotoliu, să se simtă bine, să-și bea cafeaua și să-și fumeze pipa, fără să întrevadă că a dat lumii niște idei care îi vor duce pe oameni la disperare.

După același model, masoneria engleză s-a născut dintr-un spirit de toleranță, încercând să descopere o credință religioasă, nici catolică, nici protestantă, prin care să-i unească pe toți oamenii de bună credință. Erau mulțumiți cu acest obiectiv. Religia lor era deismul, iar ființa supremă era Marele Arhitect. La lojă nu se discutau niciun fel de diferende religioase. Religia trebuia să rămână afară. Pentru englezi și mai târziu pentru americani acest lucru era de ajuns. Dacă crezi în Dumnezeu, te duci la biserica ta protestantă sau la biserica ta anglicană și ești fericit.

Ideile principale ale masoneriei – ideile unei frății a oamenilor dincolo de catolicism și protestantism – au inflamat mințile oamenilor de pe continent și i-au transformat în radicali.

Există un tip de francmasonerie care s-a dezvolat, se pare, separat. Aceasta este secta Iluminatilor, care reprezintă creația unui singur om, pe nume Adam Weishaupt. El s-a născut în anul 1748, a trecut prin școlile iezuite, dar mai târziu a ajuns să-i urască pe iezuiți. Și-a îndreptat atenția spre filosofii francezi, spre maniheism și a fost din câte se pare inițiat în practici oculte într-una din nenumăratele organizații oculte care existau pe atunci.

Să analizăm câteva dintre ideile sale. Weishaupt susține, la fel ca și Rousseau, că civilizația reprezintă o mare greșeală de la care se trag toate inegalitățile vieții umane. „Omul cade din starea de Libertare și Egalitate, din Starea Naturii Pure. El se găsește sub domnia și sclavia socială apărută din cauza viciilor omului. Aceasta este Căderea și Păcatul Originar.” Observați că folosește conceptul creștin de „păcat originar” dar vom vedea mai încolo că toate acestea nu sunt decât o imitație a creștinismului.

În opnia sa, toate artele și științele trebuie desființate. „Oferă o luminare reală științele obișnuite, oferă ele fericirea umană? Sau nu sunt ele mai degrabă fructe ale necesității, nevoile complicate ale unei stări opuse Naturii, invențiile unor creiere vane și goale? ... De ce i-ar fi imposibil rasei umane să atingă perfecțiunea ultimă, capacitatea de a se guverna pe sine? Din acest motiv nu doar că regii și nobilii ar trebui eliminați, dar nici măcar o republică nu ar trebui să existe, iar oamenii ar trebuie să fie educați să se descurce fără niciun fel de autoritate care să-i controleze, fără legi sau cod civil.

Pentru ca acesta să fie un proiect politic de succes este necesar să i se inculce omului o moralitate dreaptă și fermă. Din moment ce Weishaupt susținea că împărtășește credința lui Rousseau în bunătatea inerentă a naturii umane, acest lucru nu era dificil pentru ca societatea să poată să funcționeze pașnic într-o stare de Libertate și Egalitate perfectă. Din moment ce singurul obstacol real în fața perfecțiunii umane constă în restricțiile impuse Omului de condițiile artificiale ale vieții, îndepărtarea lor îl va reîntoarce pe acesta în mod necesar la virtutea sa primitivă. Omul nu este rău cu excepția cazului în care este făcut astfel de moralitatea arbitrară. Este rău deoarece Religia, Statul și exemplele proaste îl strică. Din acest motiv este necesar să fie dezrădăcinate din mintea sa toate ideile despre viața de apoi, toată teama față de răsplata primită pentru faptele rele, iar toate acestea să fie înlocuite cu religia Rațiunii. „Când în cele din urmă Rațiunea va deveni religia oamenilor, problema va fi rezolvată.”

„După eliberarea din sclavia religiei, trebuie să urmeze destrămarea tuturor legăturilor sociale. Atât viața de familie cât și cea națională trebuie să dispară pentru a face din întreaga rasă umană o mare și fericită familie.” Originile patriotismului și a iubirii pentru rude sunt descrise astfel de Weishaupt în directivele date hierofanților săi pentru instruirea inițiaților:

„În acest moment când oamenii sunt uniți în națiuni ei încetează a se mai recunoaște pe ei înșiși sub un nume comun. Naționalismul sau Iubirea Națională a luat locul iubirii universale. O dată cu împărțirea globului și a țărilor bunăvoința s-a retras în spatele granițelor pe care nu le va mai traversa vreodată. Atunci a devenit o virtute să îi cucerești pe cei care nu se aflau sub dominația noastră. Pentru a atinge acest scop, a devenit permis să-i disprețuiești pe străini, să-i înșeli și să-i jignești. Această virtute poartă numele de patriotism. Cineva era numit un patriot dacă, în timp ce era drept cu ai săi, era nedrept cu alții, era orb la meritele străinilor și vedea perfecțiunea în viciiile țării sale. Așadar, Patriotismul a dat naștere Localismului, spiritului de familie și în cele din urmă Egoismului. Astfel, originea statelor și a guvernelor a fost sămânța discordiei, iar Patriotismului s-a pedepsit prin sine însuși... Diminuați, eliminați cu totul iubirea de țară, iar oamenii vor învăța din nou să se cunoască și să se iubească unii pe alții ca oamenii. Nu va mai exista părtinire, iar legăturile dintre inimi se vor arăta și se vor extinde.”

„În aceste cuvinte, o expresie pură a Globalismului așa cum este el expus astăzi, Weishaupt dovedea o ignoranță a condițiilor de viață medievale la fel de profundă ca și la Rousseau. Ideea omului paleolitic, al cărui schelet este de obicei deshumat cu instrument de cremene în mână sau cu o altă armă de război, care își duce existența într-o stare de iubire universală este pur și simplu ridicolă. Wieshaupt nu l-a întrecut pe Rousseau în diatribele sale contra civilizației, ci în planul pe care l-a conceput pentru a o răsturna. Rousseau nu a făcut decât să pregătească terenul pentru revoluție. Weishaupt a construit în fapt mașinăria propriu-zisă a revoluției.” (Nesta Webster)

„Pe 1 mai 1776, după cinci ani de reflecție Weishaupt a fondat societatea secretă pe care a numit-o, după sistemele filosofice, Iluminati.”

„Treptele Ordinului erau o combinație între gradele francmasoneriei și cele ale iezuiților. Weishaupt, așa cum am amintit deja, îi detesta pe iezuiți dar recunoscând eficiența metodelor lor atunci când era vorba de a dobândi influență asupra discipolilor lor, el a adoptat sistemul lor pentru propriile scopuri. Potrivit lui Barruel, el admira instituțiile fondatorului ordinului și mai presus de toate admira acele legi și acea organizare a iezuiților, prin care un singur om îi face pe atât de mulți oameni răspândiți pe tot globul să urmărească același obiecitv. Simțea că s-ar putea imita metodele lor pentru scopuri diametral opuse. El și-a spus: „Ce au făcut acești oameni pentru altare și tronuri, de ce nu aș face eu împotriva altarelor și tronurilor? Cu ajutorul misterelor, al legendelor, al adepților, de ce nu aș distruge eu în întuneric ceea ce ei au ridicat în lumina zilei?”

„Weishaupt și-a demonstrat subtilitatea sa profundă în educarea adepților. Prozeliții nu aflau dintr-odată scopurile secrete ale Iluminatilor, ci erau inițiați pas cu pas în misterele mai înalte, în același timp în care manifestau o mare prudență pentru a dezvălui novicilor doctrine care i-ar fi putut face să se revolte. În acest scop, cei care îi inițiau trebuiau să dobândească reflexul de a vorbi în contradictoriu astfel încât să nu se angajeze la nimic. Trebuie vorbit uneori într-un fel, alteori altfel, astfel încât adevăratul nostru scop să rămână impenetrabil pentru inferiorii noștri.”

„Astfel, în fața anumitor novici (novices ecossais) Iluminati trebuie să susțină că nu sunt de acord cu revoluțiile și să demonstreze avantajele unor metode pașnice în urmărirea scopului de dominație mondială. Mai departe, pasajul susține vag că nu așa stau lucrurile și că Ordinul nu cere de la inițiat decât îndeplinirea obligațiilor sale. De asemenea, nici antagonismul față de religie nu trebuie recunoscut. Dimpotrivă, Hristos va fi înfățișat ca primul autor al Iluminismului, a cărui misiune secretă a fost de a-i duce pe oameni la libertatea și egalitatea originară, pierdută la Cădere. Novicelui trebuie să i se spună: nimeni nu a bătătorit drumul pentru libertate așa cum a făcut-o Marele Maestru Isus din Nazaret, iar dacă Hristos le-a cerut ucenicilor săi să disprețuiască bogățiile a făcut-o cu scopul de a pregăti lumea pentru acea comunitate a bunurilor care va elimina proprietatea.”

„Adeptul nu afla adevăratele scopuri ale Iluminatilor cu privire la religie până când nu era primit în gradele superioare. Când atingea gradul de Iluminat Major sau Minor, de Cavaler Scoțian sau Preot el afla toate secretele Ordinului într-un discurs susținut de cel care îl inițiase:”

„Aduți aminte că de la prima invitație pe care ți-am adresat-o pentru a veni la noi, am început prin a-ți spune că în proiectele Ordinului nostru nu există nimic direcționat contra religiei. Îți aduci aminte că o astfel de asigurare ți-a fost dată când ai fost primit în rândul novicilor, iar ea a fost repetată când ai intrat în Academia noastră Minervală... Îți aduci aminte cu câtă meșteșugie, cu câtă falsă reverență ți-am vorbit despre Hristos și evanghelia sa. Dar în gradele superioare ale Iluminatilor, acela de Cavaler Scoțian sau de Preot, noi trebuie să știm cum să facem din evanghelia lui Hristos evanghelia noastră, iar din religia sa o religie a naturii, iar din religie, rațiune, moralitate și Natură să facem religia și moralitatea drepturilor omului, a egalității și a libetății... A trebuit să trecem peste multe prejudecăți de-ale tale înainte de a te putea convinge că religia lui Hristos nu este altceva decât opera preoților, a imposturii și a tiraniei. Dacă așa stau lucrurile cu o religie atât de proslăvită și admirată, cum ar trebui să privim oare celelalte religii?Înțelege deci că toate au aceleași ficțiuni pe post de origine. Toate se bazează în aceeași măsură pe minciuni, greșeli, himere și impostură. Păstrează secretul nostru... Dacă pentru a distruge tot creștinismul, toate religiile, trebuie să pretindem că noi avem singura religie adevărată, aduți aminte că scopul scuză mijloacele, iar înțelepții trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a face bine în același fel în care cei răi fac rău. Ceea ce am întreprins pentru a te elibera pe tine și ceea ce vom întreprinde într-o zi pentru a elibera întreaga omenire de religie, nu este altceva decât o minciună pioasă pe care o vom dezveli la un moment dat în gradul de Magus sau de Filosof Iluminat.”

„Dar toate acestea nu erau aduse la cunoștintă novicelui, a cărui încredere odată câștigată prin simularea religiei era îndreptată spre o ascultare strictă. Printre întrebările care i se puneau erau următoarele:

Dacă vei descoperi ceva greșit sau nedrept în cadrul Ordinului ce vei face?

Te poți gândi (și o vei face) la binele Ordinului ca fiind propriul tău bine?

Îți vei ceda Societății noastre dreptul de viață și de moarte?

Te legi că vei fi practica o obediență absolută și lipsită de rezerve? Îți dai seama de forța acestei promisiuni?

În ceremonia de inițiere a fost inclus un avertisment de forță cu privire la consecințele care decurg din trădarea Ordinului. Luând o sabie de pe masă, Inițiatorul o îndreaptă spre inima novicelui spunând aceste cuvinte: dacă ești doar un trădător și un sperjur află că toți frații sunt chemați să folosească armele împotriva ta. Nu spera că vei scăpa sau că vei găsi un loc sigur. Indiferent unde te vei afla, rușinea, remușcările și furia fraților tăi te va urmări și te va chinui până în străfundurile măruntaielor.”

„Se vede în felul acesta că Libertatea proclamată de liderii Iluminatilor nu exista de fapt, iar disciplina de fier era cuvântul de ordine al Ordinului.

Un accent special era pus asupra faptului – a cărui importanță o vom vedea ulterior – de a nu fi cunoscuți ca Iluminati. Această regulă era pusă special în aplicare în cazul celor descriși ca fiind registratori...

„Femeile urmau să fie înrolate ca Iluminati prin oferte de emancipare. Potrivit lui Weishaupt, cu ajutorul femeilor se pot realiza cele mai bune lucruri din lume, iar a le face aliate și le câștiga de partea Ordinului ar trebui să fie una din preocupările cele mai importante. ’Mai mult sau mai puțin, ele pot fi toate îndreptate spre o schimbare prin vanitate, curiozitate, senzualitate și înclinații. Din toate acestea cauza noastră poate avea foarte mult de câștigat. Sexul acesta ține în mâinile sale o mare parte din lume.’ Femeile adepte ale societății urmau să fie împărțite în două clase, fiecare dintre ele cu propriul secret. În prima clasă erau femeile virtuoase care aveau să dea un aer de respectabilitate Ordinului. În a doua clasă erau femeile ușuoare care îi vor satisface pe acei frați înclinați spre plăcere. Dar la momentul actual, susținea Weishaupt, utilitatea ambelor clase va consta în a oferi fonduri pentru societate. Proștii cu bani, fie bărbați, fie femei, trebuie încurajați să vină la noi, mai afirma Weishaupt. Spartacus îi scria astfel lui Aiax și Cato (toate sunt nume conspirative ale liderilor): acești oameni buni umflă rândurile noastre și cuferele. Puneți-vă pe muncă. Acești domni trebuie făcuți să muște momeala... Dar aveți grijă să nu le dezvăluiți secretele noastre. Genul acesta de oameni trebuie făcuți întodeauna să creadă că gradul la care au ajuns este ultimul.”

Sistemul de spionaj universal

„Spionajul reprezenta o parte importantă din programul lui Weishaupt. Adepții cunoscuți sub numele de Frații Insinuanți aveau privelegiul de a fi observatori și raportori. Fiecare persoană trebuia făcută să fie un spion pentru toți cei din jurul său, indiferent cine erau ei: prieteni, rude, dușmani, persoane fără legătură. Spionul trebuie să le descopere punctele slabe și punctele tari, patimile, prejudecățile, relațiile și mai presus de toate acțiunile lor – într-un cuvânt trebuie obținute cele mai amănunțite informații despre oameni. Toate acestea urmează a fi înscrise în documentele pe care Insinuantul le va purta cu sine și din care va trimite un raport de două ori pe luni Superiorului său, astfel încât Ordinul să poată ști pe cine să caute în fiecare sat și oraș pentru sprijin.”

„Încă din primul an al Ordinului, Weishaupt, cu blasfemia sa atroce, maimuțărind Dumnezeul creștinismului, se gândea astfel la răspândirea noii sale evanghelii: Nu i-a trimis Iisus Hristos pe apostolii săi pe tot globul? Tu ești Petru al meu, de ce ți-aș permite să stai degeaba în liniște acasă? Mergi deci și predică!”

„În cartea lui Saint-Martin, Des erreurs et de la vérité, publicată în anul 1775, el se referă la formula Libertate, Egalitate, Fraternitate ca la sfânta treime.”

„Martiniștii, despre care documentele franceze ale epocii vorbesc adesea ca fiind Iluminați, erau în realitate visători și fanatici și nu ar trebui să fie confundați cu Ordinul Iluminaților din Bavaria care au apărut 22 de ani mai târziu. Prin intermediul acestei îngrozitoare și formidabile secte s-a pus în aplicare planul gigantic al unei Revoluții Mondiale, sub conducerea celui descris de Loui Blanc drept cel mai mare conjurat care a existat vreodată.”

„Abia la congresul de la Wilhelmsbad a fost consfințită alianța dintre Iluminati și francmasonerie. Această adunare, a cărei importanță pentru ceea ce a urmat nu a fost niciodată apreciată de istorici, a avut loc la 16 iulie 1782, și a inclus reprezentanți ai tuturor societăților secrete (martiniști, francmasoni și Iluminati) care numărau acum nu mai puțin de trei milioane de membri în toată lumea. Dintre aceste organizații diferite, Iluminati au fost singurii care au formulat un plan concret de campanie și din acest motiv ei au preluat conducerea. Ce s-a întâmplat la acest congres înfricoșător nu va fi cunoscut niciodată lumii, deoarece până și aceia care au fost atrași fără să-și dea seama și care acum aflau pentru prima oară adevăratele planuri ale liderilor, se aflau sub jurământ și nu puteau dezvălui nimic. Un astfel de mason cinstit, contele de Virieu, membru al lojei martiniste din Lyon, când s-a întors de la congresul de la Wilhelmsbad, nu și-a putut ascunde îngrijorarea. Întrebat despre secretele tragice aduse de acolo el a afirmat: nu vi le pot mărturisi. Vă pot spune doar că toate acestea sunt mult mai serioase decât vă puteți gândi. Conjurația care se țese este atât de bine gândită încât va fi imposibil pentru monarhie și Biserică să scape. Din acel moment contele de Virieu nu a mai putut vorbi decât cu groază despre masonerie.”

„Totuși, opinia publică a devenit foarte atentă la subiectul organizației iar Electorul de Bavaria, fiind informat cu privire la pericolul pe care îl reprezintă la adresa statului societatea secretă, care afirmase că Iluminati trebuie să conducă lumea, a publicat un edict prin care interzicea toate societățile secrete. În aprilie, anul următor, 1785, patru membri ai ordinului, dezgustați de tirania lui Weishaupt au fost chemați în fața unei curți de anchetă pentru a da seama despre doctrinele și metodele sectei. Dovezile aduse de acești oameni nu au mai lăsat loc de nicio îndoială cu privire la natura diabolică a organizației. Toate religiile, iubirea de țară și loialitatea față de suverani urmau să fie distruse, una din maximele favorite ale ordinului fiind:

Toți regii și toți preoții

Sunt pungași și trădători”

„Mai mult, nu s-a precupețit niciun efort pentru a crea zâzanie nu doar între prinți și supuși, ci și între miniștrii și secretarii lor, și chiar între părinți și copii. În același timp, era încurajată sinuciderea prin inculcarea în mințile oamenilor a ideii că a te omorî aduce cu sine o anumită plăcere voluptoasă. Spionajul trebuia extins și la nivelul poștelor prin plasarea agenților în oficiile poștale. Ei trebuiau să deschidă scrisorile și să le închidă fără a fi observată intruziunea. Robinson, care a studiat dovezile aduse de cei patru membri ai ordinului, rezumă astfel planul lui Weishaupt:

Ordinul Iluminatilor conspiră împotriva creștinismului și pledează pentru plăcerea senzuală. În loje moartea era considerată o adormire veșnică. Patriotismul și loialitatea erau considerat prejudecăți înguste, incompatibile cu bunăvoința universală. Îi priveau pe toți prinții ca fiind uzurpatori și tirani, iar toate ordinele privilegiate ca fiind complicii lor. Intenționau să abolească legile care protejau proprietatea acumulată prin eforturile de succes desfășurate de-a lungul timpului și să prevină în viitor astfel de avuții. Doreau să instaureze libertatea și egalitatea universală, drepturile inalienabile ale omului. Ca pas pregătitor doreau să abolească toate religiile și moralitatea comună și chiar să distrugă legăturile vieții normale, prin distrugerea pietății față de jurămintele matrimoniale și prin scoaterea educației din sfera părinților.”

„Dacă ar fi să reducem la o formulă simplă scopurile Iluminatilor ele ar arăta astfel:

Abolirea Monarhiei și a tuturor guvernelor legitime

Abolirea proprietății private

Abolirea dreptului de moștenire

Abolirea patriotismului

Abolirea familiei (i.e. a căsătoriei și a întregii moralități, instituirea educației comune pentru copii)

Abolirea tututur religiilor.”

„Acum este limpede că programul de mai sus este fără precedent în istoria civilizației. Din vremea lui Platon au existat teorii comuniste susținute de gânditori izolați sau de grupuri de gânditori, dar nimeni, din câte știm, nu și-a propus cu toată seriozitatea să distrugă tot ceea ce reprezintă civilizația. Mai mult, când, așa cum vom vedea, planul Iluminatilor așa cum a fost el codificat în cele șase puncte, a continuat până în zilele noastre să constituie programul Revoluției Mondiale, cum ne-am putea îndoi că toată mișcarea își are orgiinea în secta Iluminatilor sau a grupurilor secrete din spate?”

„Pe 11 octombrie 1786 autoritățile bavareze au descins asupra casei lui Zwack și au confiscat documentele care devăluiau negru pe alb metodele conjuraților. Aici s-a găsit un seif cu actele importante, care, în cazul în care era forțat, urma să explozede cu ajutorul unei mașini infernale. S-a mai găsit o substanță compozită care ar orbi sau ar ucide dacă ar fi aruncată în față, planurile unei metode de a contraface sigilii, rețete pentru o apă foarte letală „aqua toffana,”, pentru parfumuri otrăvitoare care ar umple camerele cu vapori pestilențiali, pentru un ceai care provoacă avort. S-a mai descoperit o apologie a ateismului intitluată Mai bun decât Horus și o lucrare scrisă de Zwack cu privire la planul pentru înrolarea femeilor în două clase, pe care l-am discutat mai sus:

Va fi de mare ajutor și ne va oferi multe informații și finanțe, în același timp în care va fi foarte pe gustul multora din cei mai devotați membri ai noștri care sunt iubitori ai plăcerilor carnale. Vor fi două clase: virtuoasele și libertinele... Nu trebuie să se cunoască unele cu altele, și trebuie să se afle sub conducerea bărbaților, dar fără să o știe... primele prin intermediul cărților bune, celelalte prin satisfacerea în taină a patimilor lor.”

„Pericolul înspăimântător reprezentat de Iluminati a devenit acum evident. Guvernul din Bavaria s-a gândit că cea mai bună manieră de a transmite o avertizare lumii civilizate ar fi de a lăsa documentele să vorbească pentru ele însele, așa că le-au tipărit și le-au răspândit peste tot pe unde a putut. O copie a acestei publicații, cu numele „Scrierile originale ale Ordinului Iluminatilor” a fost înmânată apoi fiecărui stat din Europa, dar în mod ciudat, nu s-a bucurat de mare atenție. Motivul, așa cum observă abatele Barruel, fiind acela că planul conjuraților era atât de extravagant încât îl făcea de necrezut, iar conducătorii din Europa au refuzat să-l ia în serios considerându-l o himeră.”