Un scandal nebănuit a tulburat lumea modei și a celebrităților fără frontiere. Aflați într-un moment de sinceritate, creatorii Dolce&Gabbana (homosexuali) și-au spus părerea despre cum ar trebui să arate o familie normală. Conform celor doi italieni, un copil nu trebuie să crească în “familiile” homosexuale, deoarece nu există așa ceva; singura familie este cea tradițională, între un bărbat și o femeie. “Viața are o curgere naturală, sunt lucruri care nu ar trebui schimbate”, au declarat cei doi, într-un interviu în care au atacat metodele artificiale, inclusiv adopțiile, prin care cuplurile de același sex își procură copii. De aici nu a mai fost decât un pas până să înceapă jihadul homosexualilor împotriva celor doi designeri. Elton John s-a plasat în fruntea cruciadei roz și a îndemnat lumea să boicoteze produsele D&G. Alte vedete de mucava au rostogolit mesajul, astfel încât să audă tot universul de grozăvia lui Dolce și Gabbana. Doar că italienii nu s-au lăsat intimidați și au ripostat. Stefano Gabbana l-a numit pe Elton John “fascist” și “taliban”, nu înainte de a argumenta: “Predici înțelegere, toleranță, iar apoi îi ataci pe alții? Doar pentru că cineva are o altă opinie? Este ăsta un fel democratic sau luminat de a gândi? Este ignoranță, deoarece ignoră faptul că altcineva ar putea avea o opinie diferită și că opiniile trebuie respectate, așa cum este respectată și opinia lui”. D&G nu au nicio șansă în războiul mediatic pornit de Elton John&co., dar gestul lor merită scos în evidență, mai ales într-o lume în care conformismul bovin trece drept curaj și toleranță, iar anormalitatea subminează firescul.

Sute de mii de brazilieni au ieșit în stradă pentru a protesa împotriva autorităților, a sărăciei și corupției. Până aici nimic senzațional. Trăim vremuri revoluționare, cu tineri excitați artificial de prospectul schimbării de generații. Dar la Rio de Janeiro s-a întamplat ceva neobișnuit. Manifestanții au început să strige “mai puțin Marx, mai mult Mises”, fapt notat chiar și de gazeta de perete a elitelor anglo-saxone, “Foreign Policy”. Nu trebuie să ne facem iluzii. Până și o revoluție libertariană reprezintă un pas înainte pe drumul spre servitute, din motive implicite în orice mișcare de acest fel, fără a lua în calcul alte probleme mai profunde. Dar simpla mențiune a marelui economist austriac în tandem cu Marx reprezintă o gură de aer proaspăt. Asta și dacă ne gandim la tinerii frumoși, cu studii prin Occident, care predică din “Capitalul” și Școala de la Frankfurt ca din Scriptură. După cum remarca un prieten, “a-l recomanda pe Mises pentru teoria economică e ca și cum ai recomanda un matematician competent pentru demonstrații matematice, nu pentru convingerile sale religioase. În general, cei care au acces de nivel liceal la cel puțin o știință sesizează fără dificultăți deosebite această distincție”.

O activistă a mișcării LGBT a lăsat la o parte inhibițiile și, într-un editorial publicat în Hufftington Post, a spus lucrurilor pe șleau: “am venit să vă îndoctrinez copiii și nu-mi pare rău deloc pentru asta”. Cu alte cuvinte, poveștile despre toleranță, diversitate și alte istorii bune de aruncat în ochii naivilor nu sunt altceva decât o mascaradă stupidă pentru programarea copiilor într-o direcție contra naturii. “Am fost într-o campanie continuă de a încerca să schimb gândurile oamenilor despre noi. Vreau să-i fac să fie ca noi. Acesta este în mod clar scopul meu”, a declarat activista care este “transgender”, adică a trecut sau este pe cale de a trece de la statutul de femeie la cel de bărbat. Aberațiile, însă, nu își schimbă statutul chiar dacă sunt mărturisite. Pot doar să-i facă pe cei mai puțin exersați în războaiele culturale să realizeze încotro se îndreaptă programul de destabilizare socială.

Președintele Agenției Naționale de Integritate a fost arestat, la începutul săptămânii, în buna tradiție a băii de sânge iacobine sau a Revoluției care-și devorează copiii și creatorii. Relativ amuzant a fost că o echipă de jurnaliști bulgari, veniți să discute cu șeful ANI despre lupta anticorupție, au rămas fără personajul interviului. Acuzația a fost cea obișnuită, corupție, dar mai semnificativ decât arestul său este încrederea de care s-a bucurat în ultimii ani această instituție în toate rapoartele europene și în evaluările ong-urilor plătite tot din banii europenilor. Laude peste laude, modele de bune practici, invitații la seminar, chiar și o apariție consistentă a președintelui ANI într-un volum scos la editura Humanitas, sub un titlu demn de Javert: “Eu votez DNA”.   Altfel, lupta anticorupție merge strună, astfel încât guvernul a alocat bani pentru crearea a două pușcării și investiții în reabilitarea celor vechi. Economiștii de orientare keynesistă au și ei motivul lor de bucurie acum: s-a dat în sfârșit drumul la proiecte publice de amploare.

Ministerul Francez al Justiției a ordonat închiderea a cinci site-uri sub motivul, deja banal, că promovau terorismul. În primă instanță, autoritățile le-au cerut proprietarilor să scoată conținutul ofensator, apoi, în urma refuzului, au trecut la fapte și au blocat accesul la site-uri. Luna trecută, Comisia Europeană a elaborat un document în care avertiza asupra “riscurilor teroriste în creștere”, favorizate de libertatea internetului. După care venea concluzia: statul trebuie să controleze cât mai bine spațiul virtual pentru a preveni activitățile teroriste. Guvernele și-au cam pierdut răbdarea în ultimul timp și, se pare, accelerează marșul spre o utopie sinistră. Încălcări flagrante ale libertăților civile, promovarea războiului, fluturarea fantoșei teroriste, subminarea radicală a virtuților tradiționale prin interemediul statului…Cineva a intrat în criză de timp.