E greu de spus în ce măsură Parisul mai există ca oraș. După atâtea revoluții, resistematizări urbane, mode culturale și valuri nesfârșite de imigranți africani, impresia este aceea a unui iad care oscilează între cartezianism opresiv, dezmățul boemei și problemele specifice multiculturalismului.

Dacă îi dăm crezare lui Balzac, Parisul era deja, în Belle Epoque, o “sucursală a gheenei”, chiar dacă, așa cum remarca un critic literar, orașul rămânea singurul loc în care merita să trăiești, pentru autorul “IluziiloRead more

S-au trezit studenții la viață și au început protestele prin universitățile țării. Era și timpul. Lumea trăiește de câțiva ani încoace o emoție revoluționară și ar fi fost regretabil ca tocmai tineretul nostru să o rateze. Motive de rebeliune se găsesc cu duiumul, doar puțină dorință de acțiune și ceva organizare trebuie. Susținere au din plin. Autoritățile sunt alături de ei, media îi privește cu o simpatie transparentă, iar profesorii…Ei bine, profesorii suferă lângă junii, care reprezintă viitorul țării noastre. Rectorul Universității dRead more

Potrivit cardinalului Newman, în foarte multe privințe a gândi cum trebuie nu înseamnă altceva decât a merge pe urmele lui Aristotel. Cine citește, însă, discuția filozofului despre cel mai bun regim politic din “Politica” va rămâne surprins să constate insistența pe care Stagiritul o acordă meselor în comun. Pentru Aristotel, a mânca în public, alături de restul comunității relevante, era o modalitate de a întări coeziunea polisului și a educa tineretul. Nu era doar un atribut printre altele într-un design instituțional, ci o Read more