Blogroll
- On Humility
- The Tragedy of Man
- Guest Post: ‘Prophecy Of A Theban Princess: A Review of FOR A RADICAL LIFE by Daria Dugina’
- Ammiel Alcalay's New Essay In Middle East Eye
- Submerged But Not Much Longer
- The Akathist Hymn
- On the Presuppositions of our Personal Salvation
- Interview 1876 – Iran Strikes, WHO Protests, German 4/20 (NWNW 551)
- Suing the Tyrants – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Note To Self
- Interview 1875 – James Corbett Breaks The Spell of the Global Conspiracy
- The Secret History of Hamas
- Reiner Fuellmich, In 18 Minute Recording From Prison, Reveals Deep Infiltration, Intelligence Gathering, And Plot; Also Says Covid Empire Of Lies Crumbling
- Folk Music As Anti-Anxiety
- Iran Launches Retaliatory Air Attack On Israel
- The Path of True Christian Life
- The Significance of Fasting in the Struggle against Fallen Spirits
- Echoes of WWI: China, the US, and the Next “Great” War (2017)
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- Interview 1874 – 6th Time’s The Charm for Zimbabwe’s “New” Currency (NWNW 550)
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- Offsite Post: ‘The Power of Women’
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Offsite Post: ‘German Greatness’
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Offsite Post: ‘Will America Complete Its Revolution?’
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- Brian Hooker to Participate in Senator Ron Johnson’s COVID Response Briefing, ‘What Are They Hiding?’
- Navigating the Path to Confession after Grave Sins
- Miraculous Encounters: The Power of Saintly Relics
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Django dezvrajit |
Critica de film |
Scris de Ninel Ganea |
Marţi, 08 Ianuarie 2013 22:02 |
Invingatorii nu au doar privilegiul de a scrie istoria, ci si pe cel, la fel de important, de a regiza filme. Din acest motiv, astazi avem hagiografii holywoodiene ale lui Lincoln, caricaturizari agresive ale traditionalistilor, propaganda anticatolica cu predilectie, si multe altele. Sunt doar cateva din ideile primite de-a gata de milioane de cinefili insetati sa caute adevaruri istorice in blockbuster-uri cu efecte speciale. Si daca publicul accepta, si de ce nu ar accepta, se poate forta nota pana la o falsificare completa a realitatii, dar cu mijloace artistice, bineinteles. Nu exista nici razboi cultural, nici demoralizare a unei societati, exista doar libertatea creatoare a artistului. Arta pentru arta. In felul acesta apar productii care nu se mai limiteaza la “reconstructia obiectiva” a faptelor, ci incearca deliberat o judecata capitala a invinsilor istoriei. “Inglorious Basterds” si “Django Unchained”, ambele regizate de Quentin Tarantino, reprezinta apogeul acestui gen caruia ii prevad o traiectorie spectaculoasa in anii urmatori. In primul film, de pilda, un grup de germani este ars de viu pentru vina de a apartine unei categorii etnice. Nu poate fi vorba de ura rasiala pentru ca germanii sunt un popor vinovat pe vecie. Deci, cazul este clasat apriori. In “Django Unchained” tinta o reprezinta Sudul Statelor Unite dinainte de Razboiul de Secesiune. Doi vanatori de recompense incep o camapanie de epurare a proprietarilor de sclavi intr-o orgie de violenta. Nu suntem scutiti de niciun detaliu al imprastierii hemoglobinei sub puterea gloantelor, insa realismul cere sacrificii si din partea spectatorului. Sursa de inspiratie o constituie, in principal, un film uitat din anii ’70, “Goodbye, Uncle Tom”. Productia, regizata de Gualtiero Jacopetti si Franco Prosperi, s-a vrut a fi un “shockumentar”, adica o reconfigurare a faptelor, dar nu asa cum s-au petrecut, ci in felul in care autorul presupune, fantezist, ca s-au desfasurat, cu scopul de a justifica o ideologie in prezent. Drept urmare, filmul detaliaza toate ororile reale sau presupuse la care erau supusi sclavii americani, ceea ce revendica in final masacrul cu topoarele al unei familii de albi de catre niste urmasi dezlantuiti ai sclavilor. “Django Unchained” se aseamana izbitor in mesajele sale cu filmul italian. Si aici asistam la uciderea, printre altii, a unei femei albe a carei singura culpa este de a apartine unei clase sociale: aceea a proprietarilor de sclavi. Daca aceasta vina este suficienta pentru un glont in cap poate reprezenta o discutie separata. Insa pentru Tarantino astfel de probleme morale nu se pun. El stie ca Sudul este rasist, inapoiat, deci trebuie sa dispara. Explozia conacului, simbol sudist prin excelenta, reprezinta o metafora adecvata pentru soarta rezervata unei intregi comunitati. Filmul se misca pe doua coordonate principale, ingrosate pana la satietate: prezentarea conditiilor mizerabile ale sclavilor si razbunarea orgiastica a celor doi vanatori de recompense. In ambele planuri nuantele dispar, iar albul si negrul coloreaza indelebil mintea privitorului. “Exista doua tipuri de violenta in acest film: realitatea brutala sub care sclavii au trait pentru….254 de ani si violenta retributiva a lui Django. Si aceasta este violenta filmului, si este amuzanta si cool, si este cam ceea ce oamenii asteapta si se bucura cand vad”, afirma transant regizorul care crede ca sistemul era de 1000 de ori mai vicios decat il prezinta filmul. Insa aceasta idee este cel putin la fel de indoielnica precum reprezentarile romantice despre Dixie, in care sclavi si stapani traiesc intr-o Arcadie tropicala. Sclavia era cu siguranta cruda, dura si inumana, dar de buna seama ca nu existau doar trasaturile infernale, unele probabil inventate, accentuate de Tarantino. Istorici echilibrati considera ca generalizari se pot face in ambele directii extreme, iar o observatoare destul de lucida in epoca precum Harriet Martineau scria ca “nimic nu a socat-o mai mult in Sud decat rabdarea proprietarilor cu….sclavii”. |