Blogroll
- Artist Has Lived In Stanley Park In Vancouver For 30 Years
- How to Defeat A Gatekeeper – #SolutionsWatch
- Leben im Shtejtl
- Eva Evans' Cause Of Death
- “May my Prayer be Set before You…” Exploring a Lenten Chant
- 2024 Secret Angel Christmas Charity Campaign Results
- Offsite Post: ‘Whither St. Andrew’s Day in Dixie?’
- Interview 1877 – The Age of Neurowarfare with Stavroula Pabst
- The Other Child
- Eva Evans Died At 29, But Not "Suddenly."
- "To Not Deal With Trauma Is To Be At War With Yourself. To Hide Deep Pain Takes An Enormous Amount Of Energy." Tim Fletcher
- Zoom Gathering Today At 2 pm EDT
- This Is What The Globalists REALLY Fear
- Sunday of St. Mary of Egypt
- The Fifth Sunday: St. Mary of Egypt
- Fifth Sunday of Lent
- Dr. William Pepper on the Assassination of Martin Luther King (2018)
- On Humility
- The Tragedy of Man
- Guest Post: ‘Prophecy Of A Theban Princess: A Review of FOR A RADICAL LIFE by Daria Dugina’
- The Akathist Hymn
- Interview 1876 – Iran Strikes, WHO Protests, German 4/20 (NWNW 551)
- Suing the Tyrants – #SolutionsWatch
- Offsite Post: ‘The Orthodox Bishops in the United States Act Culturally Illiterate’
- Offsite Post: ‘The Right Foundation’
- CHD Wins in Los Angeles ‘Smart City’ Public Records Case, Gaining Access to Thousands of Withheld Documents Regarding Rollout of Artificial Intelligence
- Offsite Post: ‘The Power of Women’
- ‘Alleluia’: Exploring the Depth of the Shortest Doxology
- Offsite Post: ‘German Greatness’
- Judge Rules in Historic CHD Lawsuit Challenging Fast-tracking of Wireless Infrastructure in Los Angeles
- CHD Supports the Motion Against U.S. Department of Health and Human Services Alleging Fraud in Omnibus Autism Proceeding
- Exploring the Lenten Triodion: A Journey through Penitence and Joy
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- CHD to Host ‘The Rally to Reclaim Free Speech’ as SCOTUS Hears Landmark Censorship Case Murthy v. Missouri
- From Aristocrat to Ascetic: The Disguised Path of Saint Anastasia
- Autobiography of Alexandros Papadiamantis
- Exploring the Essence of Praising God
- A hindu convert to Orthodoxy
- Un hindus convertit la Ortodoxie
- Alexandros Papadiamantis Resource Page
- How Great Spiritual Figures of Greece Helped Form the Renowned Conductor Dimitri Mitropoulos
- Artificial Intelligence as Artificial Brilliance (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- How to fight any passion
- Pr. Serghei Baranov – Cum să te lupți împotriva oricărei patimi
- The Catacomb Church (1991)
- Movie: "Men of Anjolos" (1997) - An Islamic Movie on the Life of the Seven Youths of Ephesus
- The story of a repentant Sergian Priest!
- A brutal crush and a dark Ecclesiastical secret!
- Tortured for Orthodoxy: concerning Mother Joanna (†1998)
- The Bitten Apple of Apple Inc. (Metr. Hierotheos of Nafpaktos)
- 41 Testimonies: on Sergianism and the "ecclesial" status of the Soviet Church
- Hymn of love
- Imnul iubirii
- The Eternal Day
- Follow Me
- I will give you rest
- Single Mind, Simple Life – Gospel for the Third Sunday of Matthew
- Save your soul with fear of God
- Enduring skillfully
- Orthodoxy is unique
Cele mai citite
- Să învățăm să iubim
- Clark Carlton: Modernity considers sub-natural existence the sumit of human progress
- Dostoevsky for Parents and Children: (IV) Merchant Skotoboinikov's Story
- O mica problema de retorica
- 101 carti de necitit intr-o viata
- O stire: moartea presei.
- Totalitarism homosexual
- Alternativa Nicusor Dan. Nula
- Cu ochii larg închiși
- Evolutionism pe intelesul tuturor
Proletari din toate tarile, dumiriti-va! |
Economie |
Scris de Ionut Balan |
Miercuri, 12 Septembrie 2012 09:44 |
Interviu cu Vlad Topan, presedinte al Institutului Ludwig von Mises - Romania. Vlad Topan sustine ca teoriei marxiste ii lipseste esentialul: Patronul poate sa si piarda! Si, mai mult decat atat, muncitorul primeste bunuri prezente, iar patronul bunuri viitoare. Cu alte cuvinte, patronul il plateste pe muncitor inainte de a primi banii pe marfurile produse de acesta, dar evident ca n-o va face pe gratis, ci ii cere mai multe bunuri viitoare in schimbul bunurilor pe care le da in prezent. Exista voci care sustin ca in Romania, dupa 1990, a avut loc o acumulare primitiva de capital exact dupa tipicul descris de Marx in cartile sale: Capitalul, in forma sa primitiva, vine pe lume "manjit de sange si cu murdarie pe tot trupul, din cap pana in picioare". Subscrieti la acest punct de vedere?
Cu alte cuvinte, oligarhii tranzitiei nu sunt atat avangarda economiei de piata, cat ariegarda economiei de comanda, ceea ce ma detemina sa subscriu, formal, la teza ca in Romania a avut loc o „acumulare primitiva de capital”. Capitalismul de piata libera insa nu trebuie sa treaca in mod necesar printr-o astfel de etapa.
Cel mai mare handicap al sicofantilor solidaritatii sociale este totala lor lipsa de disponibilitate pentru solidaritatea liber consimtita. Altfel spus, m-as astepta sa-i vad punand la bataie intai propriile resurse pentru „cauza nobila” a solidaritatii sociale. Dar nu! Modus operandi al acestor indivizi este japca (ambalata demagogic in speranta ca nu va fi recunoscuta): nu dau din banii lor, ci din taxe - bani prin definitie culesi cu forta. Deci sursa ultima a resurselor menite sa faca asa-zisa solidaritate sociala ceva mai mult decat o vorba goala sunt persoane care n-au incotro. Pe scurt, reglementarile si taxele - acestea sunt uneltele solidaritatii sociale in intelesul ei actual. Oare ce v-ar zice duhovnicul daca v-ati lauda intr-o buna zi ca ati dat unui cersetor banii luati de la un trecator oarecare caruia i-ati smuls portofelul cu forta, ba ati avut curajul sa-i si ardeti vreo doua cand a incercat sa protesteze? V-ar lauda pentru “solidaritatea dumneavoastra sociala”? Cine s-a saracit pe sine de bunavoie (relativ sau absolut) de dragul altora (de preferat oameni in carne si oase, nu abstractiuni) poate sa strambe din nas la putinatatea solidaritatii in piata libera; cine nu, sa-si vada de treaba.
Deci, intai, patronul il degreveaza pe muncitor de un risc mai mare. Apoi, si poate mai important - dupa cum bine observa Böhm-Bawerk - muncitorul obtine bunuri prezente, pe cand patronul primeste bunuri viitoare. Astfel, patronul il degreveaza pe muncitor de un alt inconvenient: asteptarea.
In sfera mijloacelor economice opereaza competitia economica, iar aceasta - in lumina principiului avantajului comparativ al lui David Ricardo - nu are atat scopul eliminarii „perdantilor” din arena sociala, cat (re)asezarea permanenta a fiecaruia la locul potrivit lui in structura sociala a productiei (implicatia imediata a principiului amintit fiind tocmai ca fiecare, oricat de putin productiv in sens absolut, are necesarmente avantaje comparative sau relative, deci si un loc in structura sociala a productiei). In sfera mijloacelor politice - adica in arena politica sau spatiul public inteles ca spatiu „de stat” - opereaza competitia politica. De acest tip sunt „competentele” care dau „avantaj competitiv” unui actor politic, iar problema trebuie vazuta in dinamica: castiga competitia politica cei mai buni la toate acestea. Si cum, in ultima instanta, cei mai „tari” in competitia politica sunt condamnati in a forta (tocmai pentru a lua fata concurentilor) limitele de rezistenta ale societatii private din care extrag resurse, intreaga ordine sociala se poate prabusi. Dar cred ca divergentele sunt decisive: nimic din cele descrise nu se intampla in sfera propriu-zisa a pietei libere, si cu atat mai putin pe piata fortei de munca; procesul descris in viziunea liberala nu tine locul filosofiei marxiste a istoriei, care propovaduia ca inevitabil un anumit curs al evenimentelor; in viziunea liberala actiunea umana si lupta de idei nu sunt vazute determinist, lucrurile putand balansa mult intre cele doua extreme: piata libera si exploatarea generalizata a unui sistem socialist.
De asemenea, marxistii viitorului - sugerati poate doar de fateta putin cunoscuta a lui Marx de tanar satanist - vor face, prin virulenta si eficacitatea lor, ca cei clasici sa paleasca prin comparatie. Ma refer aici la ecologisti, adepti ai corectitudinii politice, feministi, militanti pentru drepturile (in traducere, integrarea fortata) nu mai stiu carei minoritati sexuale sau de alta natura, adepti ai democratiei globale, ocultisti, masoni etc. Nu va mai fi un singur pretext pentru a ingradi libertatea omului (virtuala exploatare a angajatilor), ci zece mii de pretexte. Va fi ca in bancul cu iepurasul, ursul si basca, in care fie ca are basca (cinci mii de motive), fie ca n-are (alte cinci mii de motive), iepurasul tot sfarseste prin a o incasa.
Si desi toate celelalte arme „anti-piata libera” pe care le voi pomeni in continuare sunt analitic reductibile la o combinatie de taxe si reglementari, nu pot sa nu le amintesc: sindicalismul - sau socializarea/etatizarea relatiei angajator-angajat; educatia publica - sau socializarea/etatizarea actului educational si intr-o anumita masura a relatiei parinte-copil; sistemul „public” de justitie - sau socializarea/etatizarea furnizarii dreptatii; si, nu in ultimul rand, serviciile secrete. As incheia spunand ca, util fiind ca traditiile de gandire sa-si colectioneze cu grija si argumentele opozantilor aflati in eroare, poate n-ar fi rau daca am mentine vie si disputa cu privire la marxism, dar asezat acolo unde ii e locul: la clasice erori. Parafrazandu-l pe Mises, trebuie sa repetam mereu adevarurile deoarece si minciunile/erorile se repeta mereu. Interviu aparut in ultimul numar al revistei Finantistii |